Postirea aduce, oare, folos sufletului nostru? Fiecare dintre noi trebuie să‑şi pună întrebarea aceasta şi să ia astfel aminte la inima sa, ca să vadă dacă este în ea schimbarea cea sfântă, dacă ­înce­tează să mai iubească şi să facă păcatul.
Să ne privim postirea cu ochi aspru şi să ne îngrijim din toate puterile să o facem de folos sufletului nostru. Cum să reuşim asta? Trebuie să facem în noi înşine o cotitură însemnată: de la iubirea de lume, de plăcerile ei, de păcat, trebuie să ne întoarcem către iubirea de Dumnezeu, pe Care şi trebuie să‑L iubim mai presus de toate.
Când posteşti, unge capul tău şi faţa ta o spală, spune Mântuitorul: unge capul tău, adică unge ...                Citeste mai mult...

O poveste extrem de emotionanta, care se citeste pe nerasuflate, cu sufletul la gura, asteptand mereu limpezirea unor situatii greu de imaginat pentru vremurile in care traim, dar care, cu ajutorul lui Dumnezeu si al Maicii Domnului ajung la bun sfarsit, prin credinta, rugaciune, indelunga rabdare, dar, mai presus de orice, prin purtarea de grija mult milostiva a Domnului si a Precuratei Sale Maici.

Aceasta carte prezinta povestea unei bunici care si-a crescut singura cei patru nepoti. Este un model de jertfa atat a bunicii, cat si a nepotilor. A fost greu, au suferit, au plans, le-a fost foame, dar au mers mai departe si, cand nu mai puteau, strigau la Dumnezeu. Si Dumnezeu le-a fost mereu alaturi si nu i-a lasat. Chiar daca au suferit, au stiut si sa se bucure si au avut multa dragoste intre ei.

„Acesta este felul adevărat de a posti: nu da minţii ­hrana ­voluptăţii simţurilor; să nu uneltească înăuntrul tău boldul desfrânării; mintea să nu cunoască temniţa patimilor; fugi de în­so­țirea cu cei întinați. Prin acestea te vei face însemnat în faţa lui Dumnezeu; prin ele ți se va aduce cununa dreptăţii.”
Sfântul Chiril al Alexandriei
* * *
Scrisorile pascale se disting, în ansamblul literaturii omiletice, ca un gen literar, prin excelenţă, alexandrin. Originea acestui gen se află în strânsă corelație cu datoria episcopului Alexandriei (instituită prin hotărârea Sinodului I Ecumenic) de a anunţa anual, oficial, data sărbătoririi Paştilor, pe care astronomii alexandrini o aflau în urma unor calcule ...                Citeste mai mult...

Nu putem descoperi frumuseţea vieţii fără a cultiva dragostea, care ne va izbăvi de tulburări, de reproșuri şi de conflicte. Nu putem să‑L iubim cu adevărat pe Dumnezeu ignorând prezenţa aproapelui, dar nici să‑l iubim pe aproapele ignorând prezenţa lui Dumnezeu. Temeiul însă e pocăința și iertarea, adică „răzbunarea” prin iubire, prin jertfă, prin filantropie.

„Iubirea jertfitoare aduce bucurie şi dulceaţă în su­flet. Nu dulceaţa aceea amestecată cu slava deşartă, cu autosatisfacerea şi cu plăcerea întinată, care vine de la vrăjmaşul, ci dulceaţa harului, care în­­su­fleţeşte smerenia, nobleţea, delicateţea, ­sim­ţi­rea cea bună faţă de Dumnezeu ...                Citeste mai mult...

Cartea de faţă aduce familiilor creştine unul dintre cele mai preţioase ajutoare la împlinirea lucrării și datoriei – mult mai anevoioase acum decât odinioară – de a‑i creşte şi educa pe copii în aşa fel încât nu numai să devină persoane libere şi responsabile, ci şi să pornească de mici alături de Hristos pe drumul care duce spre viaţa şi bucuria veşnice.
Acest ajutor de neîntrecut este înţelepciunea nesecată a Sfântului Ioan Gură de Aur, care – cu rostirea sa uşor de înţeles, plină de convingere și întotdeauna apropiată de inimile tuturor creştinilor – ne arată cugetul drept şi purtarea înţeleaptă față de copii, spre a‑i face părtaşi atât în această lume, cât ...                Citeste mai mult...

„Să săvârşim faptele iubirii fără încetare, văzând în ce vreme trăim în această lume. Trăim într-o perioadă care cere grabnic lucrarea virtuţii. Căci este timpul să ne ridicăm din somnul nepăsării şi
trândăviei. Acum ziua celei de-a Doua Veniri a Domnului, care înseamnă izbăvirea deplină a credincioşilor, este mult mai aproape de noi credincioşii, decât atunci când am crezut în Hristos.
Viaţa noastră pământească, care seamănă cu o noapte întunecată, aproape a trecut, şi ziua vieţii ce va să vină se află mai aproape de noi. (Şi chiar dacă Domnul nu va veni curând la a Doua Venire a Lui,
vine însă la fiecare din noi prin moarte.) Aşadar de vreme ce se apropie de noi toţi ...                Citeste mai mult...

