<div>&lt;&lt;Armele noastre nu sunt trupești, ci puternice înaintea lui Dumnezeu&gt;&gt; (2 Corinteni 10,4). Cuvântul de propovăduire al lui Hristos, mai ales prin preoții trimiși de El, are în el forța să dărâme puterea satanică în cei ce-L ascultă. Nu e expresia simplă a unei idei. În cuvântul despre Hristos este într-un fel Hristos însuși, când e rostit cu credință în El. Această putere o are cuvântul preotului mai ales în decursul Liturghiei, fiind totodată și cuvânt de rugăciune.<br><br>Preotul academician Dumitru Staniloae</div>

<div>Așadar, dacă ei vor spune: &lt;&lt;De ce a hotărât Dumnezeu să facă cerul și pământul? &gt;&gt;, noi trebuie să le răspundem că se cuvine să înțeleagă mai întâi puterea voinței omenești dacă doresc să cunoască voința lui Dumnezeu. De fapt, ei caută să știe cauzele voinței lui Dumnezeu, când voința lui Dumnezeu este ea însăși cauza tuturor lucrurilor care există. Dacă voința lui Dumnezeu ar avea o cauză, atunci ar exista ceva care precede voința lui Dumnezeu, ceea ce ar fi neîngăduit să credem. Deci celui care întreabă: &lt;&lt;De ce a făcut Dumnezeu cerul și pământul?&gt;&gt;, trebuie să i se răspundă: &lt;&lt;Pentru că a vrut&gt;&gt;. Voința ...                Citeste mai mult...

<div><br>Colectia "Spiritualitate crestina" continua cu publicarea unei parti semnificative din opera teologica si filozofica a Sfantului Grigore de Nazianz. Aparitia acestei carti nu ar fi fost posibila fara ravna distinsului preot Gheorghe Tilea, un remarcabil traducator din operele fundamentale ale patristicii rasaritene, cea mai importanta parte a activitatii sale fiind inchinata operei Sfantului Grigore de Nazianz.<br><br></div><div><br>Activitatea Sfantului Grigore de Nazianz este plasata in contextul disputelor doctrinare din primele secole d. Hr. Prietenia dintre Sf. Vasile cel Mare si Sf. Grigorie de Nazianz a contribuit la sporirea tezaurului patristic.<br><br></div><div><br>Tinta urmarita de autorul celor "Cinci cuvantari despre Dumnezeu" este stabilirea doctrinei despre Sfanta Treime. In tumultuoasele secole al III-lea si al IV-lea d.Hr. aparusera mai ...                Citeste mai mult...

<div><br>Acest tratat scris de Origen pe vremea cand se afla la Cezareea, in Palestina, figureaza intr-un manuscris din sec. al XIV-lea, provenit de la Worms si aflat actualmente in biblioteca Trinity College din Cambridge.<br><br></div><div>Se presupune ca a fost redactat intre 233-234, dar e dificil de datat avand in vedere ca singurele indicii sunt cele pe care Origen insusi le furnizeaza in tratat. Astfel, el face referire la comentariul sau asupra Genezei.<br><br></div><div>Ca multe lucrari ale sale, si aceasta s-a nascut ca un raspuns la diferite intrebari ridicate de discipolii sai. De data aceasta este vorba de prietenul sau, Ambrozie, si de sora acestuia, Tatiana, care ii scrisesera pentru a-i cere lamuriri cu privire la rugaciune. Unii crestini din epoca respectiva aveau mari indoieli cu privire la eficacitatea rugaciunii, avand in vedere - sustineau ei - ca Dumnezeu a pecetluit soarta ...                Citeste mai mult...

<div>Ediție bilingvă<br><br></div><div>Sfântul Isaac Sirul, <em>Cuvinte ascetice</em>, vol. 1, Cuv. 1-30</div><div>&nbsp;</div><div>Cartea este un eveniment editorial din toate punctele de vedere. Condiţiile grafice sunt de excepţie, susţinând deplin o carte de care nu te mai desparţi.</div><div>Textul grec, care l-a făcut cunoscut pe Isaac în lumea întreagă, este cel editat de Mănăstirea Iviron din Muntele Athos, în formă critică, dar nu limitat la manuscrisele greceşti, ci confruntat şi cu originalul siriac.</div><div>Traducerea românească este o versiune nouă, confruntată, de câte ori a fost nevoie, cu originalul siriac şi însoţită de note ample şi numeroase care lămuresc pasajele obscure, explicând adeseori ...                Citeste mai mult...

<div>Poate că titlul volumului de față, Despre smerenie și Cuvântări către monahi, va duce la o pseudo-considerație că textele efremiene, traduse în acest volum, au o destinație precisă,<br>&nbsp;adică, lumea monahală. Dar, așa cum se poate ușor observa din scrierea Învățătură către monahi (mai jos, p. 217), autorul se referă în multe rânduri la „scopul” și „ținta” creștinismului și, implicit, ale creștinilor. Cu alte cuvinte, operele sale nu se adresează unei categorii exclusiviste, ca și cum vederea lui Dumnezeu este accesibilă și destinată numai celor care și-au ales viața cea îngerească,<br>&nbsp;ci se adresează tuturor celor care și-au pecetluit viața în Hristos și care, zilnic ...                Citeste mai mult...

