Am scris aceste amintiri nu când mă aflam în văpaia suferințelor din închisoare, nici după câțiva ani de la eliberare, ci după douăzeci și cinci de ani, când gândurile mele au fost eliberate de patima sentimentelor.
Sunt gânduri curate, care înfățișează suferințele din închisoare în lumina adevărului, și la fel și pe
făptuitori în cruda lor comportare. Și așa să ajungă ei înșiși să se condamne pentru cruntele torturi la care
au înrobit pe părinții, pe frații și pe surorile ce aparțineau aceleiași Țări Românești; au umilit și înjosit pe
cei ce au fost fruntea Neamului; au batjocorit credința creștină; au lovit și au călcat în picioare însăși ...                Citeste mai mult...

„Dintre marii profesori de Liturgică, slujitori ai acestei discipline de importanță majoră pentru învățământul teologic, cel dintâi care ne reține atenția prin modul în care a slujit această catedră, dar și prin opera sa, este Părintele Prof. Petre Vintilescu, unul dintre cei mai mari cercetători ai vremii din domeniul Teologiei Liturgice.

Credem că în spațiul academic și printre cercetătorii pasionați de Teologie Liturgică și Pastorală, această carte va fi apreciată ca necesară și va fi bine primită, iar pe tărâm practic, în lucrarea liturgico-pastorală și misionară a preoților de parohie, sperăm să răspundă așteptărilor și nevoilor celor care caută mereu modele din care să se inspire în slujirea ...                Citeste mai mult...

Familia Imperială Romanov. Pe calea dragostei și a jertfei
De ce au fost canonizați Împăratul Nicolae al II-lea și familia sa

Toată mizeria și scârnăvia, tot păcatul cuibărit ca un șarpe în inima omului, balaurul cel vechi din adâncuri, a fost slobozit și asmuțit împotriva Țarului și a Rusiei. Iar fiara s-a ridicat și a sfâșiat Coroana, a sfâșiat pe cel care purta crucea împărăteștii slujiri, fiindcă slujba unui Țar aceasta este – să poarte Crucea.

Totul a fost săvârșit în așa fel încât, în ceasul cel cumplit, Împăratul cel mai blând, cu inima cea mai curată și mai iubitoare din câți a cunoscut Rusia, să rămână cu desăvârșire singur. Minciunile murdare și ...                Citeste mai mult...

Copii frumoşi, cărticica aceasta ne poartă spre anii de început ai secolului al XIX-lea, ani în care Ţara Românească a fost binecuvântată de Dumnezeu cu unul dintre cei mai de seamă Mitropoliţi ai ei, astăzi trecut în rândul Sfinţilor: Sfântul Grigorie, de la Mănăstirea Căldăruşani!

A fost un ierarh atât de învăţat, atât de iubitor de carte şi de rugăciune, încât a rămas în amintirea şi conştiinţa oamenilor, peste vremi, cu supranumele de Dascălu. Haideţi, să îl cunoaştem, să îi aflăm potecile pe care şi-a purtat paşii smeriţi, prin viaţă, şi, astfel, să ne putem apropia mai cu evlavie şi cu recunoştinţă de sfintele sale moaşte, la Căldăruşani, când vom ...                Citeste mai mult...

În Traian, robul Domnului, omul Bisericii și teologul durerii/ Vol. 2 sunt publicate fotografiile referitoare la viața și învățăturile fratelui Traian Bădărău, rob al Domnului, om al Bisericii și teolog al durerii.

În Traian, robul Domnului, omul Bisericii și teologul durerii/ Vol. 2 sunt publicate fotografiile referitoare la viața și învățăturile fratelui Traian Bădărău, rob al Domnului, om al Bisericii și teolog al durerii.

„Am văzut lumina lumii într-o familie țărănească din satul Vlădeni, raionul Codlea, la începutul secolului prezent. Posibilitățile materiale ale părinților mei erau extrem de reduse, încât numai prin osteneala necurmată a brațelor lor muncitoare puteau asigura mămăliga de fiecare zi pentru cei cinci copii, mămăligă prea rar asociată cu puțină pâine și prea puțin îndulcită cu feluri mai variate de mâncare. Atât tata cât și mama, rămași orfani de tată de mici, au fost dați la slugărie din fragedă copilărie și după căsătoria lor tata lua adeseori drumul către moșiile boierești din regiunea Brăilei de unde se întorcea după luni sau ani de muncă istovitoare cu modeste sume prin care mai putea mâna o ...                Citeste mai mult...