Dilemele și problemele epocii noastre ­asediate de ­ispite tot mai mari sunt sporite continuu de neputința de a înțelege și practica sfaturile Sfinților Părinți din vechime. Nădejdea pare a nu se afla decât în descoperirea părinților și sfinților contemporani nouă, pentru care rostul vieții pământene înseamnă mântuirea sinelui și a întregii lumi.
Un asemenea părinte este şi autorul acestei cărţi, ieromonahul Serghie Rîbko, ale cărui îndemnuri, inspirate din sfaturile asceţilor, stareţilor şi duhovnicilor din trecutul îndepărtat sau apropiat nouă, stau ca o stavilă împotriva ademenirilor și încercărilor acestor zile „rele” (cf. Efes. 5, 16).
Ancorat temeinic în etosul Tradiției ortodoxe și al ...                Citeste mai mult...

Dacă omul porneşte pe o nouă cale, complet necunoscută lui, mai bine să se folosească de îndrumarea potrivită şi să nu se limiteze la propriile presupuneri.
La început, omul umblă ca prin ceaţă sau ca printr-o pădure mohorâtă şi prin mijlocul mrejelor.
De aceea, mai bine să-i întindă mână cuiva care îl poate scoate de acolo şi îi va pune pe loc desfătat picioarele sale (cf. Psalmul 30, 9). Este bolnav duhovniceşte, deci cum ar putea decide să se tămăduiască
singur de bolile sale sufleteşti, extrem de subtile, de vreme ce nu-şi tratează trupurile lor de unii singuri nu numai pacienţii obişnuiţi, ci nici medicii înşişi?

Le putem deprinde fără învăţare numai pe cele pe care le-am dobândit în mod ...                Citeste mai mult...

Ce altceva decât păcatele noastre, egoismul nostru, patimile care ne tulbură inima, abaterile morale? Acestea ne iau pacea şi ne umplu inima cu amărăciune. Acestea ne despart nu doar de Hristos, ci şi de persoanele cele mai dragi nouă. Acestea udă şi faţa pământului cu râuri de sânge omenesc. Acestea nasc neliniştea şi frica, care aduc îngrijorare continuă nu doar indivizilor, ci popoarelor şi omenirii întregi.
Aşadar, este nedrept să considerăm urarea de pocăinţă ca inactuală şi în afara realităţii.

Pocăinţa ne aduce lângă Hristos. Nu prin îndemnul „pocăiţi-vă” Şi-a început Iisus propovăduirea? Şi Înaintemergătorul Lui, Ioan, care avea misiunea exclusivă de a netezi drumul înainte de venirea lui ...                Citeste mai mult...

Secolul nostru, al XX-lea, a pus în faţa credincioşilor multe probleme, dintre care unele nu fuseseră cercetate de către Sfinţii Părinţi ai veacurilor trecute pentru simplul motiv că ei nu s-au confruntat cu ele. În prezenta lucrare ne-am propus ca, pe baza Sfintei Scripturi şi a Tradiţiei patristice, să lămurim unele dintre problemele apărute. În acelaşi timp problemele particulare la care vom încerca să dăm răspuns în această carte, sunt consacrate modurilor de ispitire a omului contemporan de către duhurile necurate. Pentru a înţelege mai bine natura fenomenelor demonice care se produc în lumea contemporană e necesar să cunoaştem istoria apariţiei, caracterul şi structura, capacităţile şi posibilităţile, de asemenea, scopurile şi finalităţile pe care le ...                Citeste mai mult...

Singura cale fără greş către mântuire este urmarea neabătută a învăţăturii Sfinţilor Pă­­rinţi, însoţită de hotărâta ferire de ori­ce învăţătură străină şi chiar de propri­ile jude­­căţi, atâta timp cât raţiunea nu este încă vindecată de boala sa şi nu devine du­hov­­­nicească din trupească şi su­­fletească. Re­cunos­când cu mintea şi cu inima acest adevăr, măr­turisiţi‑l cu gura: daţi făgăduinţă lui Dumnezeu că vă veţi călăuzi după în­vă­ţă­tura Sfinţilor Pă­rinţi, ferindu‑vă de orice în­văţătură ...                Citeste mai mult...

Credincioşi ne putem numi nu când primim doar binefacerile dumnezeieşti, ci când primim cu recunoştinţă şi pedeapsa din mâna Lui. A­tunci este pusă la încercare credinţa noastră, ca să se vadă dacă credem cu adevărat în Pronia Sa.
Fiind creştini, trebuie să avem drept călăuzire în viaţă şi întărire sfânta învă­ţă­tură evanghelică, ce ne încredinţează că nici un fir de păr din capul nostru nu piere şi nici o pasăre nu cade fără voia lui Dumnezeu. Iar, de vreme ce şi firul de păr neînsufleţit, şi mărunta făptură care este pasărea se află sub purtarea de grijă dumnezeiască, ce să mai spunem despre noi?
Sfântul Macarie de la Optina

Iubiţilor! Ştiţi voi, simţiţi voi toată nemărginirea milei lui Dumnezeu în faptul că nouă, fiilor ţărânei, ni s‑a deschis cerul, nouă, celor întunecaţi de păcat, ni se dăruiesc prin Tainele Bisericii Ortodoxe ochi ­duhovniceşti luminaţi, cu care îi putem vedea pe ­locuitorii cerului, pe îngerii lui Dumnezeu? De acum, ni s‑a ­făgăduit, veţi vedea cerul deschizându‑se şi pe îngerii lui Dumnezeu suindu‑se şi coborându‑se peste Fiul Omului (Ioan 1, 51). Să ne ridicăm la această cale cerească nu prin puterile noastre, ci luând ca aripi cuvintele lui Dumnezeu, scrierile şi mărturiile părinţilor şi în­văţătorilor de Dumnezeu înţelepţiţi
ai Bisericii, să le ...                Citeste mai mult...