Editura Sophia / Editura Metafraze

În Biserica Ortodoxă imnografia este la fel de însemnată ca Teologia Dogmatică. Dintre toate creațiile imnografice, canonul este cea mai complexă, fiind alcătuit din nouă cântări sau ode, a noua – a Maicii Domnului – fiind de sorginte neotestamentară (Lc. 2, 46‑55). La rândul său, fiecare cântare este compusă dintr‑o strofă‑model (irmosul) și alte trei‑patru tropare, ce urmează întru totul structura metrică a irmosului.
Aceste canoane, mai ales cele compuse de Sfântul Ioan Damaschin în dialect homeric și ritm iambic (ca cel închinat Nașterii Domnului), ascund o bogăție inepuizabilă, mereu nouă, inimitabilă, rămânând un punct de reper esențial și o provocare pentru creația ...                Citeste mai mult...

„După moartea lui Constantin, puterea e împărțită între cei trei fii ai săi, Constantin II, Constans II și Constant. Primul și ultimul dintre ei dispar în scurtă vreme, lăsând puterea lui Constans, care îl va lăsa apoi ca urmaș pe vărul său, Iulian, în noiembrie 361. Ajuns pe tron, Iulian respinge creștinismul și inițiază o politică hotărât anticreștină. Domnia lui produce deci pe moment o întoarcere în forță a politeismului, ceea ce aduce tulburare în tabăra creștinilor, în timp ce lui îi va asigura o lungă viață postumă. Pentru unii, el a reprezentat ultima zvâcnire a forțelor răului; pentru vrăjmașii din toate epocile ai creștinismului a rămas însă un erou preferat. Domnia lui a avut totuși durata ...                Citeste mai mult...

În prelungirea dosarului cu principalele texte legate de controversa despre Împărtășirea continuă cu Sfintele Taine publicat în 2006, volumul de față oferă dosarul celei mai îndelungate și importante controverse din istoria modernă a Ortodoxiei: faimoasa dispută a „colivelor” sau „pomenirilor” celor adormiți, care între anii 1755 și 1821 a frământat lumea greacă a Sfântului Munte Athos și Patriarhiei Ecumenice, încheindu-se abia odată cu izbucnirea sângerosului război de eliberare a grecilor de sub jugul otoman.

Sunt restituite aici în premieră, alături de intervențiile oficiale ale Sinodului patriarhal din Fanar, Apologiile și Mărturisirile de credință redactate în faza ultimă a disputelor de cele două figuri emblematice ale ...                Citeste mai mult...

Dacă în prima scriere (Închinarea și slujirea în Duh și Adevăr, n.ed.) s-a concentrat mai mult asupra interpretării jertfelor din Vechiul Testament ca umbre ale jertfei lui Hristos și ale jertfelor noastre duhovnicești, în scrierea de față Sfântul Chiril se concentrează în mod deosebit asupra prezentării lui Hristos sub chipul (umbra) unor personaje, acte și jertfe din cele cinci cărți ale Pentateuhului, în special din Facerea și ieșirea. Cartea set de o mare și subtilă bogăție

Lumea Omiliilor Sfântului Grigorie este lumea unei teologii desprinse din experiența harului, în care lucrarea și prezența lui Dumnezeu în creație trebuie înțelese plecând de la pătimirea acestei prezențe și de la simțirea nemijlocită a acestuia. Ceea ce este uimitor în aceste omilii este modul în care discursul palamit, extrem de elaborat, ajuns în Triade la un rafinament greu de egalat, adevărat pisc al gândirii teologice bizantine, este accesibilizat pastoral creștinilor simpli, care-l audiau poate Duminică de Duminică pe Mitropolitul lor.

Volumul de față continuă al doilea volum de omilii apărut la începutul anului 2021 la Editura Doxologia.

Editura Sophia / Editura Metafraze

Cuvintele Sfântului Nectarie sunt ­descoperire a învățăturii celei adevărate și ­drept‑slăvitoare și, totodată, izvod de rugăciune necontenită, înăl­țân­du‑ne inimile și cugetele la Dumnezeu spre a primi vindecare, luminare și întărire.
A‑i desluși slovele înseamnă a te ruga Domnului și apoi Maicii Sale, Sfinților și, nu în cele din urmă, Cuviosului din Eghina, tămăduitor și mijlocitor la Hristos pentru lumea întreagă.
Căci Cel Atotsfânt își arată grija față de Biserica luptătoare prin Sfinții Săi, primindu‑le rugăciunea fierbinte pentru ea. Și e limpede că o asemenea legătură de unire cu ei, având drept ...                Citeste mai mult...

Volumul 6: Din scrierile Sf. Simeon Noul Teolog și Cuv. Nichita Stithatul.

