Scopul istorisirii acestor episoade din viața lui Iannis cel nebun pentru Hristos nu este acela de a obține încă o canonizare, nici de a-i impresiona – fie și temporar – pe cititori, ci de a arăta că Dumnezeu nu l‑a părăsit pe om, așa cum mulți vor să creadă. Dimpotrivă, continuă, poate mai mult decât alte dăți, să‑l întărească și să‑i ofere minuni prin mijlocirea oamenilor curați și simpli în credință, care, în tăcere și departe de luminile publicității, pășesc, mărturisesc și Îl împărtășesc pe Hristos Cel Înviat.

* * *
„Jertfa este să te gândești că prin fiecare faptă săvârșită de tine trebuie să te afli în rânduială cu ...                Citeste mai mult...

„În toată viaţa mea, în aproape 40 de ani de cronică literară şi de prezentare de carte, eu o aşa carte nu am întâlnit [...]. O carte absolut specială, singulară. Orice ziarist normal care se respectă ar începe, în funcţie de talentul şi ziarul la care lucrează, cu o serie de epitete maxime şi superlative absolute de genul: cutremurător, amuţitor, ameţitor, tulburător, zăpăcitor. Eu am preferat epitetul pilduitor. Este o carte atât de umană, plină de suferinţă şi bucurie, extaz şi agonie, cum nu am mai întâlnit în literatura şi memorialistica noastră.”
Dan C. Mihăilescu, critic literar (lansare Librăria Sophia, 16 mai 2014)

„Titlul volumului este amăgitor. Te face să crezi că ții în mâini o carte despre ...                Citeste mai mult...

Ediție îngrijită de L.S. Desartovici

Întru cetele cele prea minunate ale Sfinților, care se află de‑a pururi văzători și rugători înaintea Preasfintei Treimi, este şi Cuviosul Ioan Iacob Hozevitul, român de neam, care a adormit întru Domnul în anul 1960 şi a fost proslăvit de Dumnezeu prin sfinte moaşte și nenumărate minuni. Viața și lucrarea sa plină de harul și dragostea Duhului Sfânt au făcut din Sfântul Ioan unul dintre cuvioșii mult îndrăgiți de români: cuvintele și stihurile sale grăiesc simplității, dar deopotrivă și adâncurilor inimii, la fel precum o fac moaștele și minunile sale, strălucind prin slava Învierii Domnului Hristos.
Vindecă, Sfinte Părinte Ioane, întreaga mea alcătuire cu razele ...                Citeste mai mult...

Cine se apleacă cu interes asupra vieții și personalității părintelui Dionisie Ignat rămâne uimit de multitudinea darurilor cu care l-a binecuvântat Dumnezeu, dar și de trăsăturile care îi zugrăvesc portretul lăuntric, rar întâlnite în același om: iubitor față de semenii săi până la jertfirea de sine și aspru apărător al canoanelor și pravilelor Sfinților Părinți; un român care își afirma cu mândrie rădăcinile etnice, dar care diagnostica precis, cu durere, bolile sufletești specifice românilor; îndrăgostit de neamul românesc și, totodată, propovăduitor al iubirii nețărmurite pentru „întregul Adam,” după cuvântul Sfântului Apostol Pavel: în Hristos „nu mai este iudeu, nici elin; nu ...                Citeste mai mult...

Dan Ciachir a devenit, într-un chip cu totul original, poate surprinzător, pentru că nimic nu prevestea o asemenea carieră, unul dintre cei mai redutabili memorialiști români. Volumele sale de amintiri și evocări sunt proba vie a faptului că prețuiește fiecare clipă a vieții, un îndemn pentru cititori de a-și întoarce privirea spre propriul trecut, în care vor descoperi comori pe care nici nu le bănuiesc.

Tudorel Urian (Acolada, nr 5, mai 2018)

Un ofiţer român muscelean - Aurel State - luptă ca voluntar pe frontul estic împotriva bolşevicilor, este pentru 12 ani prizonier în lagărele ruseşti si este închis alți 6 ani de autoritățile comuniste din România.

Alături de cel care a scris-o, această carte si-a indurat propria prigoană. Aurel State a scris-o asumînd, în mod conștient, riscul de a-și pierde din nou relativa libertate de după 1964 („însăilată în cîţiva ani din noua existență cu primejdia continuă de a-mi pierde şi acel soi de libertate“). Apoi i-a încredințat-o încercatului și apropiatului său prieten, scriitorul Marcel Petrișor. Acesta i-a „trecut“ cartea, desigur pe ascuns, lui Cezar Ivănescu, din mîna căruia a ajuns la Marin Preda, directorul de-atunci al ...                Citeste mai mult...

Această carte conţine mărturiile a paisprezece femei care au descoperit că Ortodoxia este pregătirea trezvitoare pentru viaţa veşnică, mărturisind ce a însemnat pentru ele drumul pe care l-au străbătut pentru aflarea adevăratei credinţe. De-a lungul vieții lor au avut de înfruntat nenumărate provocări. Însă, deși ele sunt de vârste diferite, vin din contexte diferite și au profesii diferite, toate au descoperit același lucru: deplinătatea credinței creștine și punerea ei în lucrare poate fi descoperită doar în Sfânta Biserică Ortodoxă.

Virginia Nieuwsma (editor)



Reflectând la trecerea mea de la Biserica Episcopaliană la Biserica Ortodoxă, îmi dau seama că nu am făcut călătoria de una singură, ci într-un ...                Citeste mai mult...