Editura Sophia / Editura Metafraze

Sfântul Porfirie este un fenomen unic în istoria Bisericii nu doar pentru harismele neobișnuite, asceza tăinuită sau dragostea nemărginită, ci mai ales pentru învățătura sa nemaiîntâlnită. Alungă de la noi frica de pedeapsă și iad, făcând din Hristos prie­tenul, fratele nostru… Ne sfătuiește să nesocotim patimile, să nu ne preocupe sinele cel rău, ci cel bun, să ne dăruim din tot sufletul, cu sârg, iubirii lui Hristos, îndreptându‑ne astfel spre o sfințire nesângeroasă, ca în felul acesta ne­voința, cu totul de trebuință, să se săvârșească acum din iubire, din recunoștință față de Dumnezeu.
Mii de oameni și‑au găsit liniștea, ...                Citeste mai mult...

Editura Sophia / Editura Metafraze

Sfântul Porfirie este un fenomen unic în istoria Bisericii nu doar pentru harismele neobișnuite, asceza tăinuită sau dragostea nemărginită, ci mai ales pentru învățătura sa nemaiîntâlnită. Alungă de la noi frica de pedeapsă și iad, făcând din Hristos prie­tenul, fratele nostru… Ne sfătuiește să nesocotim patimile, să nu ne preocupe sinele cel rău, ci cel bun, să ne dăruim din tot sufletul, cu sârg, iubirii lui Hristos, îndreptându‑ne astfel spre o sfințire nesângeroasă, ca în felul acesta ne­voința, cu totul de trebuință, să se săvârșească acum din iubire, din recunoștință față de Dumnezeu.
Mii de oameni și‑au găsit liniștea, ...                Citeste mai mult...

Dacă cineva ne-ar întreba la ce folosește această minimă pledoarie pentru apa sfântă, motivul practic și binecuvântat al acestei mici ostenelieste unul singur: Încercarea de a ajuta oricât de puțin la izbăvirea acestui neam ales, dintr-un ținut de basm, de cel mai cumplit flagel care bântuie România ‒ un adevărat război în timp de pace ‒ alcoolismul.Se cunoaște că această blestemăție seceră multe milioane de vieți, iar nenorocirea este și mai mare prin aceea că înainte de a muri ‒ moarte care este o fericită dezlegare hotărâtă de Dumnezeu pentru a pune capăt răutății ‒ alcoolicul este mult mai jalnic decât un mort. Iată o frântură din această lume de coșmar ce se desfășoară sub ochii noștri ...                Citeste mai mult...

Când Domnul Dumnezeu Își alege pe câte un slujitor, îl socotește vrednic de încredere și îl pune în slujba Lui. După ce îi deschinde și îi luminează aceluia ochii înțelepciunii - care văd lucrurile nevăzute și pricep tainele ascunse ale voii și ale adevărului Său - îl trimite la poporul Lui, să-i deschidă și aceluia ochii, să le facă cunoscute și semenilor săi tainele de care l-a învrednicit Dumnezeu pe el.

Voi, care aveți cea mai aleasă și mai grea datorie, să apărați tot ceea ce a fost cucerit prin atâtea jertfe și prin atâtea lupte grele, vegheați! (...) Nu îngăduiți nici unei primejdii să se strecoare printre voi. Împotriviți-vă oricărei puteri care s-a atinge de tot ce avem datoria să lăsăm urmașilor noștri întocmai cum am primit de la marii noștri înaintași. (...)

Adeseori moartea credinței vine din comoditate. Din liniștea lumească vine slăbirea râvnei. Și înghețarea rugăciunii, și pierderea curăției, și păstrarea adunării, și adormirea vegherii, și întinarea neprihănirii... și uitarea țintei, și lepădarea legământului, și dezbinarea frăției, și după toate acestea, părăsirea lui Dumnezeu.

Traian Dorz

Adevărata pildă bună este aceea pe care o trăiește însuși acela care ți-o predică.
Adevăratul învățător bun este acela care crede și urmează el însuși mai întâi ceea ce propovăduiește altora.
Întotdeauna învățătura aceluia s-o urmezi, care este în stare nu numai să trăiască cu viața sa ceea ce spune, dar și să pecetluiască cu moartea sa ceea ce a spus.

Traian Dorz

Noi, toţi creştinii, suntem nebuni (nebuni pentru Hristos), şi acest lucru trebuie să ne smerească. Noi suntem chemaţi să reamintim ceea ce este evident, să mărturisim ceea ce este cert, iar acest lucru provoacă întotdeauna ori râs, ori neîncredere, iar alteori şi mânie. Dar cine îi va reaminti acestei lumi, înecate în uitare, despre Dumnezeu, cine o va trezi, fie şi în mod stângaci şi neiscusit? Oare oamenii nu ştiu că Dumnezeu există, că El este iubire şi că a fi împreună cu El este o mare bucurie? Ştiu, de aceea, ascultându-ne pe noi, sunt indignaţi, pentru că a vorbi despre aşa ceva sau spre o pisică: „iată un copac”, „iată o pisică”, sau: „nu este bine să minţi”, „nu trebuie să jigneşti ...                Citeste mai mult...

Ascultarea...

Cel mai uşor şi mai scurt drum pentru apropierea de Dumnezeu. Este cea mai rapidă virtute, întrucât călătoreşte cu aripile smeritei cugetări... Conține în ea toate virtuțile și ne conduce sigur la mântuire.

Neascultarea de poruncile lui Dumnezeu a fost pentru întregul neam omenesc cel mai grav păcat. Din aceasta se poate vedea că cea mai mare virtute este ascultarea de dumnezeieștile porunci. Această ascultare o predau și Sfinții Părinți ai Bisericii noastre și este analizată practic și teoretic în paginile acestei cărți.

