Mistica ortodoxă. Știința îndumnezeirii omului. Știința sfinților

Acest curs de mistică ortodoxă a fost audiat de către unii sfinți canonizați de curând de către Biserica Ortodoxă Română, pe care i-a hrănit cu „jăratic ceresc”, deschizându-le calea către curățire, iluminare și îndumnezeire, deci către SINAXAR (a se vedea Florin Duțu, Mistica Ortodoxă și Schimbarea la Față a Teologiei Românești, 2015). Nichifor Crainic a fost totodată cel care a lansat proiectul Filocaliei din Regatul Unit al României Mari în anul 1938 și a obținut sprijinul Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în şedinţa sinodală din 28 iunie 1938 (a se vedea Florin Duțu, Părintele și Pictorul Bisericesc Arsenie Boca. Monografie, 2021).

„Rareori am fost aşa de fericit în viaţa mea intelectuală ca atunci când, după ani de dibuiri şi căutări, am descoperit – pentru mine vorbesc – strălucitoarea Mistică ortodoxăaFilocaliei. Caută şi vei afla! e îndemnul Mântuitorului. Şi dacă El mi-a îngăduit să caut atâta vreme e pentru că ceea ce am aflat e comoara cea mai de preţ a vieţii ortodoxe. Iisus Hristos e prezent în ea precum e prezent în viaţa fiecărui credincios.” (Nichifor CRAINIC, Zile albe, zile negre, Ed. Floare Albă de Colț)

 „Teologia mistică e știința îndumnezeirii omului.Teologia mistică are în vedere termenul ultim la care poate ajunge omul răscumpărat și pornit în sus pe calea adevărului și a vieții, deschisă de Domnul Cel care S-a întrupat. Iar termenul acesta ultim e asemănarea cu Dumnezeu sau îndumnezeirea harică a omului. Aceasta e ceea ce numim noi de obicei «perfecțiune, desăvârșire sau sfințenie». De aceea teologia mistică se mai numește și știința sfinților, fiindcă obiectul ei e un lucru cu totul împlinit numai dincolo de ordinea vremelnică, în ordinea cerească, unde sfinții se bucură de Dumnezeu față către față, inundați de veșnica Sa prezență infinită. Aici în condiția pământească, teologia mistică, privită în esența ei de realitate teandrică, e numai o scurtă anticipare a «științei sfinților» sau a fericirii veșnice.” (Academicianul Nichifor Crainic, „Luminătorul României interbelice”)

 „TEOLOGIA ORTODOXĂ a devenit sare a culturii românești de astăzi datorită precumpănitor activității sale literare, susținute și de fiecare zi. Ceea ce Crainic a întreprins timp de douăzeci și cinci de ani pentru renașterea spiritului ortodox, rămâne fără pereche în analele vieții noastre literare... este aici și o operă de gânditor ortodox... punctul de mânecare al gândirii lui Crainic este credința într-o «revelație divină» făcută omului prin literatura testamentară, dar și prin acele organe ale revelației care sunt sfinții Părinți acceptați ca atare de ecumenicitatea ortodoxă... Crainic își ia locul de membru activ al Academiei Române, dar el nu vine singur între noi. Cu el alături intră în Academia Română și Dionisie Areopagitul, Maxim Confesorul și Ioan Damaschin, gânditorii falnici ai creștinătății răsăritene, sosiți din țara lui Lerui-Ler” (Gânditorul Lucian Blaga, 22 mai 1941)

 „Ne-am dat întotdeauna seama ce mare contribuție a adus acest om la ridicarea de azi a prestigiului gândirii și spiritualității ortodoxe și cu câtă recunoștință ÎI SUNTEM DATORI TOȚI SLUJITORII BISERICII... Tocmai acest caracter viu, trăit, îl are teologia lui Nichifor Crainic. E semnificativ în această privință că dânsul a introdus pentru prima dată la noi preocupările de teologie mistică, sistematizând chiar o disciplină cu acest nume la Facultatea de Teologie din București. Cursul de mistică ortodoxă, ținut studenților, e prima adunare și sistematizare a imensului material de doctrine și de fapte ascetice și mistice din cuprinsul spiritualității ortodoxe. Un sector întins de preocupări, cele mai centrale, cele mai importante pentru înviorarea vieții creștine, a fost redat astfel din nou teologiei românești, atât de schematică până la dânsul. Nichifor Crainic a lărgit cercul preocupărilor teologice, a deschis zări noi, dar înnoirile sale nu sunt altceva decât o surpare a zăgazurilor care țineau teologia noastră închisă dinspre fluviul bogat și viu al tradiției. Nichifor Crainic înnoiește prin reactualizarea tradiției într-o teologie care se mulțumea cu câteva coji din această tradiție.” (Sfântul Mărturisitor Dumitru STĂNILOAE, ucenicul lui Nichifor Crainic)