Îl cunosc de ceva vreme pe Grigore, de destul de mult timp încât să mă fi acomodat pe deplin cu felul său de a fi, de a vorbi, de a lucra și de a glumi. În Televiziunea Română este cunoscut ca un om exigent, tipicar în ale meseriei, insistent pe detalii, inflexibil la standardul de calitate stabilit de el - și câte și mai câte. Și da, recunosc, așa e! Dar nu e numai așa, căci el nu e doar cum îl văd unii dintre cei cu care lucrează direct, la emisiuni. Grigore este/ poate fi cu totul altfel, diferit - însă numai când se arată. Căci despre aceasta este vorba în cartea de faâă: despre faptul că maestrul a acceptat să mi se arate în dor și-n lacrimă. Și astfel se arată întregii lumi românești prin volumul de față.

Băiatul se așeză și începu să mănânce din pâine. Căzu iarăși în melancolie... I-au căzut aripile... Ochii i s-au umplut din nou. Lacrimile îi curgeau pe obraz și i-au ajuns până la gură. Mânca pâine cu lacrimi!... Își ridică privirea și o trecu prin geamul mic de la fereastra lui peste acoperișurile joase de la celelalte case, care erau lipite de camera lui, și și-o fixă la blocul din față, la apartamentul care se vedea cel mai luminat. Se zărea prin perdeaua subțire un bărbat care stătea la masă. Era tatăl său! Și în fața lui stătea o femeie: era mama lui vitregă, cea care îl aruncase într-o dimineață afară!...

Rolul justiției nu este de a împărți lumea în oameni buni și oameni răi, în oameni drepți și oameni nedrepți, ci de a face să funcționeze societatea umană, folosindu-se de niște convenții care sancționează căderile oamenilor.
Nu înseamnă că cin enu cade este drept, este bun. Ca să fii drept sau bun trebuie să atingi măsura de sus, să crești, să adaugi, nu să nu cazi.
Reflecțiile doamnei avocat Mirela Chelaru merg chiar în această direcție, acceptând tensiunea între cele cerești și cele pământești, legitimând smerit actul de justiție, dar amendându-l continuu prin raportare la cele dumnezeiești.


Preot Prof. Dr. Constantin Coman

Dumnezeu există, ajunge să asculți pietrele. Ajunge să asculți, de-a lungul mileniilor, sfinții, înțelepții, prorocii, smeriții creatori de dragoste și frumusețe, cei care țes neobosit în țesătura trupească un fir de veșnicie pentru a împiedica pânza să se rupă. Martorii Răsăriturilor și Apusurilor. Cei peste care Dumnezeu Își revarsă razele. Cei pe care-i arde cu absența Sa. Cei care se duc în pustie și a căror jertfă curată scapă lumea de asfixie. Cei care se așază la masa păcătoșilor pentru a întrupa infinitul în dragoste.
Dumnezeu există, de asta putem noi să ne vorbim, cu răbdare și respect...
În El nu mai suntem separați. În El, ființa lumii își află incandescența. El este ...                Citeste mai mult...

Dintre cele trei caiete ale lui Nikolai Beliaev (1888‑1931), viitorul ieromonah Nikon și ultimul duhovnic al Mănăstirii Optina înainte de închiderea ei în 1927, canonizat în 1996, s‑a păstrat numai unul, din care lipsesc paginile de început. Însă și numai pe temeiul textului păstrat ne putem alcătui o imagine grăitoare a căutărilor vi­itorului stareț, a primilor lui pași în viața ascetică, a extraordinarei legături dintre el și îndrumătorul său duhovnicesc.
Înaintea cititorului se înfățișează două chipuri stră­lucitoare: egumenul și duhovnicul schitului Optinei – Cuviosul Varsanufie și, pe de altă parte, tânărul căutător al Adevărului, hotărât să meargă pe calea cunoașterii Lui nu doar cu ...                Citeste mai mult...

Teologia Sfântului Grigorie Palama este teologia Bisericii Ortodoxe. El nu a introdus un nou sistem de învățătură și cunoaștere a lui Dumnezeu, ci a trăit, după care a exprimat ceea ce a întâlnit în Biserică și în Sfântul Munte, trăind ascetic viața în Hristos.
Se știe că teologia ortodoxă este empirică. Asta înseamnă că Sfinții Părinți au teologhisit nu prin speculații și filosofie, ci prin intermediul experienței și al Revelației. Dumnezeu a descoperit adevărul Său Profeților, Apostolilor și sfinților, iar aceștia au povățuit poporul
Domnului cu ajutorul acestei descoperiri. Sfântul Grigorie Teologul spune că sfinții teologhisesc asemenea pescarilor, nu aristotelic, adică teologhisesc precum Apostolii, nu în ...                Citeste mai mult...