„În paginile care urmează, veți putea citi ceea ce ați auzit, în mare parte, din fața ecranelor, prin transmisiune video, dumneavoastră, frații mei, din Trupul lui Hristos, pe care-L alcătuim împreună sau veți citi dumneavoastră, din alte comunități, dar din același Trup și din aceeași Biserică, strigătul prin care am încercat să ne salvăm! Nu știu cât am reușit, dar știu un lucru: nici nu aș fi putut și nici nu ar fi trebuit să nu strig, mai ales că am auzit și strigătul semenilor mei: «Părinte, m-am pierdut de turmă! Unde este turma și unde sunt păstorii?»”
Autorul


Sfântul Sofronie, in dialog cu starețul său - Sfântul Siluan -, ne descoperă ceva cutremurător: a trăi creștinește nu este ...                Citeste mai mult...

Atât soarele, cât și luna, toate aceste corpuri cerești au fost făcute în prima zi, atunci când a fost creată lumina. Și lumina este esența, așa cum vă spuneam și cu o altă ocazie, fundamentul lumii văzute. Din lumină, în calitate de energie, Dumnezeu a făcut materia, a făcut tot acest univers extraordinar, așadar acest univers care provoacă frică. Prin urmare, toate au fost făcute în prima zi a creației. Însă modelarea, împodobirea și apariția exterioară, pentru un observator care se află pe suprafața pământului, se succed în următoarele zile numite ale creației, în aceste mari intervale de timp...
Ați auzit ce supune Paul Couderc? "Universul ne silește să identificăm cele mai profunde însușiri ale sale cu însușirile ...                Citeste mai mult...

Cele ce se săvârșesc în cadrul Bisericii sunt taine și omul nu le poate tâlcui cu rațiunea sa căzută. Viața în sânul Bisericii este trăită și cunoscută cu ajutorul altor simțuri, al celor duhovnicești.
Una dintre aceste taine este și nașterea din nou duhovnicească a omului. Desigur, nașterea din nou, „nașterea de Sus”, este dăruită omului prin Sfântul Botez, dar ea se continuă pe parcursul întregii sale vieți. Omul străbate multe trepte, trece prin mai multe stadii. De obicei, această naștere din nou se manifestă prin pocăință și rugăciune. Dumnezeu îl călăuzește pe om prin pedagogia Sa dumnezeiască spre a ajunge la desăvârșita părtășie cu Sine. Aceasta este ceea ce numim paideia dumnezeiască. ...                Citeste mai mult...

Există clipe, binecuvântate sau tragice, când o persoană pe care o cunoşteam ni se revelează în­tr‑o lumină, adâncime şi frumuseţe nespuse, pe care înainte nici nu le‑am fi putut bănui.
Acest lucru se petrece când ni se deschid ochii, într‑o clipă de curăţie a inimii; pentru că cei curaţi cu inima pot vedea nu numai pe Dumnezeu Însuşi, ci şi chipul Lui – lumina care străluceşte în întunericul unui suflet omenesc şi al vieţii omeneşti, chip pe care îl putem vedea atunci când inima noastră găseşte odihnă, când prin ea trece lumina, când e curăţită.
Mai sunt şi clipe când descoperim pe cineva, pe care credeam că îl cunoaştem bine, într‑o lumină nouă – printr‑o ...                Citeste mai mult...

Noi, creștinii, Îl urmăm pe Hristos, Care ne‑a spus: „Voi sunteţi din lumea aceasta. Eu nu sunt din lumea aceasta” (Ioan 8, 23). Adevărata patrie și sensul cel adevărat al vieții noastre sunt într‑o altă lume, la care nu se poate ajunge decât pe calea descoperită nouă de Domnul, care nu e atât de departe, dincolo de constelații, nici un misticism lipsit de sens, cum cred unii, ci înlăuntrul nostru. A năzui către această lume nu înseamnă să ne grăbim, așadar, către stele, în spațiul infinit, în necunoscutul de sori și constelații.
Cartea de față e lămuritoare pe deplin, pentru orice creștin, în privința vieții veșnice și a învierii, a faptului că prin Hristos moartea este biruită. Ea ne arată că nu trebuie ...                Citeste mai mult...

Volumul de față cuprinde tâlcuirea lui Gheronda Emilianos, făcută în primăvara anului 1987, la capetele Cuviosului Teognost Despre făptuire, contemplație și preoție. Ea se adaugă firesc și necesar la tâlcuirile Părintelui Emilianos deja editate, fiind întemeiată, în bună măsură, pe experiența sa personală și făcută cu scopul de a transmite învățătura patristică fiilor săi duhovnicești, monahii Sfintei Mănăstiri Simonos Petras și monahiile Sfintei Mănăstiri Ormylia, dar și pentru a-și tăinui trăirile personale în spatele cuvintelor Părinților.
În tâlcuirea sa, Gheronda Emilianos îl urmează pe Cuviosul Teognost, dar și învățătura Bisericii noastre despre preoția generală, ...                Citeste mai mult...

„Mulți dintre tinerii de azi trăiesc într-o lume a comunicării, se spune, în care tehnologia ar trebui să îi apropie de oameni, să-i facă să se simtă mai puțin singuri, să fie mai ușor înțeleși. Și totuși, butoanele pe care tastăm nu ne fac să ne simțim ascultați... Cu toții avem nevoie de căldura privirii îndreptate cu interes asupra noastră, de o voce calmă care să ne răspundă înțelept, de o mână întinsă real, nu virtual, la nevoie, de un sfat rupt din suflet, o îmbărbătare, o îmbrățișare la momentul potrivit.