Gabriel Purcăruș a trăit experiența exilului cu ochii deschiși și inima neîmpăcată. El ni se prezintă ca un homo viator, care străbate oceanul dintre două continente: pe malul părăsit locuiesc, lăsate în urmă, iluziile juvenile, aspirațiile contrariate și idealul mereu mișcător, precum linia orizontului. Pe malul celălalt se desfată împăcarea cu o înțelepciune ludică, deopotrivă creștină și stoică. Din acest du-te-vino intelectual și sufletesc s-a născut o proză de idei plină de vivacitate bonomă, de ironie subțire și dialoguri (reale sau imaginare) pe care cititorul le parcurge bucuros, mulțumit să descopere, în fiecare pagină, sunetul autenticității necrispate. Cartea de față este manualul de supraviețuire al ...                Citeste mai mult...

Ediție îngrijită de Mihaela Raluca Tănăseanu
Volum coordonată de Ciprian Voicilă

Pe fratele Marin Răducă l-am onorat, ca semn al prețuirii pentru mărturia de-o viață pentru credință și neam, conferindu-i Crucea Nordului, cea mai înaltă distincție a Episcopiei Ortodoxe Române a Europei de Nord. Nu ca și cum fratele Marin ar fi avut nevoie, la venerabila sa vârstă, de astfel de semne ale cinstirii, ci pentru că noi avem nevoie de astfel de modele. Noi avem nevoie să-i onorăm pe cei care au dus crucea mărturisirii în vremuri de prigoană, cu atât mai mult cu cât asistăm, în viața publică, la o repudiere din ce în ce mai vehementă a martirilor și eroilor noștri. O vehemență care înceracă să ne deconecteze de la lanțul de jertfe ...                Citeste mai mult...

Din cuprins:
Rânduieli bisericeşti zilnice pentru anul 2022 ♦ Apostolul şi Evanghelia fiecărei zile ♦ Apoftegme din scrierile Cuvioșilor Părinți sirieni ♦ Icoanele, Sinaxarul şi Vieţile Sfinţilor ♦ Adresele mânăstirilor din ţară

Traducere de Cristian Ghenea



„Am citit tocmai acum scrisorile lui Mozart, care ar trebui să existe în fiecare bibliotecă; căci nu sunt interesante numai pentru artist, ci au un efect binefăcător asupra tuturor oamenilor. Dacă citiți aceste scrisori, Mozart va rămâne prietenul vostru pe viață și figura sa dragă se va ridica în fața voastră în toate ceasurile de cumpănă grea. Veți asculta râsul său bun, copilăros, eroic, și oricât de trist ai fi, roșești dacă te gândești la mizeria aceasta suportată cu atâta voioșie. Vrem să insuflăm din nou viață acestei apariții frumoase, stinse!“ — ROMAIN ROLLAND

Pachetul Bestseller conține:

Volumul, semnat de istoricul de artă Maria Pașc, cuprinde convorbiri cu trei dintre cei mai apreciați sculptori contemporani, atât în țară, cât și peste hotare: Laurențiu Mogoșanu, Mircea Roman, Aurel Vlad.
Pe parcursul celor trei capitole ale volumului, demersul istoricului de artă de a cartografia spațiile de creație în care au lucrat cei trei sculptori de-a lungul vremii devine pretextul pentru a sonda adâncurile celor trei puternice personalități. După cum mărturisește autoarea, „în atelier, vezi artistul, îi vezi lucrul, pictura ori sculptura. Dar vezi mai ales omul. Cum își gospodărește el locul. Cum își compune viața în jurul șelei ori al șevaletului”.
Dialogurile istoricului de artă cu cei trei sculptori pot sluji pentru familiarizarea iubitorilor de artă ...                Citeste mai mult...

Cu un cuvânt‑înainte de Radu Preda

„Mă bucur să văd cum, la un secol de la nașterea și la un deceniu de la plecarea fizică dintre noi, dorul de mitropolitul Bartolomeu este «stins» printr-o serie de evocări. Cea de faţă, a părintelui episcop Macarie, este un exemplu memorial dintre cele mai reușite: firele amintirilor nu se încâlcesc într-un ghem fără noimă, ci se împletesc, ţesând, la un loc, un brocart pe măsura nobleţei celui amintit. De la tânărul seminarist, apoi student teolog, la monahul și arhiereul de azi, râul memoriei curge, se intersectează cu tot felul de afluenţi, face scurte pauze, repornește și se varsă în delta amintirii de obște. Paginile de faţă confirmă și reconfirmă momente importante nu doar din viaţa ...                Citeste mai mult...

Podoaba voastră să nu fie cea din afară: împletirea părului, podoabele de aur şi îmbrăcarea hainelor scumpe, ci să fie omul cel tainic al inimii (1 Petru 3, 3-4).

Darul Domnului este femeia tăcută şi femeia bine crescută nu are preţ pe pământ (Sirah 26, 16).



Calitățile morale ale femeii, după cum se știe, nu sunt nici pe departe lipsite de însemnătate, atât în viața particulară a omului, cât și în viața întregii societăți.

Astfel, de pildă, de o femeie bună și virtuoasă depinde nu numai ordinea exterioară din casă, ci și fericirea și bunăstarea vieții familiale, în general. Fiind, așadar, prima educatoare directă a copiilor ei, într-un fel sau altul, femeia influențează soarta ...                Citeste mai mult...