"Suspectul" – romanul celebrului autor al "Orei 25", Constantin Virgil Gheorghiu, ale cărui cărți au fost traduse și publicate în zeci de ediții pe toate meridianele pământului – avea să împărtășească o soartă cu totul aparte, necunoscând lumina tiparului în limba franceză nici până astăzi, cu toate că în anii ‘60 ai secolului trecut, tradus în limbile olandeză și germană după ultima variantă a manuscrisului parizian, va deveni un adevărat bestseller.
"De ce să fie ucis Limitrof?" – titlul preferat inițial de Gheorghiu pentru "Suspectul" – introduce cititorul, pe fondul binecunoscut de acum al unui roman de aven­turi, într‑o lume în care lupta individului împotriva atot­puterniciei statului și violenței ...                Citeste mai mult...

Religiile, credințele și rugăciunile lumii constituie un muget sau un urlet suprem de suferință și de dor, care interpelează și asaltează Absolutul. De aceea, este o glorie, o noblețe și o frumusețe să ai credință, să aparții unei religii și să te numești muslim, mozaic, buddhist sau creștin.
Dar suprema glorie, noblețe și frumusețe sau supremul nume al unui om pe pământ este acela de creștin. Căci a te numi și a fi creștin nu înseamnă numai a crede în Dumnezeu și a împlini o credință, ci mai ales a fi frate cu Dumnezeul Iubirii Absolute, sacrificat pentru ca oamenii să devină destine absolute și prietenii săi eterni.

Autorul

Spaima, revolta, speranța, resemnarea și alte asemenea trăiri sunt, în fapt, simptome ale incapacității spiritului uman de a asimila, în biografia sa care poartă vocația veșniciei, realitatea nefirească și absurdă a morții. Privită din această perspectivă, istoria umanității este o însumare a tuturor încercărilor conștiente sau inconștiente ale omului – despre care se spune că este singura făptură ce poate cugeta la propria‐i moarte – de a înțelege, de a da un rost, de a asuma ori, dimpotrivă, de a eluda moartea. De la megaliți la zgârie‐nori, de la ocrul preistoricilor la criogenia contemporană, de la filosofiile anticilor la asceza pustiei, toate sunt strădanii de biruire a morții ori vremelniciei și de înveșnicire personală sau ...                Citeste mai mult...

Ediția a doua, revizuită

Mărturie

Ilie-Daniel, un tânăr anonim. L-am cunoscut amestecat fiind printre credincioșii de la ușa mea, ce urmau să intre la spovedit. Un tânăr sfios, cuviincios, cu o smerenie neprefăcută.

Întreba direct, nu atât să cunoască, cât să împlinească și să se facă prilejul unei nădejdi adevărate, pentru a se numi fiu al lui Dumnezeu.

Avea o mare plăcere să-i răspund la întrebări, pline de sens și mereu simple, despre adevărurile de viață creștină, socotind că primii pași să fie siguri, fără vreo învămășeală de idei și să ne trezim că nu slujim, adică nu mișcăm spre o liniștire în adevăr.

Citeste mai mult...

Prin tot ceea ce a fost pentru persoana mea, pentru Biserică și pentru Neamul românesc, Înaltpreasfințitul Bartolomeu a sădit în mine neliniștea datoriei de a-i păstra memoria vie, neștirbită și cât mai deplină. Din această neliniște s-a născut preocuparea mea de a evoca, ori de câte ori îmi permiteau împrejurările, cuvintele-i memorabile, faptele sale pilduitoare sau episoade din duioasa poveste a unei vieți pline și împlinite. Tot această neliniște a condus, la un moment dat, la o încercare de abordare din perspectivă științifică a vieții și activității sale, în cadrul Școlii doctorale a Institutului de Istorie „George Barițiu” al Academiei Române. De aici, de-a lungul ultimilor nouă ani, au rezultat textele pe care le încredințez, ...                Citeste mai mult...

M-am lăsat înduplecat de cîțiva prieteni să adun în acest mic volum șase exerciţii mai vechi de proză scurtă, scrise în tot atîtea registre stilistice. „Fenomenul Omega” (ilustrînd genul fantastic) şi „Ion Teleagă” (ilustrînd genul satiric) sînt pilonii de bază ai cărţii (ce rămîne mai degrabă o glumă de vacanţă decît expresia serioasă a vreunei ambiţii literare). Avem atîţia prozatori – şi grozavi, şi mai puţin grozavi – încît sigur nu mai este nevoie de unul în plus. Ca glumă, însă, demersul îşi are gratuitatea lui pasabilă, în sfera generoasă a ocazionalului, unde nu strică să ne mai odihnim, din cînd în cînd, de ambiţii şi de orgolii. ...                Citeste mai mult...