Părintele Visarion Alexa e răspunsul la aceste nevoi ale tinerilor, de ani buni, și ei vin către el, pentru că simt că găsesc un balsam pentru suflet acolo. De aici s-a născut ...                Citeste mai mult...

Parintele Filotei Zervakos, unul din marii parinti duhovnicesti ai veacului trecut, mergand pe linia altor mari parinti elini, unii dintre ei deja canonizati de Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Elene, ne ofera in aceasta carte adevarate margaritare ale sufletului sau innobilat de darurile cele sfinte si sfintitoare ale celor curati cu inima si care au primit inca din aceasta viata prima inviere. Din preaplinul inimii sale, Parintele Filotei, care se traduce in limba romana prin iubitorul de Dumnezeu, ne calauzeste pasii, cu ajutorul povatuirilor sale duhovnicesti, pe cale sigura si bine batatorita de atatia si atatia vulturi ai inaltimilor duhului, pe calea cea stramta si cu chinuri, singura cale mantuitoare, calea Crucii si a suferintelor, dar care curata treptat sufletul, duhul, facandu-l partas dumnezeiescul har.

Citind pildele și sfaturile cuprinse în Sfânta Scriptură și în scrierile Sfinților Părinți, creștinii află cum să înțeleagă și să împlinească voia lui Dumnezeu. Scrierile sfinte ne oferă posibilitatea de a iniția dialogul dintre Creator și făptură, un dialog care, deschizând mințile și inimile, poate duce de la conversație la convertire, la închinarea în Duh și adevăr.
Interpretate și explicate pe scurt pentru omul contemporan, mereu grăbit, pildele și sfaturile așternute în acest volum sunt o sinceră invitație de a ne aduna gândurile, de a ne liniști o clipă, ca un astfel de moment să constituie începutul unei fascinante călătorii în universul credinței.

Cuprins

VECHIUL TESTAMENT
Sem ...                Citeste mai mult...

Materiile comune – uleiul, apa, painea si vinul – insotite de niste actiuni simple – oferire, binecuvantare, spalare, mirungere – sunt mijloacele prin care Dumnezeu Se face prezent in vietile noastre.

Sfintele Tainele ne conduc, spre o Taina si mai adanca, care este prezenta lui Dumnezeu insusi.

Atunci cand iau parte la Tainele Bisericii, crestinii ortodocsi nu experimenteaza niste exercitii mentale si nici emotiile lor nu au vreo semnificatie speciala. Participarea la Sfintele Taine este o intalnire cu Dumnezeu, intr-un mod foarte intim si direct.

„În urmă cu câțiva ani m-am gândit să adopt obiceiul de a scrie zilnic. Evenimentele cotidiene, citirea pericopei și meditarea la ea erau nu numai un mod de pregătire pentru omiliile duminicale, ci și un mod de a mă asigura că am Scriptura adânc întipărită în inima mea.

Sfântul Ioan Gură de Aur spunea: „De aici au apărut ne- numărate rele – din ignorarea Scripturilor; din această cauză a izbucnit ciuma ereziilor; din această cauză unii își duc viața în nepăsare; din această cauză există trudă fără folos. Deoarece după cum oamenii lipsiți de această lumină nu vor merge drept, la fel cei care nu privesc la strălucirea Sfintelor Scripturi păcătuiesc adesea, pentru că pășesc în cel mai mare ...                Citeste mai mult...

Învăţăturile Sfântului Dimitrie al Rostovului cuprinse în acest volum sunt foarte folositoare, deoarece ele reprezintă sfaturi practice pentru depăşirea încercărilor vieţii. Scris sub forma unor întrebări şi răspunsuri duhovniceşti, indispensabile pentru maturizarea şi progresul spiritual al credinciosului, volumul cuprinde sfaturi şi poveţe îmbrăcate într-o cadenţă asemănătoare Patericului, purtând amprenta dialogului duhovnicesc dintre Awa (cel ce mângâie) şi novice (cel necăjit), într-un dialog plin de înţelepciune.
Lucrarea de faţă este diortosirea unei traduceri româneşti, tipărită cu caractere chirilice în 1833 la Mănăstirea Neamţ, pe care realizatorul diortosirii. Părintele Nicolae Nicău, a primit-o în dar de ...                Citeste mai mult...

Lucrarea Părintelui Liviu Vidican-Manci reprezintă o punte de legătură între propovăduirea tradițională și cea din prezentși viitor a Bisericii Ortodoxe Române. O punte de referință, unică în literatura noastră de specialitate catehetică și omiletică.

Pr. prof. univ. dr. Vasile Gordon

Biserica dispune de o instituție pe cât de discretă , pe atât de puternică: Taina Spovedaniei, absolut esențială pentru viața Bisericii. Din păcate, cei mai mulți dintre preoții noștri nu sunt anume pregătiți pentru aceasta, dar vina nu este a lor. [...] Un tânăr teolog este calificat din toate punctele de vedere să primească harul preoției; arhiereul îl face preot, îndată după aceea îi citește și slujba de hirotesie, îl face duhovnic și-l trimite la treaba lui. Iar el, tânăr fiind și fără experiență, se descurcă cum poate. NU e nici o mirare că duhovnicia a devenit foarte expeditivă. Or, cel care vine la spovedanie e ca un bolnav care are răni pe suflet, mai mari sau mai mici. El merge la doctorul duhovnic și așteaptă de la el nu doar o ...                Citeste mai mult...