Dr. Codruț Răduță este medic primar urolog la Spitalul Clinic CF2 din București.

A urmat cursuri și stagii de pregătire la Praga și Hamburg, canalizăndu-se în activitatea medicală mai ales pe ramura endoscopică a chrurgiei urologice.

Este inventatorul singurului laser chirurgical românesc și medicul român cu cea mai mare experiență în efectuarea intervențiilor chirurgicale urologice fotonice cu laser Thulium.

Cei chemați nu este nici pe departe o încercare literară a autorului. Este o mărturisire de smerenie a unor trăiri profunde, adunate în timp de la el și de la alții. Este o deschidere a unor perspective surprinzătoare, de la materia întunecată a Universului la Rugăciunea Inimii, de la referințe livrești la dialoguri cu îngerii, din inima Parisului în ...                Citeste mai mult...

Înaltului ierarh i-a fost dat să moară în scaunul arhieresc. Un scaun în care a stat cu mare cinste. Istoria contemporană a Bisericii Ortodoxe Române nu va putea trece cu vederea numele lui. Acesta va fi legat atât de o operă pozitivă și durabilă dar și de un sentiment frumos. Am credința că multă vreme încă spiritul său va continua să însuflețească viața noastră bisericească și că, atât cât va trăi generația care i-a fost contemporană, cel puțin din pietate pentru memoria lui nu se vor aduce știrbiri la trainica zidire bisericească și culturală pe care a realizat-o și în care a îngropat ce a avut mai scump: sufletul lui. Va fi omagiul postum pe care avem datoria să îl aducem amintirii Arhiepiscopului și Mitropolitului Bartolomeu Anania.

„Nebunia pentru Hristos” rămâne una dintre cele mai înalte și frumoase forme de înfăptuire, întru sfințenie, a iubirii față de Dumnezeu, o depășire a tuturor modelelor de viață duhovnicească obișnuite și „căldicele”, vădind că dreptatea şi judecata lui Dumnezeu diferă foarte mult de cele ale oamenilor.
Aceste făpturi omenești, în aparenta lor nebunie, nu fac decât să se revolte împotriva păcatului și a uneltirilor celui viclean, spre a se dărui pe deplin lui Hristos, ca preț al bunei schimbări, după care însetează sufletul uman, în străfundurile sale, creștin.
Una dintre ele este și Iannis care, în Athena zilelor noastre, într-un cartier „civilizat”, asemenea celor pe care cu toții le cunoaștem, a ...                Citeste mai mult...

Iată cum, prin ediția de față, aceste scrisori sincere ale unui suflet luminat de o credință puternică și de o cultură solidă, academicianul Ion Simionescu, adresate unui preot model de odinioară, Alexandru Simionescu, redevin epistole vii către preoții din veacul XXI pentru ca aceștia să-și regăsească entuziasmul misionar pentru ridicarea unui popor încercat în istorie, pentru înnobilarea lui morală și călăuzirea lui spre zariștea Împărăției! Sus să avem inimile! (Pr. Jan Nicolae)

Această carte nu poate fi citită la repezeală. Reflecțiile prezentate aici sunt mai degrabă încărcături profetice (câteodată chiar încărcături explozive!) care cer cititorilor să-și deschidă nu doar mințile către ceea ce au de spus, ci și inimile spre ceea ce Duhul Sfânt ar putea spune prin intermediul lor. Oricum, părintele Doru nu va fi niciodată închis într-o biserică asemenea turnului de fildeș, precum singuraticul Novatus. Precum Domnul său, aici, în această carte, sfinția sa se străduiește să fie un bun tâmplar, construind o scară cât se poate de largă pentru cât mai mulți dintre cei ce-l ascultă (Arhipresbiter Profesor John A. McGuckin).

Pe pânza vremii, începuturile Nechitului s-au așternut încă din timpurile lui Alexandru cel Bun. Și tot pe pânza vremii, de-a lungul veacurilor, firicelui de apă ce curge pe la poarta mănăstirii, pe sub poală de codru verde, stă drept mărturie a trăirii întru rugăciune a unor monahi îmbunătățiți, cu mare osârdie și drag de rugăciune.
Am scos din această pânză a vremii câteva repere pe care le-am aflat tot de la Părintele Arhimandrit Zenovie Ghidescu; acestea îl vor ajuta pe cititor să își facă o imagine cât mai aproape de adevăr, asupra acestui loc binecuvântat de Dumnezeu, unde astăzi și-a aflat odihna veșnică Părintele Arhimandrit Zenovie Ghidescu.

Părintele Sofian reuşea să aducă Pustia-Cuvânt în mijlocul Bucureştilor. Nu era un monah adaptat la viaţa Cetăţii, ci unul care ne purta pe noi în Sihăstria cea mai afundă şi mai roditoare. Cuvintele sale de învăţătură aveau o forţă de pătrundere extraordinară, în ciuda glasului destul de stins. O tăcere de rai se aşternea atunci când începea să agrăiască. Numai aşa îi putea fi auzită cuvântarea izvorâtă. Cum se petrece cel mai adesea la marii duhovnici, şi la el blândeţea nesfârşită era însoţită de o fermitate contagioasă a mărturisirii neabătute a dreptei credinţe. În ciuda unei economii deosebite a gesturilor şi, în general, a tuturor manifestărilor sale exterioare, sentimentul că te ...                Citeste mai mult...

