Logosul. De la filosofia precreștină la Sfântul Maxim Mărtusitorul

La două mii de ani de la venirea pe pământ a Lui Dumnezeu (Mare este taina creștinătății: Dumnezeu S-a arătat în trup - I Timotei 3, 16), omenirea nu crede unilateral în Fiul lui Dumnezeu, deși Evanghelia lui Hristos (Romani, 1, 16) s-a propovăduit la toate neamurile. Metafizic vorbind, omenirea este împărțită: dacă Dumnezeu este o singură Persoană sau există mai multe Persoane în dumnezeire? Dumnezeu naște un Fiu?! - iată piatra de poticnire pentru logica umană (Dumnezeu este Unul... Cum ar avea un fiu? - Coran 4:171). Nu toate neamurile au acceptat că Iisus Hristos este Logosul, Fiul veșnic al lui Dumnezeu. Nu toți oamenii au acceptat că Iisus Hristos este Dumenzeu. Însă, fericiți cei care au crezut (Ioan 20, 29) și mărturisesc : cred întru Domnul Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu (Crezul, art. 2). La începutul mileniului trei se consideră că globalizarea a murit (cel puțin sub forma actuală a americanizării lumii). Ne îndreptăm spre o lume miltipolară (dar interconectată), în care dialectica religie-economie îți va spune cuvântul ma mult ca niciodată, ridicând și coborând civilizații. Mai mult decât interogația shakespeariană sau heideggeriană, considerăm că întrebarea ontologică fundamentală (ce va modela viitorul umanității mileniului trei) rămâne aceasta: Crezi tu în Fiul lui Dumnezeu? (Ioan 9, 35)