Rudolf Kassner (1873-1959) a debutat în 1900 cu volumul Mistica, Artiștii și Viața; ultima lui carte Dumnezeul-Om și Sufletul Lumii a apărut postum, la un an după moartea sa, în 1960. Cei mai importanți contemporani literari ai săi i-au recunoscut de timpuriu rangul foarte înalt, care ulterior a putut fi doar confirmat, nu și consolidat.



Morala Muzicii apare cu o prezentare diferită în exterior, având două variante pentru copertă – una cu care deschidem seria de autor Analecta Kassneriana, în care dorim să oferim cititorilor câteva din scrierile lui Rudolf Kassner și alta pentru cel de-al treilea titlu din colecția Lógos Spermatikós deja existentă –, dar ambele variante conțin un text identic în interior. Această carte, în traducerea lui Mihnea Moroianu, este ...                Citeste mai mult...

Cappadocia, rpin fascinantele ei peisaje naturale - această regiune reprezintă una din cele mai impresionante situri din patrimoniul UNESCO -, este un adevărat reper spiritual al civilizației creștine bizantine. Ea reprezintă nu doar o destinație turistică populară, datorită peisajului unic, cu o dimensiune paradisiacă, pe care îl oferă, și un loc unde putem admira frumusețea credinței, prin pictura bizantină din bisericile rupestre, ci este, înainte de toate, amintirea unei frumoase pagini de istorie a creștinismului.

Diacon Vasile M. Demciuc

Sfântul Iosif Isihastul
viața • acatistul • paraclisul • rugăciuni

Ediţie îngrijită de L.S. Desartovici

Sfântul Iosif Isihastul a cunoscut că tot ceea ce a fost, este sau va fi el vreodată, nu poate să fie decât în Dumnezeu. Pentru aceea, cu o încordare neasemănată a cuprins Numele lui Dumnezeu în lăuntrul său și nu L-a mai lăsat din brațele inimii pe Cel Ce Este. De aceea s-a și făcut asemenea Lui, vitejia sa fiind a celui care nu vrea cu nici un chip să se despartă de Domnul în nici unul din gândurile, simțirile și făptuirile sale.
Toți cei care voim, îi putem urma Sfântului Iosif începând prin a nu mai ascunde de Dumnezeu nici un gând, cuvânt sau faptă de a noastră, ci a le trăi pe toate dimpreună cu El. ...                Citeste mai mult...

O poveste tulburătoare despre descoperirea credinței

***

O călătorie în Muntele Athos – între zidurile sfințeniei îngerești și sub mantia ocrotitoare a Maicii Domnului.
O poveste tulburătoare despre depășirea certitudinilor umane și descoperirea Adevărului.
O fascinantă căutare lăuntrică, istorisită cu talent, umor și sensibilitate.

***

– Ascultă, deci, un cuvânt care nu e rod al înțelepciunii mele, ci al unui bătrân foarte luminat: „Dacă vezi lucrurile cu ochii unei albine, pe toate le vei vedea ca mierea. Dacă însă le vezi cu ochi de muscă, pe toate le vei vedea murdare.”
Zicând aceste cuvinte, starețul se ridică, socotind discuția încheiată. Iorgos s‑a ridicat și el și s‑a ...                Citeste mai mult...

Orice călătorie ai face, este greu dacă nu te îndrumă cineva. Îți faci sfânta cruce și pornești la drum ocrotit de Dumnezeu, însă poți pierde din vedere locuri admirabile, dacă nu ai un ghid care să te atenționeze să le vizitezi.

De aceea, ne-am gândit să îți facem călătoria mai ușoară. Am adunat, în acest mic ghid, cele mai importante informații despre fiecare regiune istorică a României. Te îndrumăm să faci și tu unul asemenea, în care să-ți notezi frumusețile întâlnite, pe care noi încă nu le-am descoperit. Apoi, oriunde te va îndruma Dumnezeu, să vorbești despre ele, pentru că doar așa ne vom cunoaște împreună bucuriile și nevoile și vom uita de granițele, acum imaginare, ale ...                Citeste mai mult...

„ Perioada cuprinsă între revenirea lumii bizantine la cultul sfintelor icoane (843) şi moartea împăratului Vasile al II-lea Macedoneanul (1025), perioadă ce coincide în liniile sale generale cu guvernarea dinastiei macedonene (867-1028), este cunoscută drept „vârsta de aur” a istoriei bizantine. Este epoca în care imperiul de pe malurile Bosforului a atins apogeul puterii sale reușind să dea măsura originalității sale. O lume profund rurală, cu o administrație descentralizată, repliată în jurul platourilor anatoliene în încercarea de a supravieţui în fața expansiunii islamice şi care a renunțat la orice veleități thalassocratice, cu o ideologie ale cărei principale valori erau patria şi credinţa ortodoxă, a cedat locul, către mijlocul secolului al IX-lea, unei ...                Citeste mai mult...

