<div>Constantin Rodas este un martir contemporan, icoană vie a României răstignite de un regim luptător împotriva lui Dumnezeu, a cărui pildă poate să inspire generaţiile următoare de-a lungul veacurilor. Este un apărător cum rar poţi afla al credinţei acestui neam: un dârz mărturisitor al adevărului despre iadul comunist, iad ce până acum nu a primit recunoaşterea şi condamnarea cuvenită; un dar de la Dumnezeu pen­tru a nu ne pierde direcţia creştin-ortodoxă, autentic împletită cu tradiţiile româneşti.<br>Asupra lui Tache Rodas s-au împlinit ­cuvintele Domnului: „Voi sunteţi lumina lumii; nu poate o cetate aflată pe vârf de munte să se ascundă. Nici nu aprind făclie şi o pun sub obroc, ci în sfeşnic, şi luminează tuturor ...                Citeste mai mult...

<div>Deoarece nașterea, viața și Dumnezeu se experimentează doar în relații, am ales să umplu această carte cu povestiri. Materialul din care este format constă din experiența mea personală de sarcină, naștere și alăptare a patru copii care trăiesc, precum și din pierderea unui al cincilea, și din cei cincisprezece ani de muncă cu alte mame. Unele părți din experiența mea sunt universale. Fiecare om de pe pământ are o mamă și fiecare a fost născut. Dar aceasta nu înseamnă că ești exact ca mine. Ca dulă am văzut cum alte femei au adus copiii în lume, fiecare în propriul mod. Ca educator prenatal, m-am confruntat cu întrebările unice pe care fiecare familie le are înainte de venirea unei noi ființe pe lume. Știu că, deși ne îndreptăm ...                Citeste mai mult...

<div>Răzvan Bucuroiu scrie această carte ca să stea de vorbă cu cei foarte mulți care, deși au auzit de El, nu-L cunosc pe Hristos. Răzvan Bucuroiu povestește pe Mântuitor sincer, din inimă, minunându-se uneori, entuziasmân-du-se adesea, și asta m-a cucerit cu totul. Ca să aibă, totuși, o alcătuire în față, un interlocutor, Răzvan Bucuroiu îi fixează pe cei care n-au auzit de Hristos din cauza freamătului lumii într-unul din cartierele bucureștene renumite pentru stranietatea lui: e un cartier născut pe un loc unde până acum 25 de ani nu era nimic, unde astăzi vin în fiecare dimineață zeci de mii de oameni să lucreze și de unde ei toți pleacă la casele lor pe înserat, Pipera.</div><div>Sever Voinescu</div>

<div><strong>,,Cei care l-au cunoscut mai îndeaproape știu că părintele Grigorie era scump la vorbă, mai degrabă ascuns decât grabnic în a se deschide pentru a povesti despre sine, nu totdeauna ușor de citit în gesturi și atitudini. Dar părintele s-a arătat deschis acestui proiect și îi suntem, acum, mult, recunoscători pentru aceasta”.</strong></div><div><strong>PS Damaschin Dorneanul&nbsp;</strong></div><div><strong>Episcop vicar al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților&nbsp;</strong></div>

<div>Marcând întregul spațiu al literaturii universale cu viziunea sa analitică, animat de o curiozitate neobosită în privința celor mai importante concepte ale umanității (libertate, adevăr sau fericire), Dostoievski a devenit, în chiar mai puțin de două sute de ani, un nume cu conotații, de multe ori creștine. Familiarizat cu suferința în nenumăratele ei forme, scriitorul rus nu a încetat să creadă niciodată în energia ascensională, în capacitatea oamenilor de a se mântui.<br><br>Preot Constantin Oprea</div>

<div><strong>Mircea Motrici (n. 24 martie 1953, Udești, județul Suceava – d. 16 mai 2007, Suceava) a fost un reporter radio, jurnalist și scriitor român. Între 1960 și 1968 parcurge cursurile școlii generale din Udești, după care se înscrie la Liceul „Petru Rareș” din Suceava. După absolvirea liceului urmează Școala de Aviație și Facultatea de Ziaristică din Iași. Din 1991 devine corespondent local pentru județul Suceava al Radiodifuziunii Române. A fost membru al Uniunii Scriitorilor din România. Debutează ca reporter radio la Radio Iași în 1980. Începând cu anul 1991 devine corespondent pentru județul Suceava al Societății Române de Radiodifuziune. Își slujește cu pasiune și credință profesia până în ultimele zile ale vieții. ...                Citeste mai mult...