Volumul 5: Din scrierile părinților Petru Damaschin și Sfântul Simeon Metafrastul.

Volumul 10: Din scrierile Sf. Isaac Sirul.

Volumul 8: Din scrierile părinților Calist și Ignatie Xanthopol, Calist Patriarhul, Calist Angelicude, Calist Catafygiotul, Sf. Simeon Noul Teolog, Teofan, Nicodim Aghioritul. Cu un capitol despre Istoria isihasmului în Ortodoxia româneasc.

Textele augustiniene traduse în acest volum reprezintă un reper consistent, putând să îl ajute pe orice creștin din ziua de astăzi să găsească răspunsuri la multiple întrebări referitoare la modul în care se înaintează corect și armonios pe calea desăvârșirii morale. Fiecare dintre aceste virtuți evocate în textele publicate aici, dezvoltate și contextualizate armonic de către Fericitul Augustin într-un mod care exprimă atât excelență retorică, cât și profunzime spirituală, ating aspecte deosebit de importante din viața morală a creștinului.

EDIȚIE JUBILIARĂ

Volumul 4: Din scrierile părinților Talasie Libianul, Isihie Sinaitul, Filotei Sinaitul, Ioan Carpatiul, Avva Filimon, Sf. Ioan Damaschin, Teodor al Edessei, Teognost, Ilie Ecdicul și Teofan Monahul

„Volumul al IV-lea al Filocaliei românești cuprinde o selecție din scrierile unor autori adânc preocupați de cunoașterea vieții ascetice: Isihie Sinaitul, Filotei Sinaitul, Ioan Carpatiul, Teodor al Edessei, Filimon, Teognost, Ilie Ecdicul, Teofan Monahul, Talasie și Ioan Damaschinul. Un grup de autori mai puțin cunoscuți, cu excepția ultimilor doi, dar ale căror scrieri s-au bucurat de o largă răspândire și prețuire în mediul monahal, datorită tematicii lor axate pe latura practică a vieții duhovnicești”.
(Din Cuvântul înainte al Preafericitului Părinte Patriarh ...                Citeste mai mult...

Învățăturile patristice ne pot ajuta în demersurile noastre de a fortifica puterea curajului nostru și de a stabili măsura prudenței, astfel încât ambele virtuți să fie cu adevărat desăvârșite. În contextul actual, dominat de lașitate, îndrăzneală neîntemeiată și lipsa unei gândiri raționale și coerente, textele Sfinților Părinți ne îndeamnă să adoptăm calea viețuirii cerștine: responsabilă, curajoasă, lucidă, dar, în același timp, guvernată de prudență. Toate aceste virtuți, la rândul lor, creează contexul necesar pentru dobândirea celei mai de preț calități umane dintre toate: înțelepciunea. Însă, pentru a ajunge aici, este nevoie atât de un curaj ...                Citeste mai mult...

Pachetul conține:

1. Tîlcuirea Epistolei către Romani - 50 lei

2. Tîlcuirea Epistolei întîi către Corinteni şi a Epistolei a doua către Corinteni - 50 lei

3. Tîlcuirea Epistolelor către Galateni, Efeseni, Filipeni și Coloseni - 50 lei

4. Tîlcuirea Epistolelor către Tesaloniceni, Timotei, Tit și Filimon - 50 lei

5. Tîlcuirea Epistolei către Evrei - 50 lei

6. Tîlcuire la Faptele Apostolilor - 50 lei

Pret initial: 300 lei
Discount 35%
Pret nou: 195 lei

Volumul 6 din colecția „Biblioteca Paisiană” cuprinde tâlcuirea Sfântului Ioan Gură de Aur la Epistolele Sfântului Apostol Pavel către Timotei, Tit și FIlimon.

Traducerea este realizată de mitropolitul cărturar Veniamin Costachi, unul dintre membrii școlii de traducere înființate de Sfântul Paisie de la Neamț.

Textul a fost adaptat la limbajul vorbit astăzi sub coordonarea lui Ștefan Voronca.

Volumul de față – cuprinzând însemnările unui călugăr ortodox anonim, păstrate într-un manuscris uitat și publicate acum pentru prima dată – reprezintă o lectură aducătoare de folos sufletesc, ­plină de duhul luminării și necesară vremurilor noastre, care au uitat ce ­înseamnă isihia.
Chintesența unei înțelegeri la care mintea creștină nu poate ajunge decât în urma unor îndelungate nevoiri ascetice și aprofundări ale teologiei patristice, îndemnurile de aici se descoperă totodată ca rod ales al experienței negrăite a rugăciunii ­neîncetate și al luminării prin har a celui ce i s-a dat de Sus a gusta mult-râvnita isihie.
Prin mijloace terapeutice unice, fără de care nu se pot dobândi adevărata ...                Citeste mai mult...