Ana Nuţă, autoarea acestei cărţi, este o copilă de 17 ani,din Craiova, care vizitează mânăstirea noastră în fiecare an. Într-o vacanţă a stat într-o mânăstire de maici, iar trăirile pe care le-a avut acolo le-a aşternut în paginile unui jurnal.

Lăsând la o parte viaţa noastră, să ne lăsăm conduşi de elanul tineresc al Anei Nuţă prin universul Sfinţilor, readus în viaţa cotidiană de cei de astăzi. Este util un asemenea periplu pentru că, urmărind frământările ei, vom înţelege mai bine ascunzişurile propriei noastre firi. În universul său interior fiecare Îl caută pe Dumnezeu, conştient sau inconştient. Pe cât de mult avem nevoie să ne întâlnim cu Dumnezeu, pe atât de greu ne este să ...                Citeste mai mult...

Așa cum sugerează încă din titlu, volumul Episcopul Grigorie Leu: străjer la porțile otrăvite ale istoriei, apărut la editura Horeb a Episcopiei Hușilor, la inițiativa și cu binecuvântarea Preasfințitului Părinte Episcop Ignatie, reprezintă o amplă analiză asupra activității pastorale a acestui vrednic ierarh, într-un context istoric deosebit de dificil și derutant, care se circumscrie perioadei celui de-al Doilea Război Mondial și primilor ani de dictatura comunistă.
Având la îndemână atât documente de arhivă, cunoscându-se atât publicațiile din vremea respectivă cât și întregul parcurs al istoriei recente, analiza asupra personalității Episcopului Grigorie Leu vine să întregească și să argumenteze fundamental profilul său ...                Citeste mai mult...

Anul acesta se împlinesc 70 de ani de la moartea (1 martie 1949, vineri, ora 13.00) – încă neelucidată în circumstanţele sale – a Episcopului martir Grigorie Leu al Huşilor, precum şi de la desfiinţarea abuzivă a Episcopiei Huşilor de către regimul comunist (5 februarie 1949).

Episcopul Grigorie Leu a fost miracolul conştiinţei Episcopiei Huşilor şi implicit al Bisericii, care ne-a salvat de la ignoranţa unei credinţe trăite în manieră mecanicistă, dacă avem în vedere toate cuvântările şi pastoralele pline de nerv spiritual şi naţional, adresate preoţilor şi credincioşilor din vremea sa; ne-a salvat de la disoluţia curajului creştin şi derapajul în laşitate şi frică, atunci când (aproape) totul în jurul lui era în contrast ...                Citeste mai mult...

Fotografiile sunt preluate din Arhivele Statului Rus și din colecții private și au fost colorizate de graficiana Olga Shirnina în colaborare cu experți în cromatica uniformelor militare.

Cartea are la bază scrisori, mărturii, jurnale, memorii și alte texte esențiale și nepublicate până acum, care prezintă o biografie unică și obiectivă a țarului Nicolae al II-lea și a familiei sale. Un portret plin de viață al Țarilor Mucenici reiese din scrierile lor personale și din ale celor care au trăit foarte aproape de ei. Fiind întemeiată strict pe izvoare primare, cartea scoate la lumină și multe fapte necunoscute și nedezvăluite, care demonstrează că multe adevăruri cu privire la viața și martiriul Țarilor Mucenici rămân trecute sub tăcere sau denaturate ...                Citeste mai mult...

„Gheronda Iosif Vatopedinul” nu este o carte, ci este duh și este viață (cf. Ioan 6, 63). Este parcursul unui om care la 15 ani L-a văzut pe Hristos viu, L-a urmat pe calea pătimirii, a fost defăimat, prigonit, a murit și a surâs după moarte, adeverind Învierea. Iar ucenicul lui a văzut și a mărturisit (cf. I Ioan 4, 14), așternându-i viața în scris, atât cât este cu putință cuvintelor a o cuprinde. Cartea cuprinde și o bogată colecție de fotografii din arhiva Sfintei Mari Mănăstiri Vatoped și apare în condiții grafice deosebite.

„Pregustări”…
Blândețea, bunătatea, pacea lină și mai presus de minte a Duhului Sfânt ce sălășluia în inima lui Gheronda Iosif erau o necurmată învățătură ...                Citeste mai mult...

„Subsemnatul Ieromonah Adrian Făgețeanu, născut în anul 1912, luna Noembrie, ziua 16, în comuna Deleni-Oșehlibi jud. Cernăuți, fiul lui Mihail și al Aurorei, decedat. Sunt de profesie călugăr-preot; posed ca studii licență în drept și absolvent în Teologie; am satisfăcut serviciul militar la Reg. 16 Dorobanți Fălticeni cu gradul de fruntaș T.R., nu posed nici un fel de avere, în trecut am fost simpatizant legionar.”
„În anul 1938 August am fost nevoit să primesc postul de comisar la Poliția Fălticeni-Baia, unde am funcționat timp de doi ani și jumătate. În acest timp nu am maltratat elementele comuniste sau muncitorești, dar unii comercianți au fost cercetați cu severitate și asprime.”
„După ultima rănire gravă, fiind salvat cu avionul ...                Citeste mai mult...