<div>În loc de prolog</div><div>Un copac care cade ca o pătură</div><div>&nbsp;</div><div>Începuse lucrarea defrişărilor. Erau acolo trotuare placate cu pietre, plantate din vechime cu măslini. Părintele dădea instrucţiuni pentru schimbarea spaţiului. În locul unde urma să se zidească chilia era un măslin mare şi bătrân. Părintele nu voia să-l distrugă şi de aceea au săpat cu excavatorul adânc, în jurul rădăcinilor copacului, pentru a-l replanta. În vreme ce copacul era legat şi atârna, deodată s-a dezlegat şi a căzut peste Părinte cu toată greutatea lui. Şoferul excavatorului povesteşte:</div><div>„Eram gata să leşin. M-am gândit că l-am omorât pe Părinte. Am sărit din ...                Citeste mai mult...

<div><em>Părintele Sorin Paul Grecu – mărturisire şi jertfă</em> este o lucrare de restituire a biografiei unui preot dârz, adânc implicat în viaţa cetăţii, în prima parte a vieţii, avându-l ca model de atitudine şi curaj pe Părintele Gheorghe Calciu-Dumitreasa, care i-a fost diriginte la Seminarul Teologic „Radu Vodă”. Din cealaltă parte a vieţii sale răzbate chipul unui preot care şi-a iubit mult comunitatea parohială. Comunitatea parohială oferă dovada unei jertfelnicii neîntrerupte, a unei părinţimi duhovniceşti autentice. Ea vorbeşte despre chipul evanghelic al păstoririi Părintelui Sorin Paul, chip în care se vede şi se simte că Hristos este în mijlocul oamenilor, purtându-le durerile, frământările, crizele ...                Citeste mai mult...

<div>&nbsp;O caracteristică esenţială în ce priveşte geneza "Mărturisirilor" mele este aceea că eu nu m-am simţit niciodată vrednic, raportat la această nemaiîntâlnită dramă, să scriu o astfel de carte. Imediat după încetarea demascărilor, ceva care nu era în fiinţa mea îmi venea mereu în conştiinţă cu întrebarea: cine va fi în stare să scrie o mărturisire despre această dramă. Şi nu numai să scrie, ci să pătrundă în esenţa acestei drame. După eliberare am citit şi am răscitit "Demonii (Posedaţii)" lui Dostoievski. Deosebirea între posedaţii lui Dostoievski şi posedaţii de la Piteşti/Gherla este că primii erau în condiţii de libertate, iar ceilalţi erau privaţi de ...                Citeste mai mult...

<div>&nbsp;Doamna Aspazia Oțel Petrescu mărturisea într-o carte: „Cum L-am descoperit noi în temniță pe Iisus ca pe «Apăratorul cel mai mare» și «Biruitorul iadului» este greu de explicat. Înțelesul adânc și viu al experienței câștigate prin suplicii nu se poate explica prin logica noastră îngustă. Acolo, în toiul suferințelor de neîndurat, ni S-a descoperit ca Domn al iubirii și al îndurării, prieten adevărat, certitudine imediată, naturală și clară ca lumina zilei.”&nbsp;<br>În volumul de față sunt ecouri ale mărturisirii doamnei Aspazia Oțel Petrescu. Ele ne pun în fața ochilor inimii un nou tip de femeie, atât de diferit de standardele și exigențele lumii de astăzi, încât pare scos din legende ...                Citeste mai mult...

<div>Părintele Ilarion Argatu este conoscut ca fiind unul dintre cei mai mari exorciști ai României. Foarte mulți oameni, aflați în suferință, au beneficiat de ajutorul său. Veneau din toată țara. La părintele găseau vinedecare trupească, atunci când cei mai buni medici le spuneau că nu mai au scăpare, adică nu mai au mult timp de trăit. Tot la părintele găseau vindecare sufletească, atunci vând nu mai întrezăreau nici o scăpare din necazurile vieții.</div>

<div>Lucrarea de față adună între coperțile ei documentele sau procesele-verbale ale unui eveniment duhovnicesc ce a avut drept scop întâlnirea în duh cu Sfântul Sofronie Saharov, ucenicul Sfântului Siluan Athonitul și Starețul Mănăstirii „Sfântul Ioan Botezătorul” din Essex, Marea Britanie.</div><div>Textele ce pot fi lecturate sunt mărturii personale împărtășite, în perioada 13-15 noiembrie 2016, în cadrul Simpozionului Internațional „Întâlnirea cu Duhovnicul − Arhimandritul Sofronie Saharov”, de unii dintre cei mai de seamă ucenici ai Cuviosului Sofronie și de o parte dintre cei care l-au cunoscut pentru mai mult sau mai puțin timp. Aceste mărturii au creat, dacă nu pentru toți, pentru cei mai mulți dintre participanții la Simpozionul ...                Citeste mai mult...

