Cartea vieții

Ilustrații de Maria Cosmina Dragomir

O poezie este un imn închinat lui Dumnezeu și Cosmosului, lucrarea mâinilor Lui, tâșnind dintr-o inimă ce bate în ritmul simfoniei cosmice. Apariția unui volum de poezii, în creația literară a unui popor, este ca o partitură scrisă pe sufletul lui, care dă semn că vibrează neîncetat la toată binefacerea Divină, rodind în bine și frumos. Așa se explică de ce Maica Benedicta (Zoe Dumitrescu Bușulenga) spunea că o poezie e o adevărată rugăciune; tocmai pentru că rugăciunea este cea mai autentică poezie. Modelul sublim, al poeziei-rugăciune, rămâne psalmul; imn închinat Creatorului și creației Lui; iată de pildă o frântură din Psalmul 103: Cel ce întinzi cerul ca un cort; Cel ce acoperi cu ape cele mai de deasupra ale lui...

Volumul pe care îl semnează Mihai este o chemare la liniște, meditație și rugăciune; o liniște care-și cere locul în vacarmul care tiranizează sufletul, o meditație care se înfiripă în pragmatismul care se propune ca filosofie de viață și o rugăciune, în care autorul se regăsește cu sine și cu Dumnezeu și ne propune și nouă regăsirea integratoare.

Dacă rugăciunea sporește prin binecuvântare, devenind putere ce dechide Împărăția, în cheia smerită a Psalmistului, poezia ce stă să vă desfete gustul literar ia binecuvânatrea pentru a fi primită și înțeleasă de cititor, în taina întâlnirii lui cu sine însuși, cu Dumnezeu și cu Cosmosul care îi este oferit ca dar divin.

Pr. Prof. dr. Vasile Gavrilă
20 ianuarie 2019
Ierusalim