A-ţi lua crucea înseamnă a merge împotriva firii (a naturii), care strigă din toate părţile că noi trebuie să ne devorăm unul pe altul, că pentru om este firesc să se avânte înainte, fără să se uite în spate la
cadavrele duşmanilor învinşi.
A-ţi lua crucea înseamnă a trăi ca Hristos, a iubi ca Hristos, a crede în oameni şi a sluji în chip dezinteresat Binelui.
A-ţi lua crucea înseamnă a te îmbrăca în Hristos, astfel încât sentimentele Lui să devină ale tale, iubirea Lui de oameni să devină a ta, bunătatea Lui să se descopere în viaţa ta.
Crucea este iubirea dezinteresată faţă de oameni!
Dar a-i iubi pe oameni este foarte greu! Citim despre cum s-au comportat locuitorii Ierusalimului în timpul ...                Citeste mai mult...

Sufletul nostru este veşnic şi trebuie să purtăm grijă de el. Ni se pare că viaţa de aici este destul de îndelungată şi mulţi cred că ne-a fost dată pentru desfătări (deşi nu poate să nu observe fiecare dintre
noi că viaţa noastră curge asemenea unui râu rapid sau că se învârte ca o roată, fără să se oprească nici pentru un minut) şi de aceea caută plăceri, sunt grabnici să se dedea la veselii, câtă vreme nu a trecut
timpul, lăsând nevoile sufletului, cele veşnice şicele cereşti, fără de respect şi fără vreo grijă. Câtă înşelare este la mijloc!
Viaţa de aici ni se pare destul de lungă din pricina limitării noastre, din pricina orbirii şi a miopiei noastre. Oamenii ...                Citeste mai mult...

Ce putem să facem în anul care vine pentru ca Împărăţia aceasta să strălucească în inimile noastre, să se arate în viaţa noastră, să se reverse în viaţa celorlalţi, să cuprindă tot mai mult şi mai mult lumea
care ne înconjoară, ca un incendiu, ca o auroră? Să intrăm în duhul Împărăţiei, să reevaluăm valorile prin care trăim împreună cu lumea, care nu trăieşte Împărăţia aceasta! Câtă vreme mai suntem împreună
cu lumea, vom trăi cu frică, cu zgârcenie, cu ură; până când vom căuta ceea ce ne dăruieşte bucurie egoistă, nu ceea ce le dă altora viaţa – până în clipa aceea vom fi neputincioşi să propovăduim prin
faptele ...                Citeste mai mult...

Domnul a chemat fiecare făptură pe nume, niciuna nu a apărut fără un nume, în mod anonim, ca ceva nedefinit. Dimpotrivă, fiecare făptură există pentru Dumnezeu la nivel personal, fiecare în parte este preţioasă şi importantă în ochii Lui. Existenţa fiecărei părţi cosmice, fie că este un element însufleţit, fie că este unul neînsufleţit, are un sens. Ne putem imagina măcar puţin această uimire a făpturii care se ridică din neant şi întâlneşte dragostea dumnezeiască, dacă ne amintim conţinutul celui de-al nouălea capitol din Evanghelia după Ioan, despre orbul din naştere (Ioan 9, 1-39).
Omul acela a fost orb, aşa s-a născut. Pentru el, nu a existat nimic cu excepţia întunericului interior şi a suferinţei generate de ...                Citeste mai mult...

„Adolescentul este în pericol să uite elementele esenţiale ale vieţii, fapt ce duce la mutilarea spirituală. Întrucât societatea contemporană şi-a făcut dumnezeu din ban şi din tot felul de desfătări, luptă
cu consecvenţă şi insistenţă pentru punerea sub tăcere a întrebărilor existenţiale ale oamenilor, fiindcă acestea constituie o frână în realizarea scopurilor ei. Tinerii care iau în serios lucrurile importante din
viaţă constituie o disonanţă în cercul uriaş al consumismului. Cercul consumismului nu poate lucra cu tineri care iau viaţa în serios, fiindcă imediat asta ar duce la o oarecare simplitate în alegeri. Şi ştim cu toţii
că simplitatea este singurul drum, dacă vrem, de exemplu, ca mediul înconjurător să ...                Citeste mai mult...

Volumul de față reprezintă un neînsemnat prinos de cinstire adus Sfântului Daniil Katunakiótul (1846-1929), starețul, călăuza duhovnicească neamăgită și unul dintre stâlpii renașterii monahale a Sfântului Munte în secolul al XIX-lea, de curând recunoscut și canonizat de Patriarhia Ecumenică (9 martie 2020).
Virtutea sa – îndeobște harisma înțelep­ciunii și a discernământului –, ex­pe­rien­ța duhovnicească, rugăciunea, smerenia și aplecarea asupra cărților i‑au dat cu îndestulare pricepere spre a recunoaște ușor rătăcirea și a o îndrepta, a‑i vindeca pe cei demonizați, a‑i călăuzi pe monahii căzuți în ispite, fie de‑a dreapta, fie de‑a stânga, ca neobosit, prin ...                Citeste mai mult...

Dumnezeu există, ajunge să asculți pietrele. Ajunge să asculți, de-a lungul mileniilor, sfinții, înțelepții, prorocii, smeriții creatori de dragoste și frumusețe, cei care țes neobosit în țesătura trupească un fir de veșnicie pentru a împiedica pânza să se rupă. Martorii Răsăriturilor și Apusurilor. Cei peste care Dumnezeu Își revarsă razele. Cei pe care-i arde cu absența Sa. Cei care se duc în pustie și a căror jertfă curată scapă lumea de asfixie. Cei care se așază la masa păcătoșilor pentru a întrupa infinitul în dragoste.
Dumnezeu există, de asta putem noi să ne vorbim, cu răbdare și respect...
În El nu mai suntem separați. În El, ființa lumii își află incandescența. El este ...                Citeste mai mult...