<div>În Africa vrăjitoria își face de cap terorizând oamenii, iar unicul colac de salvare din mrejele ei este Ortodoxia. Când însă Ortodoxia se va răspândi în Africa? Câți sunt misionarii ce trudesc acolo? Care este ofranda fiecărui creștin ortodox în această&nbsp; vastă activitate ce se numește Misionarism Apostolic?<br><br>Monah Damaschin Grigoriatul</div>

<div>"Fratele Ioan e unicat în ortodoxie!"&nbsp; -&nbsp; Arhimandritul Ioanichie Bălan<br><br>"Fratele Ioan e sfânt înaintea multor călugări și preoți. Postea foarte mult și pot să spun că era un om al lui Dumnezeu, un trăitor. Dacă trăia, nu permitea să se scrie despre el. NU se lăuda, nu se arăta, vorbea foarte puțin și trebuia să înțelegi bine ce voia să spună. Mai rar ca el. De la el încoace nu am mai găsit pe nimeni ca el și ca părintele Arsenie. A fost un sfânt al Râmețului! " &nbsp; - Stavrofora Ierusalima Ghibu, prinstareța Mănăstirii Râmeț</div>

<div>Cartea de față este a doua din seria Opere complete a Starețului nostru - Părintele Petroniu Tănase și cuprinde 33 de icoane ale unor oameni aleși, deși cu toții foarte smeriți.&nbsp;<br>Fiecare dintre ei și-au pus întreaga lor viață în slujba lui Dumnezeu, în locul în care Pronia le-a hărăzit să trăiască și să se mântuiască: de la căsuța și familia unor simpli credincioși, la mari profesori de catedră, cu carieră și mulți ucenici, până la cinul monahal, cu simpli frați de mănăstire, dar și arhierei și pustnici.</div>

<div>Maica Siluana ne învăța întotdeauna să nu ne atașăm de ea, ci să înțelegem că ea este telefonul și la capătul firului este Dumnezeu,Carene așteaptă și cu Care de fapt vrem să vorbim. Ne spunea lucrul acesta într-un firesc, atenționându-ne, și, în același timp, nu era niciun fenomen de respingere, nicio lipsă de asumare a unui dialog, a unei responsabilități pe care și-o lua atunci când te și chema să descoperi, să te angajezi într-o cale care îți schimba viața literalmente din temelii. Până la urmă, pentru mine, asumarea deplină a credinței ortodoxe a fost un fel de pariu, o investire deplină și totală,pe viață,în ceea ce de fapt făgăduim cu toții la botez și nu ne învață nimeni ...                Citeste mai mult...

<div>Îngrijirea ediției: monahul Filoteu Bălan, ieromonahul Iustin Petre și Florin Stuparu<br><br>Nici rugăciunea fără cunoștință, nici cunoștința fără rugăciune nu este bună - iar un creștin împlinit le va avea pe amândouă. Cartea de față nu doar că ne propune acatistele și paraclisele unor sfință - de altfel foarte cunoscuți și cinstiți de poporul român - , ci le și completează cu viețile acestora, ample și îmbogățite cu învățături din Scriptură și din Părinți.<br>Astfel, cunoscând viața și nevoințele, virtutea și jertfa acestor mari sfinți: Nicolae, Mina și Haralambie, străluciți purtători și mărturisitori ai harului lui Dumnezeu, mai vârtos ...                Citeste mai mult...