„Pe lângă pioasa comemorare a celor care au suferit în temnița Aiudului și în celelalte închisori din cuprinsul țării, ne revine datoria de a vorbi despre aceștia și a le face cunoscute viața și faptele lor. În acest fel, ei pot deveni modele vii și demne de urmat pentru toți creștinii contemporani care sunt chemați să mărturisească credința în Dumnezeul Cel viu, într-o societate tot mai degradată din punct de vedere moral și tot mai confuză din punct de vedere identitar.”
(† IRINEU, Arhiepiscop al Alba Iuliei)

Ții în mână un document remarcabil: jurnalul Părintelui Afanasi Beliaev, care a fost ales să ofere hrană duhovnicească ultimei Familii Imperiale rusești, în timpul arestului la domiciliu în Palatul Alexandru, în perioada martie-august 1917.

Jurnalul Părintelui este valoros, în primul rând, pentru că descrie modul în care au trăit membrii Familiei Imperiale înainte să fie trimiși în exil, scoțând în evidență starea lor duhovnicească remarcabilă. Ei s-au sprijinit pe credința în bunăvoința lui Dumnezeu, credință care i-a ajutat să îndure toate umilințele la care au fost supuși și să se pregătească sufletește pentru mucenicia lor.

Un profesor de filozofie născut la Brăila spre sfârșitul secolului XIX devine în anii României Mari maestrul unei generații strălucite de gânditori și scriitori a căror faimă va depăși granițele țării. Printre ei, Mircea Eliade, Emil Cioran, Mihail Sebastian, Constantin Noica. Apariția lui vulcanică într-o Românie abia închegată politic și teritorial are efectul unei mutații de destin.

Îi place să i se spună Nae. Împământenește un limbaj teologic românesc, face din predarea filozofiei o împărtășire a înțelepciunii, le deschide studenților gustul pentru metafizică și gândire speculativă, învigorează scrisul gazetăresc, participă la primele mari proiecte editoriale românești, se implică în ...                Citeste mai mult...

Ediția a doua

învăţătura creştină despre puterile sufletului • despre stările psihice •
despre atenţie și memorie • despre imaginaţie şi fantezie • despre virtuţi

Fundamentala carte a cunoscuților psihologi ortodocşi din Sankt-Petersburg – specialiști cu vastă experiență profesională și totodată profund atașați de experiența creștinismului ortodox – se impune prin coerenţa, precizia şi deplinătatea expunerii, comparând şi îmbinând acolo unde este cazul, într-o manieră caracteristică, acumulările ştiinţei psihologice şi multimilenara experienţă, încuviinţată şi însuflată de Dumnezeu, a asceticii ortodoxe.
Atât pentru specialiştii care doresc ...                Citeste mai mult...

Meritul principal al textului de față, un text care este scris simplu și percutant, cu o abnegație și o iubire bine mascate în obiectivitatea consemnării, și în cuprinsul căruia naratorul se retrage cu admirabilă smerenie dinaintea personajelor sale, rezidă nu doar în a ne trezi nostalgii nouă,„paseiștilor” incurabili, ci și în a ridica întrebări asupra identității și valorilor neamului nord - dunărean. Într-un ceas istoric în care actualizarea acestor dileme identitare devine (din nou?) de o presantă actualitate. Avem, în fond, de-a face cu un catalog de modele. Altfel spus, cu o comoară...


Christian Crăciun
4 februarie 2020

Patriarhul Justinian rămâne omul cu judecată gospodărească, cu abilitate dipolmatică internațională, cu înțelepciune practică și cu viziune profetică în legătură cu viața bisericească, a fost omul providențial pentru tumultuasa viață bisericească de după 1945 și finul analist al știrilor și al celor văzute în Rusia: peste 50 de ani despre Marx și Engels se va vorbi ca și despre niște neînsemnați filosofi, să fi întrezărit extensiunea perioadei? Poate, în orice caz nu era nici susținător al ideei iminenței, nici al celor șase luni și nici al celor cinci ani. A adus un împărat în România atunci când cei care conduceau parcă uitaseră de monarhie de tot, dar a adus un împărat pentru ca în întregul ...                Citeste mai mult...

Andrei,

Îngerii din cer coboară câte unul pe pământ
Când te-apropii lin de mine, plutind mai presus de timp,
Spațiile veșniciei fibră cu fibră străbătând
Întreb, nedespărțit, blând sorbind al minunilor nimb.
De-mi vine să te-ntreb, vorba poetului, aceea aceeași soartă
Avea-voi oare, dulcele meu prinț, și dincolo de moarte?