Această carte pentru copii este un adevărat îndrumător pentru descoperirea istoriei sfinte a mântuirii omului, așa cum ne este relatată în paginile Sfintei Scripturi.
Plină de ilustrații frumos colorate, cartea poate fi citită personal de către copii sau de către părinți copiilor. Ilustrațiile sunt realizate în tradiția iconografică ortodoxă de Serioja Popov. Acestea vor fi o adevărată bucurie pentru micii cititori.

Omiliile cuprinse în această carte ne duc cu gândul la cuvântările primelor veacuri creștine, când Părinții Bisericii aveau un mesaj proaspăt, efervescent și apologetic al învățăturii creștine. Stilul oratoric, care uneori este aprins, înfocat și chiar moralizator, ne amintește de ascuțimea și mesajul provocator al Sfântului Ioan Botezătorul sau al Sfântului Ioan Gură de Aur. Cuvintele părintelui Emil Gâlea sunt un adevărat discurs al evenimentelor eclesiale care au o profunzime și un înțeles mistic, încadrate în cultul liturgic al Bisericii. Abordarea folosită de către autor este una inedită, originală și nemaiîntâlnită, care prezintă cu naturalețe mesajul evanghelic și patristic, dar și contextualizarea cuvântului la ...                Citeste mai mult...

Oricât de curat ar fi cerul dintre inimi, fiecare purtăm în noi povara unei taine de cuvinte, şi nu numai: ofurile unor doruri prigonite; lacrimile unor suferințe pustiite; nostalgia unor vise din care ne-am trezit prea devreme; surâsul amintirii şi natura vie cu chipuri dragi păstrate în oglinda nemaiîntâlnirii; pravila neîmplinită a conştiinţei, că trecem prea preţios, prea levitic, prea îndrăgostiţi de propriul sine, prea alături de „jalea de lacrime”, căzute pentru a lumii patime; retragerea, fie şi elegant şi discret, a unor prieteni din viața noastră; despărțirea de locuri, de lucruri, dar mai ales de oameni anume; tristeţea de a fi provocat prea multe „cute” în sufletele celor pe care îi iubim; rușinea de a nu fi avut întotdeauna curajul asumării faptelor ...                Citeste mai mult...

Prezenta lucrare reflectă spiritul misionar şi pastoral care l-a animat pe Înaltpreasfinţitul Lazar de când a intrat în rândurile clerului răsăritean. Spirit dinamic, activ şi preocupat de a avea credincioși conștienți de cultul si tradiția Bisericii din care fac parte, autorul a încercat în prezenta lucrare să lămurească acestora înțelesurile tainice si adânci ale Sfintei şi Dumnezeieştii Liturghii. Lucrarea de faţă se dorește o dovadă a relației strânse dintre Liturghie şi Scriptură, fapt care-l determină pe Ierarhul Lazar să caute mai întotdeauna paralelisme biblice la textele liturgice, demonstrând originea biblică a textului liturgic. (Pr. prof. univ. dr. Dumitru Vanca)

Chipul Maicii Domnului din icoana evanghelica a Nasterii este pentru noi un luminos exemplu. Ea ne invata, in primul rand, sa nu ne multumim a ramane in marginea acestei icoane, printre cei care nu urca mai sus de nivelul intrebarilor fara de raspuns. Invatam apoi de la Maica Domnului ca integrarea in taina mantuirii incepe cu acceptarea plina de credinta a minunii coborarii Fiului lui Dumnezeu in chip de Om si se desavarseste prin implinirea plina de daruire a rolului pe care Dumnezeu ni-l atribuie in planul Sau. Caci oricat de inalta si de duhovniceasca este taina mantuirii noastre, ea cere contributia noastra de slujire concreta in lume. Atotputernicia Domnului si permanenta Sa prezenta si lucrare in viata lumii nu fac nicidecum zadarnica slujirea noastra, ci aceasta este absolut necesara, asa cum necesara a fost slujirea pe care Maica Preacurata a adus-o Fiului ei.

Pe masura fidelitatii fata de chemarea noastra, a implinirii rolului ...                Citeste mai mult...

Dragă cititorule, nu uita: drumul nostru care duce spre Canaan trece prin pustie. Iar pustia aceasta este întotdeauna plină de șerpii cei înfocați ai ispitelor și păcatelor.
Contra acestor șerpi, noi nu avem altă apărare decât semnul ce ni s-a dat: Crucea și Jertfa scumpului nostru Mântuitor.
Deci, iubiții mei, și aici, cu ochii "țintă". Cu ochii țintă la "Semnul" ce ni s-a arătat și s-a arătat și s-a ridicat anume pentru noi și mântuirea noastră. (...)
Fratele meu, te-a mușcat șarpele ispitei? O, nu dispera. O, nu te uita îngrozit la șarpe, la rană, ci uită-te cu încredere și cu lacrimi de căință către "Semnul" care te poate tămădui.