<div>„Mircea e condamnat la 8 ani de închisoare, ca anul trecut. Nu mă așteptam. Președintele, singur, așezat în fotoliul său, se făcuse foarte mic; a citit sentința cu o voce abia inteligibilă și înecată. S-a oprit de mai multe ori, făcând pauze mari, neputând să mai vorbească. Procurorul nu era acolo. După ce a terminat, președintele s-a ridicat spunând: „faceți recurs toți, nu-i așa?” „Toți, se înțelege, se înțelege!”, a spus Mircea primul, toți făcând cor după el. „Curtea ia notă”, a răspuns președintele și a dispărut pe ușă. Mi-a fost milă de el. Toți au fost magnifici. Mircea a ascultat în picioare, cu brațele încrucișate, privirea clară. Surâdea, râdea aproape, ...                Citeste mai mult...

<div>&lt;b&gt;Această carte se va livra începând cu data de 17 iunie 2022.&lt;/b&gt;<br><br>Am fost condamnat la moarte pentru asasinarea unui copil – crimă pe care nu am săvârşit-o. Am suferit peste trei decenii de abuzuri înfricoşătoare. De aceea, în cazul meu, căutarea menirii originare a omului de a-L iubi pe Dumnezeu şi pe aproapele a fost o luptă cumplită, până la sânge. Am suferit enorm până să ajung să învăţ ce înseamnă dragostea adevărată, jertfelnică, şi cum pot să o pun în practică în condiţiile vieţii mele de condamnat la moarte. Am trecut prin mari încercări până să ajung să înţeleg că am fost creaţi nu pentru a ne satisface dorinţele egoiste, ci pentru a căuta ...                Citeste mai mult...

<div>Nu există nedreptate mai mare decât avortul. Nu numai față de copilul nevinovat și lipsit de aparare, ci și față de mama care consimte la săvârșirea avortului - sau, mai curând, la distrugerea propriei vieți și la știrbirea bucuriei ei. O femeie ajunsă în această situație este nevoită de fiecare dată să ridice de una singură crucea martiriului și a vinovăției profunde, deși vinovați sunt toți cei cei ce o sfătuisc și o presează să recurgă la această soluție, doctorul și întreaga echipă părtașă săvârșirii avortului.<br>Scopul acestei cărți este să ne atenționeze, să ne trezească la realitate ca să încercăm să salvăm măcar o mamă, măcar un copilaș ...                Citeste mai mult...

<div>Într-adevăr, fratele Marini a fost un om smerit. Avea acest dar de la Dumnezeu: smerenia. Blândețea lui, seriozitatea lui și fața lui senina și, în sfârșit, ființa lui întreagă arătau spre Domnul Iisus, chiar și fără să vorbescă nimic.</div>

<div>În amintirea sufletelor celor plecați dintre noi, militanți activi pentru viața în Hristos și în Biserică, Costel Rotaru a fost îndemnat să scrie așa cum a fost inițiat, cum a inițiat și cum a condus activitatea de multuplicare și de distribuire a lucrărilor elaborate de fratele Traian Dorz care, în întreaga sa operă, nu are vreo consemnare ilicită, cu vreo inovație scoasă din haosul impietății, ci are un punct de vedere hiperortodox, validat sub acțiunea Duhului Sfânt, cu reverberație în toți Sfinții Părinți ai Bisericii Ortodoxe Universale.<br><br>Pr. Conf. Univ. Dr. Constantin Onu</div>

<div>În dimineața zilei de 18 noiembrie 1877, părintele Iraclie, suferind precum Iov - trăind suferința aceea nedreaptă a omului drept, suferința de neînțeles cu mintea omenească, pe care nici măcar el nu o înțelesese pe deplin - , s-a ridicat și a acceptat că lepădarea de sine are sensuri mult mai profunde. Teologul Iraclie Golembiovschi a înțeles, prin propria experiență, cartea învechită a mult prea încercatului Iov și a ales să se implice.<br><br>Adrian Lesenciuc</div>

<div>Patriarhul Pavle a fost o adevărată lumină duhovnicească. El a arătat prin pilda sa cum să ac­­ţio­nezi şi la ce să aspiri în vârtejul ispitelor vieţii, cum se cuvine să crezi în veşnicia Binelui şi care este calea spre ea. Era în strânsă legătură cu cerul, a fost trăitor al cerului pe pământ. Și totuşi, unul dintre noi.&nbsp;<br>Cuvintele Patriarhului Pavle sunt pătrunse de teologia or­­to­­doxă, de înțelepciunea sa, de o mare experiență duhovnicească; ele conțin lecţii de folos pentru suflet, lecţii care arată unde duc drumurile cele largi ale vieţii și unde duc cărările ei înguste. Cuvântul lui este lapidar și clar, bine gândit – cuvânt care ne renaște. Îl ...                Citeste mai mult...