Nicolae, Arhiepiscop și Mitropolit

Sfinții, după cum bine se știe, au fost oameni ca toți oamenii, dar care au lucrat după voia Domnului și au fost ănzestrați de Dumnezeu cu virtuți alese, pe care le-au cultivat de-a lungul vieții lor, ajungând la desăvârșire. Lupta cu vrăjmașii văzuți și nevăzuți a fost lungă și grea, Domnul însă i-a ajutat să poată primi tot răul ca fiind doar din voia Lui, pentru a primi în final cununa sfințeniei sau a muceniciei.
Cel mai mare om pe care l-am cunoscut în viață a fost totuși Părintele Justin, pe care-l știau oamenii din întreaga lume și care, pe noi, cu toate că eram niște oameni mici, ne-a luat sub aripa sa și ne-a devenit Duhovnic.

EU SUNT CEL CE ESTE. Într-adevăr, El este Ființa. El singur e viu cu adevărat. Orice ființare chemată din adâncul neființei există numai prin voința Sa. Viața mea, până în cele mai mici amănunte, vine numai și numai de la El. El umple sufletul, legându-l din ce în ce mai intim de El Însuși. Contactul conștient cu El pecetluiește omul pentru totdeauna. Un astfel de om nu se va mai depărta de Dumnezeul iubirii pe Care a ajuns să-L cunoască. Mintea sa renaște. Dacă până atunci era înclinat să vadă pretutindeni procese naturale determinate, acum începe să sesizeze totul în lumina Persoanei. Cunoașterea Dumnezeului Personal poartă un caracter personal intrinsec. Asemănătorul recunoaște asemănătorul. Plictiseala de moarte a impersonalului ia ...                Citeste mai mult...

Lucrarea domnului Trifan am putea-o socoti un curs de teologie cu implicație dogmatică, apologetică, simbolică, morală, ascetică și mistică, pentru orice suflet creștin și necreștin.
Din poziția de român, stăpân vremelnic al unui teritoriu dăruit de Dumnezeu pentru a împlini pe el Voia Lui în chip văzut și nevăzut, domnul Trifan umple Cerul Ierusalimului spiritual cu Miorița mărturisirioi lui de rob eliberat din pământul, din enamul și din casa vremelniciei, asigurând și încredințînd urmașilor traiectoria sigură a devenirii lor în Hristos.

Virgil Maxim

Un om obișnuit cu puterea și cu autoritatea necontestată a funcției sale se luptă cu boala, bătrânețea și propriul trecut, în timp ce în jurul lui se țes intrigi pentru succesiune și se întocmesc secrete planuri de preluarea puterii. Roman politic, thriller ecleziastic, în care o poveste de viață inspirată dintr-un caz real se împletește cu realismul magic, Nopțile Patriarhului este o captivantă punere în scenă a politicii religioase din România primei decade a secolului XXI.

„Știu că după-amiezile și le petrece la continuarea traducerilor operelor Sf. Ioan Gură de aur.” Sursa: „Brăneț Vasile”, 4 mai 1961

Anul 2019 a fost desemnat de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române ca Anul omagial al satului românesc și anul omagial al patriarhilor Nicodim Munteanu și Iustin Moisescu și al traducătorilor de cărți bisericești. Preotul Dumitru Fecioru (1905-1988) s-a născut într-un sat românesc, a fost hirotonit de către patriarhul Nicodim Munteanu și a fost prieten bun cu patriarhul Iustin Moisescu, încă din vremea studenției când au călcat împreună pe Sfântul Munte Athos, și totodată s-a remarcat ca unul dintre cei mai talentați și harnici traducători de cărți bisericești și în special ca ...                Citeste mai mult...

Prefață de Marius Vasileanu

„Mai întâi, toată această Mărturisire a mea este o atestare, adică un Testament... Dacă aș muri acum, aș murmura: am fost fericit, am fost om privilegiat și covârșit de marile bucurii ale vieții. Am suferit mult, și nu lipsesc din lista suferințelor multe ca să nu le fi încercat și să nu le fi trăit până la extrema îndurare și deznădejde. Dar nu am regrete și nici dezamăgiri, și aș pleca de aici cu conștiința că am fost solidar cu tot ce am făcut, bune și rele, solidar și răspunzător de ele. Am primit și am hrănit, după înțelegerea mea, cele mai înalte sentimente, cele mai nobile aspirații, cele mai teribile probleme care au confruntat Omul, de când e el sfânt, erou, poet, ...                Citeste mai mult...