Dintre cele trei caiete ale lui Nikolai Beliaev (1888‑1931), viitorul ieromonah Nikon și ultimul duhovnic al Mănăstirii Optina înainte de închiderea ei în 1927, canonizat în 1996, s‑a păstrat numai unul, din care lipsesc paginile de început. Însă și numai pe temeiul textului păstrat ne putem alcătui o imagine grăitoare a căutărilor vi­itorului stareț, a primilor lui pași în viața ascetică, a extraordinarei legături dintre el și îndrumătorul său duhovnicesc.
Înaintea cititorului se înfățișează două chipuri stră­lucitoare: egumenul și duhovnicul schitului Optinei – Cuviosul Varsanufie și, pe de altă parte, tânărul căutător al Adevărului, hotărât să meargă pe calea cunoașterii Lui nu doar cu ...                Citeste mai mult...

• Domnul nu îngăduie ca suferinţele să vină în mod întâmplător asupra oamenilor, ci neîncetat El ne poartă de grijă, Se uită cu atenţie la noi. Suferinţa este o încercare, ca Dumnezeu să vadă dacă avem iubire adevărată faţă de El, Creatorul nostru.
• Dumnezeu, ca Tată iubitor, le cârmuieşte pe toate cu bunătate. De aceea, niciun lucru să nu îl considerăm ca fiind întristător sau aducător de suferinţă, chiar dacă acesta ne pune neputinţa noastră la încercare. Pentru că, dacă ignorăm motivul pentru care fiecare eveniment este îngăduit de Dumnezeu să ni se întâmple, trebuie să credem că suferinţele au loc fie ca răsplată a răbdării, fie a indiferenţei ...                Citeste mai mult...

Cum am putea noi, cei ce trăim căsătpriți și legați cu cătușele grijilor, să ne îndeletnicim cu viața călugărească?... Faceți toate faptele bune pe care le puteți sîvârși. Nu ocărâți pe nimeni, nu furați de la nimeni, nu mințiți pe nimeni, nu vă răzlețiți de Biserică; fiți milostivi cu cei săraci, nu scandalizați pe nimeni, nu vă atingeți de partea cuvenită altuia și îndestulați-vă cu ce vă dau soțiile voastre. Așa de veți face, nu veți fi departe de Împărăția cerurilor.

Scara, I, 5

Editura Sophia / Editura Metafraze

La sfârșitul secolului al VI‑lea – începuturile secolului al VII‑lea, Sfântul Ioan al Thessalonicului avea să alcătuiască cea dintâi scriere închinată minunilor Sfântului Mare Mucenic ­Dimitrie, Izvorâtorul de Mir – prin­tre cele dintâi de acest fel –, tălmăcită acum pentru prima dată în limba română, care prezintă o importanță aparte nu doar pentru faptul că privește în mod direct istoria poporului român și a Balcanilor acelei epoci îndepărtate și sumbre, ci mai ales pentru măiestria și arta cu care autorul reușește să ne înfățișeze adevăratul chip al credinței lucrătoare, biruitoare a toată boala, molima și încercarea abătute ...                Citeste mai mult...

Traducere din limba greacă veche, introduceri și note
de Petru Molodeț

Unul dintre cei mai erudiți și mai subtili teologi creștini din
perioada preniceeană, Clement Alexandrinul este cunoscut cu precădere
pentru operele sale Protrepticul, Pedagogul și Stromatele.
Aceste trei opere ar putea reprezenta în același timp trei stadii ale
urcușului spre desăvârșire: în primul, Cuvântul este catehetic; în
cel de-al doilea, El este moral; pe când în cel de-al treilea, El este
Învățător și introduce sufletul astfel chemat și curățit în tainele
gnozei. Din acest punct de vedere, o dezbatere încă subzistă cu privire
la statutul Stromatelor. Le-a conceput Clement ca aparținând
stadiului etic, sau celui gnostic? Sunt ele ultimul cuvânt al ...                Citeste mai mult...

La 13 noiembrie, cu ocazia celei de-a treizeci și doua aniversări, după un prânz ușor, Augustin le propune apropiaților săi să ia parte și la un altfel de ospăț, pe care el vrea să li-l ofere la această ocazie specială: un ospăț al minții, o desfătare a spiritului. Acest banchet aniversar se va întinde pe parcursul a trei zile, iar în acestea obștea de la Cassiciacum caută să afle ce este fericirea și cine poate fi fericit.

Ființelor înțelegătoare, Cele trei [Persoane] li se arată a fi un singur Dumnezeu și o singură natură, excluse fiind feluritele înșelătorii ale superstiției. [...] «Treime, ai grijă de cei ce se roagă [Ție]». Fără nicio îndoială aceasta este viața cea fericită, viața cea deplină, la care ...                Citeste mai mult...

