Omilii inedite. Două cuvinte despre botez

Din Studiu introductiv 
 
Teologia capadociană a avut ca punct de plecare contribuţia decisivă a Sfântului Vasile cel Mare, continuat de cei doi Grigorie, Teologul și fratele său, Episcopul de Nyssa. Efortul lor a fost încununat de un succes pastoral în aşa măsură încât Capadocia a ajuns farul călăuzitor al Bisericii din veacul al patrulea, eclipsând Egiptul Sfântului Atanasie şi al marilor Părinţi de acolo pentru o vreme, cel puţin până la Sfântul Chiril. Sfântul Vasile, ca cel care a dat tonul, nu și-a lăsat amprenta doar asupra organizării bisericeşti, ci, de asemenea, a extins credinţa și râvna sa, prin intermediul peniţei, peste hotarele patriei, dar şi peste veacuri. Aşa încât se poate spune, pe bună dreptate, că receptarea personalităţii sale s-a datorat în mare măsură faptului că a fost pentru Biserică un stâlp întocmai cu Apostolii. 
 
Lucrările vasiliene autentice au fost traduse în numeroase limbi şi au constituit repere în rândul teologilor sau simplilor credincioşi pentru o înţelegere mai intimă a creştinismului pe mai multe planuri: dogmatic, liturgic, ascetic, exegetic. Ele au fost traduse și în limba română și au cunoscut o circulație largă atât în vechime, cât și în perioada modernă. Totuși este surprinzător că mai există și o seamă de opere vasiliene care nu au fost valorizate încă în spațiul românesc. Lucrul acesta este cu atât mai neașteptat, cu cât descoperim că există manuscrise uitate prin biblioteci, datând din secolele IX-XIX, ce conțin lucrări inedite ale Părintelui capadocian. Prin vechimea și multitudinea lor, textele atestă faptul că erau larg cunoscute și răspândite în Biserică. Dar, ca și în cazul altor Părinți ai Bisericii, autenticitatea multor scrieri vasiliene a fost pusă sub semnul întrebării.