Jurnalul doamnei Nicoleta Pălimaru dedicat Înaltpreasfințiului Bartolomeu Aninia fixează într-o gravură sui-generis personalitatea înaltului prelat în perioada fertilă (1992-1998) activității sale liturgice și în exercițiul diortosirii Cărții Sfinte. ... Urzeala, în realitate, a rememorării este alcătuită din mai multe componente, cea mai importantă fiind enumerarea suitei de predici audiate/citite din care viitoarea doctorandă formulează idei și, mai ales, extrage citate, unele apropiate de apoftegmă într-o emoținantă convivialitate ideatică. ... Dedicat părintelui Anania, care m-a învățat să-mi fac singururătatea lucrătoare, jurnalul perioadei 1992-1998 se încheie cu această emoționantă mărturisire de ucenic perpetuu: S-a încheiat capitolul cel mai ...                Citeste mai mult...

Părintele Ierodiacon Justinian Stoica s-a născut la 24 aprilie 1938, în duminica Învierii Domnului nostru Iisus Hristos, din părinții Stelian și Maria, în comuna Aninoasa, județul Argeș. Născându-se pirpiriu, părinții lui, crzând că nu va trăi, în aceeași zi l-au botezat, punându-i numele Ion.
- a făcut 7 clase elementare în comuna natală și 2 ani școală profesională metalurgică la Câmpulung Muscel;
- între anii 1954-1956 a lucrat la mina de cărbuni de la Berevoiești, județul Argeș, ca forjor și mecanic trolist;
- în septembrie 1956 a mers în Moldova și s-a închinoviat în obștea mănăstirii Slatina, județul Suceava, unde a viețuit până în mai 1959 când a fost alungat din cinul monahal cu decretul ...                Citeste mai mult...

Antologia pe care o prefațăm reprezintă un buchet de studii patristice și hagiografice care vin să întărească ideea fundamentală a unui encomion al Sfântului Grigorie de Nyssa: prezența lucrătoare a Duhului SFânt în fiecare dintre casnicii Săi, chiar dacă formal sau aparent diferită (căci fiecare context reclamă o formă potrivită!). De la Sf. Grigorie de Nyssa și Sf. Macarie Egipteanul, amândoi reprezentanți iluștri ai teologiei și spiritualității secolului al IV-lea, și până la sfinții secolului al XX-lea (nu îl voi menționa aici decât pe Sf. Paisie Aghioritul) , studiile părintelui Cătălin Pălimaru acoperă multe epoci și multe generații, multe etnii/popoare și multe arii geografice, făcând referire la aspecte misionare, polemice, ...                Citeste mai mult...

„Datorită caracterului științific și obiectiv al lucrării prezente, aceasta poate constitui un reper fundamental în demersurile Sfântului Sinod, anunțate în urma ședinței de lucru din luna februarie 2021, cu privire la procedura de canonizare a unor mărturisitori și mari duhovnici misionari români din timpul comunismului, în anul 2025, cu prilejul împlinirii a 140 de ani de autocefalie a Bisericii Ortodoxe Române (1885) și a 100 de ani de la înființarea Patriarhiei Române (1925).”
Pr. Prof. Univ. Dr. Mihail-Simion SĂSĂUJAN
Facultatea de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul”
Universitatea din București

„Teza are un profund caracter științific care nu urmărește o expunere panegirică a vieții și activității Părintelui Arsenie, ci a ...                Citeste mai mult...

Pachetul „Sfinții Țari Mucenici Romanov” conține:

1. Familia Imperială Romanov. Pe calea dragostei și a jertfei

2. Să învățăm să iubim. Cugetări despre dragoste, căsătorie și viața de familie

3. Viața, slujba, canonul și acatistul Sfinților Țari Mucenici mult-pătimitiori ai Rusiei

Preț întreg: 47

Preț promoțional: 30

„Cum de curând s-au împlinit 140 de ani de la naşterea reginei Maria, mi-am spus că o carte despre povestea inimii ei ar fi cea mai potrivită declarație a admirației şi iubirii mele față de această desăvârşită româncă englezoaică, mare regină şi cuceritoare scriitoare. De ce a cerut regina ca inima să-i fie înmormântată în alt loc decât trupul? Care sunt simbolurile şi înțelesurile ultimei ei dorințe? Cum se vor fi petrecut toate acestea? Cartea de față nu epuizează nici pe departe istoricul şi semnificațiile ritualului funerar privitor la înhumarea inimii, nici universul cultural şi religios căreia Maria îi aparține şi nici sofisticata ei heraldică sufletească. Este doar o readucere în actualitate a modului ei de a privi ...                Citeste mai mult...

Arhimandritul Ioan Krestiankin s-a născut pe 11 aprilie 1910 în oraşul Orel, într-o familie numeroasă şi a fost al optulea copil al părinţilor săi. A primit numele în cinstea Sfântului Ioan Pustnicul, care se prăznuieşte în Biserica Rusă în această zi. Din copilărie, Ivan Krestiankin a fost sub ascultarea arhiepiscopului Serafim de Orlov, cunoscut prin asprimea vieţii monahale.
În 1935, în biserica cimitirului Vaganikovsk din Moscova, Ioan Krestiankin a fost hirotonit diacon, apoi Patriarhul Alexie I l-a hirotonit preot în biserica Naşterii Domnului din cartierul moscovit Izmailovo. Aici a slujit până în 1950, până când puterea comunistă l-a arestat, acuzându-l de agitaţie antisovietică şi l-a condamnat la şapte ani de închisoare.
Părintele Ioan a fost eliberat ...                Citeste mai mult...