Editura Sophia / Editura Siluana
ediția a doua

Citit‑am tâlcuirea fericitului episcop al Kirului la ­Daniil. Acest bărbat înțelept întrece cu mult prin tâlcuirea și deslușirea cuvintelor prorocești nu doar pe Ipolit, ci și pe mulți alții, cu rostirea strălucind ca nimeni altul, prin curăția și limpezimea cuvintelor scoțând la lumină cele ascunse în umbră și prin dulceața lor mai râvnitori făcând oamenii spre citire; ferindu‑se a bate câmpii, nu lasă pe cititor să se plictisească, să amețească și să se răspândească, făcându‑i lesnicioasă osteneala.
Prin alegerea cuvintelor și prin meșteșugita alcătuire nu e departe de odraslele nobleții atice, ferindu‑se totuși de ceea ...                Citeste mai mult...

Semnificația religioasă pe care o prezintă Viața Sfântului Chiril Fileotul este destul de însemnată, datorită numeroaselor citate ori parafraze provenind din Biblie și din scrierile Sfinților Părinți. Volumul oferă numeroase detalii interesante despre viața monastică din secolul al XI-lea și de la începutul secolului al XII-lea. Autorul ne prezintă, rând pe rând, nu doar personalitatea sfântului, ci nenumărate alte aspecte ale vieții epocii respective, viața, deopotrivă privată și religioasă, precum și personalitățile de atunci: împăratul Alexie I Comnenul și mama sa Ana Dalassena, Eumathios Filokalis, Gheorghe Paleologul și Ioan Ducas.

El pune în scenă, de asemenea, o întreagă lume alcătuită din oameni obișnuiți: călugări, ...                Citeste mai mult...

„Început și temelie adevărată a bunătăților este cunoașterea despre firea dumnezeiască, credința în Hristos. Fiindcă ceea ce este ochiul în trup, aceea este credința și cunoașterea celor dumnezeiești pentru suflet. Totuși aceasta are nevoie de lucrarea virtuții, așa cum ochiul are nevoie de mâini și de picioare și de celelalte mădulare ale trupului. Pentru aceasta, dumnezeiescul Apostol adaugă cuvintelor dogmatice și învățătura morală, pentru a zidi în noi virtutea desăvârșită, căci prin Epistola sa către Romani a adus folos tuturor oamenilor”.
Fericitul Teodoret al Cirului

Fericitul Teodoret al Cirului (cca 393 – cca 457) este poate singurul scriitor bisericesc care a participat la două Sinoade Ecumenice (al III-lea și al ...                Citeste mai mult...

Editura Sophia / Editura Metafraze


Colecția Musica & Hymnographica


Cea mai înaltă și nobilă cale de a-I aduce închinare lui Dumnezeu e imnul și cântarea bisericească, în ale căror forme noi a fost modelată întreaga învățătură a Sfintei Scripturi, după ce a trecut prin „topitoarele” simțirii dumnezeiești a
Sfinților Părinți, pentru a ni se descoperi toate sensurile și învățăturile trebuincioase mântuirii:
Căci fără mântuirea minții nu e cu putință
mântuirea omului, după cum grăitorii de Dumnezeu ne-au făcut cunoscut.
Fie ca și noi, cântând sau citind sau ascultând aceste Canoane, în care grăiește nu poetul bisericesc, ci mai degrabă Însuși Duhul ...                Citeste mai mult...

Lucrarea „Muntele tăcerii” face parte din ceea ce am putea numi „trilogia atonită” a sociologului american de origine cipriotă Kyriacos C. Markides, profesor la Universitatea din Maine.

Călătorind vreme îndelungată în întreaga lume în căutarea unei ghidări spirituale autentice, autorul îl întâlnește în final pe „părintele Maximos”, un duhovnic charismatic, fost Protos (guvernator) al Sfântului Munte Athos și totodată ucenic direct al unuia dintre cei mai sporiți „bătrâni” (Geronda) ai secolului trecut: Sfântul Paisie Aghioritul.

Sub îndrumarea duhovnicească a părintelui Maximos, „bătrân” în înțelepciune, dar tânăr de ani, autorul deslușește pas cu pas tainele „Căii Întreite” ...                Citeste mai mult...

Volumul Cuvântări de laudă la sfinți prezintă cuvântările encomiastice (de laudă, de cinstire) ale Sfântului Efrem Sirul la diferiți sfinți ai Bisericii Ortodoxe. Este cert că pentru autorul sirian, sfinții nu sunt numai modele de viețuire, ci și ajutătorii și prietenii noștri în drumul nostru spre mântuire, în întâlnirea față către față cu Fiul lui Dumnezeu, Care ne-a chemat la desăvârșire și la veșnica Sa comuniune în Împărăția cerurilor.
Dintre sfinții elogiați de Sfântul Efrem Sirul, amintim pe Sf. Iulian ascetul, Sfinții Petru, Pavel, Andrei, Toma, Luca, Ioan, Sfinții 40 de Mucenici, Sfântul Mare Mucenic Bonifatie, Sfântul Vasile cel Mare, fericiții Avramie și Maria, nepoata sa. La finalul volumului găsim de ...                Citeste mai mult...