Preot Iosif Trifa

"Ceea ce am admirat mai mult la el era însă puterea de a face el însuși ceea ce îi ăndemna pe alții (...)
De obicei, ceilalți mari îndrumători ai oamenilor își consumă toată energia lor în munca de a descoperi și de a vesti adevărul, fără a le mai ajunge nimic pentru a-l și trăi ei înșiși cu fapta.
Dar la Părintele Iosif, și puterea trăirii rămâne tot întreagă și mare. Aceasta se vede din faptul că nici unuii din contemporanii și urmașii săi n-a mai putut realiza o trăire atât de înaltă și de limpede a ideilor sale așa ca el.
Pe când la alți înaintași, abia urmașii lor au fost la înalțimea ideilor enunțate de ei - la el a fost altfel. El a fost nespus mai mare ca toți și va continua ...                Citeste mai mult...

Virgiliu GHEORGHE: Dependența de Internet și efectele sale. Rețelele de socializare. Smartphone-ul și tableta. Jocurile online. Fenomenul Selfie. Hărțuirea virtuală. Pornografia. Cultul amatorismului și relativizarea adevărului. Tehnologia mobilă și efectele sale asupra sănătății. Efectele asupra vieții lăuntrice. Deficitul de natură. Toate sunt analizate în cartea de față, scrisă de lect. univ. dr. ing. Andrei Drăgulinescu. Cartea, cu o bibliografie ce include 33 de cărţi, 35 de studii ştiinţifice și numeroase alte articole pe temele tratate, constituie în acest sens o poartă către înțelegerea faptului că excesele folosirii tehnologiei o transformă într-o armă cu tăișul îndreptat spre noi. Cartea nu pledează pentru eliminarea acestor tehnologii, ...                Citeste mai mult...

„Vor veni vremuri grele asupra ortodocşilor, dar să nu ne înspăimântăm, să nu ne uităm la strâmtorările ce le vom suferi vremelnic, ci să privim cu nădejde la darurile cele veşnice, la dragostea Mântuitorului care ne aşteaptă să fim alături de El, în ceruri, alături de toţi sfinţii ...                Citeste mai mult...

În viața cotidiană, omul se confruntă cu numeroase și foarte variate crize: moartea unei persoane dragi, momente dificile dintr-o relație, despărțiri, depresii, ca să nu mai vorbim de situațiile de colaps de la nivelul global cu impact asurpa fiecăruia. Autorul, un reputat specialist, ne invită la deslușirea cauzelor acestor crize și ne propune o abordare realistă - îmbinând cele mai recente metode psihologice cu practica duhovnicească de cercetare a sufletului - ajutându-ne să ajungem noi înșine la rezolvarea conflictelor, atât a celor exterioare, cât mai ales a celor lăuntrice.

În această carte, Mitropolitul Antonie vorbește despre „diferența dintre cel care merge la biserică, iubește biserica, slujește biserica, propovăduiește Evanghelia, și cel care este creștin” cu adevărat. În prima situație este creștinul care merge formal la biserică, cel care este creștin pentru că așa s-a născut, pentru că așa i s-a spus, care ține rânduielile Bisericii pentru că „așa este bine”, uneori chiar din superstiție. Mitropolitul Antonie arată că există o mare contradicție între această atitudine, care, din păcate îi caracterizează pe mulți creștini ortodocși, și idealul la care Dumnezeu ne cheamă să ajungem. A fi creștin înseamnă nu doar să crezi în Hristos și să ...                Citeste mai mult...

Volumul de față – cuprinzând însemnările unui călugăr ortodox anonim, păstrate într-un manuscris uitat și publicate acum pentru prima dată – reprezintă o lectură aducătoare de folos sufletesc, ­plină de duhul luminării și necesară vremurilor noastre, care au uitat ce ­înseamnă isihia.
Chintesența unei înțelegeri la care mintea creștină nu poate ajunge decât în urma unor îndelungate nevoiri ascetice și aprofundări ale teologiei patristice, îndemnurile de aici se descoperă totodată ca rod ales al experienței negrăite a rugăciunii ­neîncetate și al luminării prin har a celui ce i s-a dat de Sus a gusta mult-râvnita isihie.
Prin mijloace terapeutice unice, fără de care nu se pot dobândi adevărata ...                Citeste mai mult...

Dintre cele trei caiete ale lui Nikolai Beliaev (1888‑1931), viitorul ieromonah Nikon și ultimul duhovnic al Mănăstirii Optina înainte de închiderea ei în 1927, canonizat în 1996, s‑a păstrat numai unul, din care lipsesc paginile de început. Însă și numai pe temeiul textului păstrat ne putem alcătui o imagine grăitoare a căutărilor vi­itorului stareț, a primilor lui pași în viața ascetică, a extraordinarei legături dintre el și îndrumătorul său duhovnicesc.
Înaintea cititorului se înfățișează două chipuri stră­lucitoare: egumenul și duhovnicul schitului Optinei – Cuviosul Varsanufie și, pe de altă parte, tânărul căutător al Adevărului, hotărât să meargă pe calea cunoașterii Lui nu doar cu ...                Citeste mai mult...

• Domnul nu îngăduie ca suferinţele să vină în mod întâmplător asupra oamenilor, ci neîncetat El ne poartă de grijă, Se uită cu atenţie la noi. Suferinţa este o încercare, ca Dumnezeu să vadă dacă avem iubire adevărată faţă de El, Creatorul nostru.
• Dumnezeu, ca Tată iubitor, le cârmuieşte pe toate cu bunătate. De aceea, niciun lucru să nu îl considerăm ca fiind întristător sau aducător de suferinţă, chiar dacă acesta ne pune neputinţa noastră la încercare. Pentru că, dacă ignorăm motivul pentru care fiecare eveniment este îngăduit de Dumnezeu să ni se întâmple, trebuie să credem că suferinţele au loc fie ca răsplată a răbdării, fie a indiferenţei ...                Citeste mai mult...