În anul 2019 se împlinesc 130 de ani de la nașterea gânditorului român Nichifor Crainic (1889-1972).
Cartea aceasta cuprinde amintirile și poeziile din pribegie ale academicianului Nichifor Crainic din perioada 23 august 1944 - 24 mai 1947 (București, Sibiu, Mănăstirea Brâncoveanu Sâmbăta de Sus, Grosuri Blăjeni, Zdrapți, Vața, Lepindea, Icland, Cerghid). Această a doua ediție, spre deosebire de ediția precedentă, a fost îmbogățită cu poeziile compuse în acei ani tulburi, publicate acum în premieră. După această perioadă au urmat cei 15 ani de temniță grea la Aiud (cartea „Am cunoscut iadul!”), unde s-a urmărit exterminarea elitei intelectuale românești de către bolșevici precum Bodnarenko (ce și-a luat nume românesc Gheorghe Pintilie), care s-au ...                Citeste mai mult...

Volumul de față deschide noua serie din colecția Apologetica, serie dedicată celor care descoperă frumusețea ortodoxiei pentru prima dată, sau mai bine zis convertirilor.

Cartea aceasta își propune, printre altele, să demonstreze la o scară modestă de ce Ortodoxia este firea omului, arătând cum omul care rătăcește în credințe străine firii sale este tras de Dumnezeu către casă, regăsindu-și firea și, deci, echilibrul și armonia în Dumnezeu prin revenirea la firea cea dintâi a lui Adam, după cum spunea Părintele Rafail Noica: „Adam a fost ortodox”. Experiențele pe care aceste persoane au avut dragostea să le împărtășească cu noi demonstrează faptul că Ortodoxia este firescul lucrurilor. Dar nimeni nu poate să vină la Mine dacă ...                Citeste mai mult...

Arhiepiscopul Andronic de Perm († 7 iunie 1918) nu este doar unul dintre noii ieromartiri2 ruşi, ci şi una dintre numeroasele personalităţi bisericeşti, care s-au ridicat la înălţimea circumstanţelor,
înainte şi după revoluţie, şi care au luptat cu conştiinciozitate pentru credinţa ortodoxă şi pentru poporul lui Dumnezeu. Cinstit, muncitor, curajos, cult şi, întâi de toate, credincios
pân’ la moarte (Apocalipsă 2, 10), descrie în scrisori, circulare, predici, articole şi pagini de jurnal situaţia întunecată socio-politică din ţara sa, erodarea în mare parte a plinătăţii bisericeşti
de către ateism şi de către insuficienţa pastorală a clerului rusesc din toate treptele, de dinainte de schimbarea regimului.Fie ca toate cele relatate ...                Citeste mai mult...

„Să aducem la lumină sfințenia lor!”
„Viața acestor martiri este deja cunoscută în sfințenia lor, prin faptele lor, prin toată conduita lor; ei au trăit și încă mai trăiesc în mijlocul acestui popor. Ei au dovedit, în sfârșit, că din frageda lor tinerețe s-au jertfit pentru adevărul acesta ortodox.”
(Părintele Iustin Pârvu)

Ediția aniversară a romanului „Jertfa” a apărut la momentul celebrării celor 90 de ani de viață ai autorului, dl Dan Lucinescu. „Jertfa” are binecuvântarea părintelui Iustin Pârvu, coleg de celulă şi suferinţă cu autorul.
În comtemporaneitate, multora le este greu să priceapă demnitatea acestei generații: tineri care și-au sacrificat tinerețea sau chiar viața pentru Dumnezeu și neam. Arestările masive în rândurile studenților, elevilor, muncitorilor, oamenilor politici, clericilor pentru a anihila și a preveni orice rezistență comunistă au însemnat pentru arestați o permanentă stare între viață și moarte. „În aceste condiţii, toată existenţa noastră era o concentrare spre cer”, explică Dan Lucinescu minunea ...                Citeste mai mult...

Ediția aniversară a romanului „Lupta” a apărut la momentul celebrării celor 90 de ani de viață ai autorului, dl Dan Lucinescu
Lupta: Un roman emoționant despre eroii români ai istoriei moderne. Ei au fost românii dăruiți cu însușiri pe care le credeam pierdute în negura istoriei: inteligenți, buni strategi, curajoși, viteji, cu credință în Dumnezeu, cu un bun și sănătos simț al umorului și un profund spirit de sacrificiu și dăruire.
Trăsăturile lor vin să îmbrace în lumină imaginea crudă a războiului, într-un roman omagiu adus ostașilor români, scris pe baza unor întâmplări adevărate și riguros documentate istoric. Din ostașii plecați pe Frontul de Est, peste 600 000 de români au rămas acolo, ...                Citeste mai mult...