În chilia Cinstitei Cruci a mănăstirii Stavronikita, în ultimii ani ai vieţii sale, stareţul Tihon primea monahi de pe întregul Munte Athos, printre ei – şi pe viitorul sfânt Paisie Aghioritul. Înainte de a muri, stareţul Tihon i-a lăsat moştenire Cuviosului Paisie chilia sa, promiţându-i că „va veni să se vadă cu el”. Cuviosul Paisie îşi amintea mai târziu: „Era 10 septembrie 1971, miezul nopţii. Eu mă rugam şi deodată am văzut cum intră în chilie Stareţul meu! Am sărit, i-am prins picioarele şi le-am sărutat cu evlavie. Nu am înţeles cum s-a desprins din mâinile mele, a intrat în biserică şi a dispărut. Desigur, nimeni nu înţelege cum se petrec asemenea întâmplări. Şi acestea nu se pot explica logic, de aceea ...                Citeste mai mult...

Colecția Materikon

Prin firea lor, femeile sunt chemate să oglindească duhul nelumesc în lumea aceasta vremelnică. Deși adeseori ascunse de privirea obișnuită, prin virtutea smereniei lor, sfintele și dreptele femei au luminat duhovnicește calea către tărâmul ceresc în toate timpurile. Între ele strălucește chipul acestei eroine din zilele noastre, Fericita Eufemia de la Ravanița (Serbia), așa cum este înfățișată în biografia de față, scrisă cu dragoste de credincioasele ei fiice duhovnicești.
Maica Eufemia a avut un minunat farmec și tărie a duhului. Înfățișarea sa din afară era oglin­direa înclinației sale spre rugăciune. Lucra­rea sa din afară nu avea limite. Ca tânără ne­voi­toare mireană ea a ...                Citeste mai mult...

Colecția Materikon

Editura Sophia / Editura Ileana

Anevoie este să zu­grăveşti în cuvânt credinţa vie şi atotcuprinzătoarea dragoste întruchipate în marea călăuzitoare, neuitata maică Rahila din Mănăstirea Mântuitorului de la Borodino!
Stareţa primea norodul îndurerat în chilia ei şi, grabnică mângâietoa­re, călăuzea sufletele necăjite pe calea mântuirii. Înzestrată cu darul înaintevederii şi al pă­trunderii duhovniceşti, străvedea sufletul celor ce veneau la dânsa şi întreaga lor viaţă, nu nu­mai din prezent, ci şi din viitor.
Atâtea lacrimi a şters maica Rahila de pe faţa celor îndureraţi, încât se poate spune fără îndoia­lă că, de ar fi ...                Citeste mai mult...

"Toți aceștia care au pătimit în închisori au fost mielul de jertfă pentru iertarea păcatelor poporului român. Ei au fost aruncați în gura celor fără de Dumnezeu, ca să ispășească păcatele noastre, ale tuturor. Ei s-au jertfit pentru noi. Și chiar dacă acuma se pune problema ca să fie trecuți în rândul sfinților, ei nu trebuie să fie trecuți în rândul sfinților. Ei sunt sfinți prin sacrificiul lor."

ÎPS. Arhiepiscop Justinian Chira

„Pe când aveam şapte ani, dis‑de‑dimineaţă, i‑am văzut pe îngeri. Sunt tot atât de încredinţată azi,
pe cât am fost şi atunci.
Această vedere a lor este deopotrivă obârşia şi încununarea cărţii de faţă. Îngerii au o uluitoare realitate, lucrarea lor printre noi a devenit pentru mine
un adevăr vital şi binefăcător.”



Această carte a fost gândită ca o călăuzire prin Sfintele Scripturi şi scrierile Sfinţilor Părinţi, pentru a‑i aduce pe credincioşi la o sporită cunoaştere şi înţelegere a cetelor cereşti, care să ofere credinţei în sfin­ţii îngeri un fundament solid, cu nădejdea că astfel vor culege belşug de har şi toate ...                Citeste mai mult...

Dorința de a scrie despre înaintașii noștri, o port în suflet de mult timp. Dacă nu am făcut‑o până acum, acest lucru s‑a datorat faptului că mi‑a fost teamă că nu voi reuși să redau cu fidelitate gândurile și sentimentele mele pline de dragoste și de admirație pe care le port în suflet despre înaintașii noștri, care acum nu mai sunt printre noi.
Tot timpul cât am încercat să adun ca într‑un buchet, gândurile și înfăptuirile lor, am avut impresia că încercarea mea seamănă cu strădania unui alpinist care ar vrea să cuprindă cu brațele sale Ceahlăul. Dacă totuși am scris, am făcut‑o pentru că „nu puteam să nu vorbesc despre cele ce am văzut și am auzit” (Faptele Apostolilor 4, ...                Citeste mai mult...

Sunt oameni de cultură, medici, profesori, scriitori, teologi, compozitori, care au lăsat în urma lor opere de mare valoare, dar care n-au apucat să-și vadă roadele ostenelilor publicate în volume și să se bucure alături de cei ce le citesc, eventual să-ți împărtășească unii altora impresiile cu care au rămas de pe urma lecturăă. Altădată, rareori se întâmpla ca un autor ce-și vedea o lucrare tipărită în volum să se bucure de așa numita "lansare" în spațiul public, în fața unei asistențe care se înghesuia să-și procure cartea cu autograful autorului.
Părintele Ioan Bunea, ca majoritatea contemporanilor lui, se poate număra printre teologii privați nu doar de libertate, condamnat fiind la ani grei de închisoare, dar și de bucuria de ...                Citeste mai mult...

Părintele Macarie este un vlăstar și un arbore al Ortodoxiei noastre românești. Și o pildă vie pentru lumea noastră, atât de biruită de valurile ateismului și ale îndoielilor.