De patientia (Despre răbdare, cca 417 d.Hr.) reprezintă o lucrare care se remarcă în primul rând prin interpelarea şi repunerea în atenţie a textului biblic. Tratând o temă sensibilă, discursul Fericitului Augustin ia uneori forma unei cuvântări teologice riguroase, alteori blândeţea unei poveţe părinteşti. De coniugiis adulterinis (Despre adulter, cca 419/420 d.Hr.) este o operă în care Fericitul Augustin ne vorbeşte despre despărţirea soţilor, despre adulter, despre divorţ, dar şi despre posibilitatea încheierii unei noi căsătorii.

„Virtutea sufletului care se numeşte răbdare este un dar atât de mare de la Dumnezeu, încât este proclamată răbdare chiar şi [răbdarea] lui Însuşi, pe care El ne-o oferă, prin care aşteaptă ca cei ...                Citeste mai mult...

Studiu introductiv de Ionuţ-Daniel Băncilă.

Sfântul Grigorie de Nazianz (329-390) este unul dintre cei mai importanţi teologi ai Bisericii, Tradiţia atribuindu-i supranumele „Teologul”. Cuvântările cuprinse în acest volum au ca subiect fie chestiuni teologice de maximă importanţă, precum Învierea Mântuitorului, Cincizecimea, Sfânta Lumină, fie chestiuni de ordin practic, precum iubirea de săraci, necazurile acestei vieţi trecătoare, exemplu fiind emoţionanta Cuvântare intitulată „La tăcerea tatei în faţa bătăii grindinei”.

„De ce suferim de boală în sufletele noastre, boală cu mult mai rea decât cea a trupurilor? Boala trupească văd că vine fără de voie, în vreme ce cealaltă vine prin alegere; cea dintâi se ...                Citeste mai mult...

Epistolele cuprinse în cel de-al doilea volum dedicat corespondenței Fericitului Ieronim se întind pe o perioadă de un deceniu (394-404 d.Hr.), interval istoric de intensă activitate pastorală, exegetică și polemică și poate cel mai interesant din biografia părintelui latin, cu implicații vaste, până în contemporaneitate. Stabilit în 386 la Betleem, unde întemeiase propria sa comunitate monastică, Ieronim muncește asiduu vreme de cincisprezece ani (390-405) la traducerea integrală în latină a cărților Vechiului Testament, desăvârșind ceea ce se va numi Vulgata, cea mai de preț moștenire teologică și lingvistică lăsată de el culturii europene. În paralel alcătuiește mari comentarii biblice pentru educarea teologică a creștinătății apusene, distribuite ...                Citeste mai mult...

Multora, cartea aceasta [Faptele Apostolilor] nu le e cunoscută nici­cum, nici ea, nici cel ce a scris‑o și a alcătuit‑o. Pentru aceea, de nevoie am hotărît să mă apuc de tîlcuirea aceasta, ca și pe cei ce nu știu să‑i în­văț, și nici să nu las o atît de mare comoară să se tăinuiască și să fie as­cunsă. Căci ea nu ne fo­losește pe noi mai puțin decît înseși Evangheliile, fiind plină de atîtea drepte dogme și mai ales de lu­cru­­rile săvîrșite de Duhul. Deci să nu o trecem pe ea cu vederea, ci să o cer­căm cu toată luarea‑aminte și cu de‑amănuntul. Căci e cu putință a ve­dea că aici, în Faptele Apostolilor, spune­rile și proorociile ...                Citeste mai mult...

Rugăciunea necurmată este arma cea mai puterni­că în drumul desăvîrşirii sufleteşti. Sfînta rugăciune este aceea care coboară asupra omului darul Du­hului Sfînt. Taina rugăciunii nu se îndeplineşte în anumite ore hotărîte, căci toată vremea ce rămîne în afara aces­tora este timp pierdut. Rugăciunea trebuie făcută deci neîncetat. Din citirea Sfintelor Scripturi vine lumina în­țelegerii, care, după aceea, se schimbă cu dumne­ze­iască schimbare. Trebuie a ne instrui în aşa fel ca mintea să ajungă a pluti oarecum în Legea Dom­nu­lui, după călăuzirea căreia se cuvine a ne întocmi şi viața. Cînd omul îşi într-armează sufletul cu cu­vîn­tul lui Dum­nezeu, el se ...                Citeste mai mult...

„Nu cuteza să tîlcuiești tu însuți Evanghelia și celelalte cărți ale Sfintei Scripturi! Scriptura a fost întoc­mită de către Sfinții Proroci și Apostoli, întocmită nu după bunul plac, ci din in­suflarea Sfîntului Duh: «Toată proro­cia Scripturii nu se face cu a sa dezle­gare. Pentru că niciodată nu s-a făcut prorocie prin voia oamenilor, ci oame­nii cei sfinți ai lui Dumnezeu au grăit purtîndu-se de Duhul Sfînt» (2 Petru 1:19-21). Așadar, cum să nu fie o nebunie tîlcuirea ei după bunul plac? Sfîntul Duh, Care a grăit prin Proroci și Apostoli cuvîntul lui Dumnezeu, l-a tîlcuit prin Sfinții Părinți. Atît cuvîntul lui Dumnezeu, cît și tîlcuirea lui sînt daruri ale Sfîntului Duh. Numai această ...                Citeste mai mult...