 „Bunul Dumnezeu ne-a învrednicit pe noi Românii, ca la marile răspântii și cotituri ale vieții istorice să ne trimită BĂRBAȚI ALEȘI ȘI PLINI DE HAR, care prin energia înțelepciunii lor să ne arate calea mântuirii. Credem că din rasa acestora face parte și maestrul Nichifor Crainic […] Poporul român în clipa de față nu-și cunoaște de-ajuns, nu-și înțelege și nu-și ascultă trimișii lui Dumnezeu. Ba uneori se întâmplă că urmeză tocmai pe acei proroci mincinoși, demagogii, care știu minți mai strașnic. PROFEȚII LUI ADEVĂRAȚI luptă vitejește cu munți de greutăți. Unii obosesc și cad sub povara lor. Dar împărțite pe umerii tuturor aceste greutăți s-ar purta și pe degetul cel mic.” (Sfântul Mucenic Ilarion V. FELEA)

 „Vreau să precizez că personal am făcut cunoştinţă cu NICHIFOR CRAINIC în perioada 1930-1934, când eram student la Academia Teologică din Sibiu. L-am cunoscut prin intermediul prof. STĂNILOAE DUMITRU... Aveam legături de cunoştinţă şi prietenie, cunoscându-l ca pe un profesor foarte bun… L-am cunoscut în perioada anilor 1934-1939, în timpul cât locuiam la Bucureşti, la Internatul Teologic din str. Radu Vodă. Împrejurările în care l-am cunoscut sunt următoarele: în timpul liber, în afara orelor de cursuri pe care le aveam la Academia de Arte Frumoase, mergeam uneori şi asistam la cursurile lui pe care le ţinea la Facultatea de Teologie la catedra de «Mistică şi literatură contemporană».”

(Sf. Mărturisitor și Pictor Bisericesc Arsenie BOCA, ucenicul lui Nichifor Crainic)

 „Relaţiile mele cu Arsenie au fost de natură pur intelectuală, ca de la un profesor mai bătrân la un tânăr care cerea adesea lămuriri în chestiuni teologice sau îmi comunica experienţele de viaţă duhovnicească pe care le trăia...El pretindea că audierea cursurilor mele i-a deschis calea spre desăvârșirea spirituală și ca urmare, a plecat în Grecia la Atena și mai ales la Muntele Athos, unde și-a însușit tehnica vieții spirituale. Pregătit astfel, s-a stabilit din ordinul Mitropolitului Nicolae Bălan la Mănăstirea Sâmbăta de Sus județul Făgăraș, unde a dezvoltat o mare activitate pastorală, de răsunet adânc, atât în rândurile țărănimii cât și ale intelectualilor. . O scurtă vreme Mănăstirea Sâmbăta de Sus, a ajuns un loc de pelerinaje religioase, sute şi mii de oameni venind să-l asculte pe părintele Arsenie.” 

(Mărturisiorul Nichifor CRAINIC)

„Erau profesori pe care-i preferam și doream să-i ascult. Era, de pildă, profesorul Nichifor Crainic, care vorbea foarte frumos, era și poet, cum se știe, și era și foarte bun teolog. Și spunea lucrurile foarte frumos, foarte plastic. Și căutam să-i prind.” (Sfântul Mărturisitor și Pictor Sofian BOGHIU de la Antim și Rugul Aprins)

Cartea conține Cursul de teologie mistică ortodoxă, mai exact prelegerile ținute la Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universității din București studenților din anii III și IV, de către Academicianul Mărturisitor Nichifor Crainic (1889-1972).