(Părintele Justin Pârvu)

Părintele Macarie este unul dintre cei mai cunoscuți duhovnici din țara noastră. Așa cum se vede și din mărturiile adunate în cartea de față, este un preot care, prin harul lui Dumnezeu, schimbă viețile celor care vin la el, căutând ajutor pe aclea mântuirii...

(Editorul)

Într-un foc de tabără afli imaginea unei vieți. Pregătirea rugului, aprinderea focului, izbucnirea lui, flăcările înălțate până la cer, scânteile jucăușe care plutesc, precum o puzderie de licurici, deschiderea întru taină a celor din jurul lui... La sfârșit, jarul cu lumina lui pâlpâitoare, adunând în el povestea arderii entuziaste și jubilatorii, a comunicărilor stârnite. Chiar și după stingere, focul rămâne aprins în inimile bucurate ale celor ce l-au vegheat. Se adaugă întru înveșmântarea în lumină a ființei. Apostolul Iubirii ne spune cum Hristos îi așteaptă la mal pe apostoli cu „jar pus jos şi peşte pus deasupra, şi pâine” (Ioan 21, 9). Jar, pește, pâine – toate preparate de El, toate cu ...                Citeste mai mult...

In 1054, in biserica Sfanta Sofia, cardinalul Humbertus a Silva Candida a adus textul anatemei ce a
despartit aproape o mie de ani catolicii de ortodocsi. Anatema a fost anulata la mijlocul anilor ’60.
Unul dintre artizanii acestei impacari istorice a fost calugarul aroman Andrei Scrima. Cartea aceasta
spune povestea intalnirii autorului cu Andrei Scrima, omul fara de obarsie. Lumea aromana se afla in
pericol de moarte. Colectia „Noima“ a Editurii Cartex incearca sa identifice semne vitale in aceasta
lume.
Alexandru Gica – nascut in 3 februarie 1969, in Bucuresti. Conferentiar doctor la Facultatea de
Matematica si Informatica a Universitatii din Bucuresti. Bursier New Europe College in perioada
2008-2010. Membru al Societatii Culturale Aromane (din 1999). Îngrijitor de editie pentru volume cu
teme aromane (manuscrise inedite, lucrari ale unor conferinte, carti de literatura). Autor de carti ...                Citeste mai mult...

Henry David Thoreau, Walden sau Viata in padure (cu o introducere de Lev Tolstoi)

„Walden“ este relatarea a doi ani si doua luni pe care H. D. Thoreau i-a petrecut singur în padure. Dar acest text nu se limitează la simpla prezentare a unei arte de a trai autonom și minimalist, ci se constituie si intr-un excurs filosofic despre munca, petrecerea timpului, incredere si individualism. Rescris de opt ori între 1847 si 1854, „Walden“ este capodopera literara a lui Thoreau, una dintre cartile de referinta ale literaturii americane, dar si sursa reflectiei ecologice privind utilizarea resurselor si conservarea spatiilor salbatice.



„Zilele mele nu erau zile ale saptamanii, purtand stampila vreunei zeitati pagane, si nici nu erau tocate in ore sau in zbuciumul ticaitului de ceas; caci eu traiam ca indienii din Puri, despre care se spune ca au un singur cuvant pentru ieri, ...                Citeste mai mult...

Suntem martori ai unei mari și rare minuni – un semn minunat și sfânt al vremurilor: întâia dată, fericita Veșnicie a Sfintei Treimi s-a ancorat în Rastko, și din Rastko cel ce tânjea după Hristos l-a plăsmuit pe Sava cel purtător de Hristos; a doua oară, aceeași Veșnicie s-a ancorat în Vlădica Nicolae, și din Nicolae cel ce tânjea după Hristos l-a plăsmuit înaintea ochilor noștri pe Nicolae cel purtător de Hristos. (...)

De la Sfântul Sava până în ziua de astăzi, ortodoxia noastră n-a avut un mărturisitor mai glăsuitor și mai puternic decât Vlădica Nicolae. Lui îi vor urma în rugăciune, cu minunare, cei ce vor veni după noi, după cum și noi i-am urmat Sfântului Sava, și astfel ne-am ...                Citeste mai mult...

Bucuros, cu fața veselă și cu brațele deschise, părintele Serafim te primea la orice oră. Niciodată nu spunea că este obosit, că n-are timp. Răspundea prezent întotdeauna când era rugat să predice, să stea de vorbă cu credincioșii la birou, să mărturisească, să înlocuiască la Sfântul Altar pe vreun alt slujitor. Un singur lucru nu-i plăcea, să stea de vorbă cu reporterii mass-media și să meargă la conferințe. A slujit pe Dumnezeu și oamenii prin cuvânt, faptă, viețuire și mărturisire cu multă râvnă și iubire, dar tăcut și liniștit, smerit și blând.

Arhim. Macarie Motogna

Familia Imperială Romanov. Pe calea dragostei și a jertfei
De ce au fost canonizați Împăratul Nicolae al II-lea și familia sa

Toată mizeria și scârnăvia, tot păcatul cuibărit ca un șarpe în inima omului, balaurul cel vechi din adâncuri, a fost slobozit și asmuțit împotriva Țarului și a Rusiei. Iar fiara s-a ridicat și a sfâșiat Coroana, a sfâșiat pe cel care purta crucea împărăteștii slujiri, fiindcă slujba unui Țar aceasta este – să poarte Crucea.