Prolog editorial

Pe la începutul anilor ’80, cînd am avut șansa și bucuria de a-l cunoaște pe Petre Țuțea, cei care vedeau de el cu precădere erau Marcel Petrișor, Ion Coja și Aurel-Dragoș Munteanu (Dumnezeu să-l odihnească). Îl frecventau și alții, dar fără să se implice în aceeași măsură în viața și nevoile lui curente. Deja octogenar, bătrînul era pe cît de spectaculos, pe atît de dificil: neputințele și hachițele bătrîneții se făceau tot mai simțite, iar a-i sta în preajmă nu mai era doar un privilegiu intelectual, ci o adevărată cruce a smereniei și a răbdării. Mai tîrziu au pus umărul la această nobilă corvoadă – cooptați de profesorul Ion Coja (altminteri un personaj destul de ...                Citeste mai mult...

Se împlinesc 60 de ani de la trecerea la Domnul a părintelui Radu Stanciu, iar cercetarea de faţă se doreşte a fi o restitutio in integrum – un exerciţiu de recuperare a memoriei unui slujitor al Bisericii, victimă a represiunii comuniste. După decenii în care atât el, cât şi alţi slujitori brăileni ai Bisericii Ortodoxe Române au fost ignoraţi, se cuvine să ieşim din zona mlăştinoasă a ostilităţii faţă de realitatea verificabilă şi să încercăm să scoatem la lumină o istorie care pare să fi fost condamnată (încă o dată) să zacă în vrafuri de dosare necercetate. Pentru generaţiile care nu au cunoscut comunismul, răspunsul demn la tentativa oricărei ideologii de a se insinua în viaţa cetăţii este cunoaşterea ...                Citeste mai mult...

Volumul I realizat de părintele Filotheu Bălan și editat de Mănăstirea „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”, Petru-Vodă, prezintă viața Preacuviosului Părinte Justin Pârvu de la nașterea sa, 19 februarie 1919, până la eliberarea din inchisorile comuniste, din anul 1964, alcătuită pe baza documentelor de la CNSAS și a mărturiilor proprii, consemnate în diferite cărți, reviste, articole sau interviuri.
Acest al doilea volum înfățișează viața Sfinției Sale de la eliberarea din închisoarea Periprava, în 1964, până la întemeierea Mănăstirii Petru-Vodă și strămutarea sa în preajma satului natal, și anume în luna mai a anului 1991. Pentru realizarea acestui volum, am folosit documente de la CNSAS, din arhiva mănăstirilor Secu ...                Citeste mai mult...

Nu mi-a fost dat să am de-a face cu regretatul Puiu Stoi­culescu (1925-2018) ca medic, dar reputația profesio­na­lă de care s-a bucurat a ajuns și la urechile mele ca o le­gen­dă.
L-am cunoscut tîrziu, abia prin 2011, după ce profe­so­rul și scriitorul Marcel Petrișor mi l-a semnalat cu micul lui eseu „Despre criterii” (Editura Universalia, București, 2007), tradus între timp și în limba engleză. I l-am reeditat în anul ur­mător, în ediție bilingvă: „Omul şi criteriile/ Man and cri­te­ria”, ediţia a doua revă­zută, cu traducere în limba engleză de Carmen Paţac, Editura Christiana, Bucureşti, 2012.
N-am bănuit la data respectivă că în spatele eseistului (mai degrabă lapidar) se ascundea un prolific prozator și ...                Citeste mai mult...

„Iniţiativa profesorului Ioan Gotcu de a publica o serie de amintiri personale asupra ilustrului arhiereu Melchisedec Ştefănescu, încurajată şi susţinută de episcopul Lucian Triteanu al Romanului, se dovedeşte un providenţială... Autorul a fost preocupat să redea realitatea istorică pe care a trăit-o alături de merele episcop al Bisericii Ortodoxe Române, în nuditatea ei, fără retuşuri sau omisiuni interesate, ceea ce conferă memoriilor profesorului ieşean valoare de document indubitabil.“ (Cuvât introductiv, de pr. Eugen Drăgoi)

Textul volumului reproduce memoriile prof. Gotcu publicate în mensualul Cronica Romanului începând cu anul 1925 şi până în anul 1933.

"Suferisem; am ars în dureri mari. Flăcări m-au perpelit și mi-au mâncat anii mai tineri. Mi-au redus destul viața. Cu toate acestea, nu purtam nici o dușmănie, nici o ură, nici un dor de răzbunare; depășisem toate acestea. Nu voiam nimănui răul, nici celor ce mi l-au făcut, nici celor ce se mai țineau de mine și puteau să mi-l mai facă. Dobândisem pacea, ea era o comoară scumpă a sufletului meu și o câștigasem cu 30-40 de ani înainte. În ceea ce privește instalarea regimului comunist la noi, considerăm că e un fapt care s-a făcut cu permisiunea lui Dumnezeu."