Rugăciunea necurmată este arma cea mai puterni­că în drumul desăvîrşirii sufleteşti. Sfînta rugăciune este aceea care coboară asupra omului darul Du­hului Sfînt. Taina rugăciunii nu se îndeplineşte în anumite ore hotărîte, căci toată vremea ce rămîne în afara aces­tora este timp pierdut. Rugăciunea trebuie făcută deci neîncetat. Din citirea Sfintelor Scripturi vine lumina în­țelegerii, care, după aceea, se schimbă cu dumne­ze­iască schimbare. Trebuie a ne instrui în aşa fel ca mintea să ajungă a pluti oarecum în Legea Dom­nu­lui, după călăuzirea căreia se cuvine a ne întocmi şi viața. Cînd omul îşi în­­tr‑ar­­mează sufletul cu ...                Citeste mai mult...

Se cuvine ca în toate zilele, iar mai cu deosebire în Duminici, proiestoșii bisericilor să‑i învețe pe toți clericii și pe norod cuvintele bunei‑credințe, culegînd din dumnezeiasca Scriptură înțelesurile și judecățile adevărului. Și să nu calce hotarele cele acum puse sau predania Părinților purtători de Dumnezeu. Ci, și cuvînt scripturistic de s‑ar porni, pe acesta să nu‑l tîlcuiască altfel decît cum au așezat luminătorii și învățătorii Bisericii prin cărțile lor. Și mai mult întru acestea să sporească, decît alcătuind cuvinte ale lor, ca nu cîndva, poate, nefiind îndestulați la aceasta, să cadă din cuviință. Căci, prin învățătura mai‑înainte ...                Citeste mai mult...

Însușește‑ți gîn­direa și duhul Sfinților Părinți prin citirea scrierilor lor. Sfinții Părinți au atins țelul: mîntuirea. Și tu vei atinge acest țel prin mer­sul firesc al lucru­ri­lor. Fiind într‑un cuget și într‑un suflet cu Sfinții Părinți, te vei mîntui. Cerul i‑a pri­mit pe Sfinții Părinți în fericitele sale sînuri. Prin acest fapt, el a dat măr­tu­rie că gîndurile, simțirile și faptele Sfinților Părinți îi sînt plăcute. Sfin­­ții Pă­rinți și‑au zugrăvit gîndurile, inima și lucrarea în scrierile lor. Asta înseamnă că scrierile Părinților sînt călăuză nerătăcită către Cer, ...                Citeste mai mult...

După primul volum din operele efremiene, dedicate erminiilor scripturistice, acest al doilea volum se ocupă de redarea omiliilor închinate celei de-a Doua Veniri a Mântuitorului Iisus Hristos. Desigur, pe lângă omiliile care poartă acest titlu, am adăugat încă şase opere efremiene care au tangenţă cu subiectul volumului în cauză. Am optat deci pentru o grupare a omiliilor şi am încercat să urmăm cât mai fidel linia editorului grec.

Sperăm că acest volum va contribui şi mai mult la valorificarea reală a Sfântului Efrem Sirul şi va conduce spre o meditaţie profundă la sensul vieţii.



„Am auzit despre Judecată, dar am luat-o în batjocură. Am auzit despre moarte şi am trăit ca şi cum aş fi nemuritor. Iată, am ajuns lipsit de ...                Citeste mai mult...

„Pătimirile Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos sunt [motiv de] încredere în slava [viitoare] și lecție de răbdare. […] Este un lucru mare ceea ce ne făgăduiește Domnul pentru viitor, dar este cu mult mai mare ceea ce ne amintim că a fost făcut deja pentru noi. Unde erau sau ce erau cei necredincioși atunci când Hristos a murit pentru ei? Cine s-ar putea îndoi că El le va da sfinților viața Sa, din moment ce le-a oferit deja moartea Sa? De ce șovăie slăbiciunea omenească să creadă că, într-o bună zi, oamenii vor trăi împreună cu Dumnezeu? Ceva mult mai de necrezut s-a întâmplat deja: Dumnezeu a murit pentru oameni.” (Fericitul Augustin, Predica 218/C)

Cel ce voieşte să fie creştin trebuie mai întâi să fie poet, spunea Cuviosul Porfirie Kavsokalivitul, iar Stareţul Sofronie de la Essex făcea obştei sale urarea: „O, cum aş dori ca voi toţi să fiţi poeţi!” (şi Părintele Sofronie avea întotdeauna în minte şi sensul grecesc, etimologic, al cuvântului „poet” – ποιητής, adică „făcător, creator”). Din acest gând s-a născut şi noua traducere românească a vestitelor „Imne” ale Sfântului Simeon Noul Theolog. Astfel, tălmăcitorul de acum nu şi-a propus să înlocuiască ediţiile savante care au premers-o, îmbogăţite de erudiţii lor autori cu comentarii şi exegeze, ci – mai presus de toate! –, într-o traducere ...                Citeste mai mult...