Totul a fost săvârșit în așa fel încât, în ceasul cel cumplit, Împăratul cel mai blând, cu inima cea mai curată și mai iubitoare din câți a cunoscut Rusia, să rămână cu desăvârșire singur. Minciunile murdare și ...                Citeste mai mult...

Copii frumoşi, cărticica aceasta ne poartă spre anii de început ai secolului al XIX-lea, ani în care Ţara Românească a fost binecuvântată de Dumnezeu cu unul dintre cei mai de seamă Mitropoliţi ai ei, astăzi trecut în rândul Sfinţilor: Sfântul Grigorie, de la Mănăstirea Căldăruşani!

A fost un ierarh atât de învăţat, atât de iubitor de carte şi de rugăciune, încât a rămas în amintirea şi conştiinţa oamenilor, peste vremi, cu supranumele de Dascălu. Haideţi, să îl cunoaştem, să îi aflăm potecile pe care şi-a purtat paşii smeriţi, prin viaţă, şi, astfel, să ne putem apropia mai cu evlavie şi cu recunoştinţă de sfintele sale moaşte, la Căldăruşani, când vom ...                Citeste mai mult...

În Traian, robul Domnului, omul Bisericii și teologul durerii/ Vol. 2 sunt publicate fotografiile referitoare la viața și învățăturile fratelui Traian Bădărău, rob al Domnului, om al Bisericii și teolog al durerii.

În Traian, robul Domnului, omul Bisericii și teologul durerii/ Vol. 2 sunt publicate fotografiile referitoare la viața și învățăturile fratelui Traian Bădărău, rob al Domnului, om al Bisericii și teolog al durerii.

„Am văzut lumina lumii într-o familie țărănească din satul Vlădeni, raionul Codlea, la începutul secolului prezent. Posibilitățile materiale ale părinților mei erau extrem de reduse, încât numai prin osteneala necurmată a brațelor lor muncitoare puteau asigura mămăliga de fiecare zi pentru cei cinci copii, mămăligă prea rar asociată cu puțină pâine și prea puțin îndulcită cu feluri mai variate de mâncare. Atât tata cât și mama, rămași orfani de tată de mici, au fost dați la slugărie din fragedă copilărie și după căsătoria lor tata lua adeseori drumul către moșiile boierești din regiunea Brăilei de unde se întorcea după luni sau ani de muncă istovitoare cu modeste sume prin care mai putea mâna o ...                Citeste mai mult...

Îl cunosc de ceva vreme pe Grigore, de destul de mult timp încât să mă fi acomodat pe deplin cu felul său de a fi, de a vorbi, de a lucra și de a glumi. În Televiziunea Română este cunoscut ca un om exigent, tipicar în ale meseriei, insistent pe detalii, inflexibil la standardul de calitate stabilit de el - și câte și mai câte. Și da, recunosc, așa e! Dar nu e numai așa, căci el nu e doar cum îl văd unii dintre cei cu care lucrează direct, la emisiuni. Grigore este/ poate fi cu totul altfel, diferit - însă numai când se arată. Căci despre aceasta este vorba în cartea de faâă: despre faptul că maestrul a acceptat să mi se arate în dor și-n lacrimă. Și astfel se arată întregii lumi românești prin volumul de față.

Băiatul se așeză și începu să mănânce din pâine. Căzu iarăși în melancolie... I-au căzut aripile... Ochii i s-au umplut din nou. Lacrimile îi curgeau pe obraz și i-au ajuns până la gură. Mânca pâine cu lacrimi!... Își ridică privirea și o trecu prin geamul mic de la fereastra lui peste acoperișurile joase de la celelalte case, care erau lipite de camera lui, și și-o fixă la blocul din față, la apartamentul care se vedea cel mai luminat. Se zărea prin perdeaua subțire un bărbat care stătea la masă. Era tatăl său! Și în fața lui stătea o femeie: era mama lui vitregă, cea care îl aruncase într-o dimineață afară!...

Rolul justiției nu este de a împărți lumea în oameni buni și oameni răi, în oameni drepți și oameni nedrepți, ci de a face să funcționeze societatea umană, folosindu-se de niște convenții care sancționează căderile oamenilor.
Nu înseamnă că cin enu cade este drept, este bun. Ca să fii drept sau bun trebuie să atingi măsura de sus, să crești, să adaugi, nu să nu cazi.
Reflecțiile doamnei avocat Mirela Chelaru merg chiar în această direcție, acceptând tensiunea între cele cerești și cele pământești, legitimând smerit actul de justiție, dar amendându-l continuu prin raportare la cele dumnezeiești.


Preot Prof. Dr. Constantin Coman

Dumnezeu există, ajunge să asculți pietrele. Ajunge să asculți, de-a lungul mileniilor, sfinții, înțelepții, prorocii, smeriții creatori de dragoste și frumusețe, cei care țes neobosit în țesătura trupească un fir de veșnicie pentru a împiedica pânza să se rupă. Martorii Răsăriturilor și Apusurilor. Cei peste care Dumnezeu Își revarsă razele. Cei pe care-i arde cu absența Sa. Cei care se duc în pustie și a căror jertfă curată scapă lumea de asfixie. Cei care se așază la masa păcătoșilor pentru a întrupa infinitul în dragoste.
Dumnezeu există, de asta putem noi să ne vorbim, cu răbdare și respect...
În El nu mai suntem separați. În El, ființa lumii își află incandescența. El este ...                Citeste mai mult...