... În paginile da faţă cititorul e stimulat să-ţi îndrepte atenţa spre anii când ierarhul de excepţie care a fost Iustin Moisescu n-a excelat doar ca teolog şi dascăl, ci şi ca părinte sufletesc.
Ni se relevă astfel o latură mai puţin cunoascută a celui care a condus destinele Bisericii Ortdodoxe Române în cei mai grei ani prin care a trecut neamul nostru. Sub arhipăstorirea lui, Mitropolia Moldovei şi Sucevei a cunoscut o reală înflorire. Parohiile şi mănăstirile, instituţiile eclesiastice, viaţa religiaosă au progresat în ciuda tuturor vicisitudinilor. Ierarhul aflat în fruntea eparhiei a ştiut ocoli orice piedici şi până la urmă le-a învins. Modul în care a înţeles să conducă treburile bisericeşti l-a impus în aşa ...                Citeste mai mult...

Deci, dacă celor care şedeau în umbră şi erau pironiţi de întunericul înşelăciunii, nici un folos nu li se făcea numai prin post, dacă nu făceau aceste lucruri bune şi nu lepădau din inimă răutatea cea către aproapele, ce cuvânt de îndreptare vom avea noi, cărora ni se cer cele mai mari? Şi nu numai acestea a face ni se porunceşte, ci şi pe vrăjmaşi a-i iubi şi a le face bine lor!
Şi ce să zic, a le face bine? A ne ruga pentru ei, şi pe Stăpânul a-L îmblânzi spre purtarea de grijă cea pentru dânşii. Că acest lucru, mai mult decât toate, ne va apăra şi ne va folosi nouă în ziua cea înfricoşată, şi izbăvire prea mare este porunca, dar de voi socoti darul care este rânduit la cei ce vor împlini aceasta, nimic, ...                Citeste mai mult...

Pentru orice lucru nedrept pe care îl suferim din partea cuiva, Dumnezeu calculează această nedreptate, pentru a ne şterge din păcate sau pentru a ne da plată.
Ai fost nedreptăţit? Ai suferit ceva asemănător din cele ce a suferit Stăpânul tău? Acela a fost întemniţat, biciuit, a primit pălmuiri, a fost scuipat de către slujitori, a îndurat moartea, şi chiar cea mia dispreţuitoare dintre toate, după atâtea faceri de bine pe care le-a făcut.
Dacă ai fost foarte nedreptăţit, tu să faci şi mai mult bine, pentru a-ţi face cununa mai strălucitoare şi pentru a-l elibera pe fratele tău de boala cea de pe urmă.

După cum deasupra tuturor virtuţilor este iubirea, aşa şi cel mai mare dintre toate păcatele este să-l urască cineva pe fratele său, căci cel ce urăşte pe fratele său este ucigaş de oameni, precum spune şi Apostolul [Ioan]. Cel ce urăşte pe fratele său, urăşte pe Însuşi Dumnezeu. Cel care urăşte pe fratele său, se găseşte în întuneric şi merge spre întuneric, şi nu ştie unde merge, căci întunericul a orbit ochii săi. Vezi câte rele generează ura? Iubirea însă acoperă mulțime de păcate.
Sfântul Efrem Sirul

„După aproape o jumătate de veac de stăpânire creştină şi de toleranţă generală a cultelor, timp în care formele civilizaţiei şi culturii elenice se destrămau sau se prăbuşeau, păgânismul găseşte în personalitatea împăratului Iulian un ultim reprezentant dârz şi hotărât, care, pasionat de frumuseţile şi valorile elenismului, încearcă să-i insufle viaţă şi să-l impună ca singura spiritualitate ce deriva din vechile tradiţii ale celui mai nobil neam de pe pământ şi care putea asigura demnitatea şi splendorile unui viitor de aur. Biserica a fost în gravă primejdie, fără să fie ameninţată în însăşi existenţa ei. Iulian moare numai după un an şi jumătate de domnie. Nu se ...                Citeste mai mult...

Ediţie îngrijită și note de Florin Stuparu

Ediţia de faţă are la bază manuscrisul tipărit întîia oară, prin osîrdia şi toată cheltuiala iubitorului de Dumnezeu Episcop al Buzăului, D. D. Kesarie, în zilele bine‑credinciosului Domn a toată Ţara Românească, Alexandru Dimitrie Ghica, la anul 1840.


Se plîngea ucenicul către stareţul său: „Părinte, tot citesc la Psaltire, şi nimic nu înţeleg!” La care bătrînul i‑a răspuns: „Nu‑i nimic, fiule, înţeleg dracii şi se cutremură!”
Trei sînt pricinile pentru care nu putem pătrunde înţelesul cuvintelor dumnezeieşti şi avem nevoie de tîlcuiri.
Prima e întunecarea minţii noastre de oameni căzuţi, minte care se ...                Citeste mai mult...