<div>&nbsp;Părintele Constantin Sârbu a fost orfan, crescut de o bunică simplă, neştiutoare de carte, care lucra cu ziua pentru a-l ţine pe el la şcoală, dar plină de credinţă în Dumnezeu. Ea îi zicea: „Tu să te faci preot, ca să mă pomeneşti şi pe mine!”. El, copil sărman, cuminte, modest, obişnuit să nu dorească nimic, să renunţe la orice! Învăţat de mic să se roage lui Dumnezeu, să creadă în El şi să viseze la ziua în care va fi slujitorul Lui la sfântul altar – vis şi rugă ce i s-au împlinit.<br>&nbsp;Toate zilele Părintelui au fost numai strădanie de a-i învăţa pe oameni, de la lucrurile înalte până la cele mici. Cine are o busolă şi se orientează bine după ea, ...                Citeste mai mult...

<div>&nbsp;Parintii acelei vremi aveau multa credinta si simplitate si cei mai multi aveau putina invatatura de carte.&nbsp; Dar fiindca aveau smerenie si ravna pentru nevointa, primeau mereu iluminarea dumnezeiasca.&nbsp; Pe cand in vremea noastra, cand s-au inmultit cunostintele, din pacate ratiunea a zdruncinat din temelii credinta oamenilor si a umplut sufletele de semne de intrebare si indoieli.&nbsp; Asadar, firesc este sa ne lipsim si de minuni, deoarece minunea se traieste si nu se explica prin ratiune.&nbsp;</div>

<div>Subiectul credinţei lui Dumnezeu în om nu este adesea un subiect de conversaţie sau de reflecţie şi totuşi este un subiect atât de minunat! Dumnezeu ne‑a chemat pe toţi, întreaga umanitate, din nefiinţă. El ne cheamă la existenţă pe fiecare dintre noi din acelaşi neant, nimeni nu se naşte fără voia Lui. Aşa că, din prima clipă a existenţei noastre, există o legătură foarte profundă între Dumnezeu şi noi. El ne‑a chemat, iar noi am apărut în faţa Lui.&nbsp;</div><div>Dumnezeu creează, ne cheamă pe fiecare dintre noi la existenţă cu o iubire inexprimabilă şi de neînţeles faţă de noi. De neînţeles, pentru că El ştie cine suntem. Cunoaştem cât de puţin receptivi suntem la iubirea ...                Citeste mai mult...

<div>„Doamne, Doamne, oare uşor este să fii prigonit? Oare uşor este să mergi prin uşa cea strâmtă şi pe calea cea pietroasă?”<br><br></div><div>Voi întrebaţi cu nedumerire, poate că în inima voastră se strecoară îndoiala:<br><br></div><div>„Oare chiar este uşor jugul lui Hristos?”<br><br></div><div>Iar eu vă spun:<br><br></div><div>„Da, da ! Uşor, din cale-afară de uşor”.<br><br></div><div>Dar de ce uşor ? De ce este uşor să mergi în urma Lui pe calea cea spinoasă ? Fiindcă nu vei fi singur, istovit de puteri, ci te va însoţi însuşi Hristos; fiindcă harul Lui cel nemăsurat îţi va întări puterile când te vei ...                Citeste mai mult...

<div>Serghei Bulgakov este, de departe, una dintre personalitățile cele mai misterioase și mai controversate ale emigrației rusești ortodoxe. Mai în vârstă decât generația teologilor care au publicat direct în limba franceză (cum sunt cazurile deja celebre ale lui Vladimir Lossky și Paul Evdokimov), Bulgakov ajunge în Occident având deja o operă publicată în limba rusă și un prestigiu intelectual imposibil de ignorat (la fel ca Nikolai Berdiaev). Marea aventură a formării sale se petrecuse deja în Rusia, în ultima parte a secolului XIX, pe fundalul a ceea ce a ajuns s ă fie cunoscut drept Epoca de Argint (1890-1920).<br>Simpla înșiruire a cotiturilor biografiei sale arată amplitudinea sa umană și intelectuală. Paul Evdokimov îl prezintă sintetic: „Fiul unui preot, Bulgakov ...                Citeste mai mult...

<div>Părintele Nicolae Dale a avut răbdarea de a nu stinge un dar. Relația duhovnicească în care s-a așezat în Duhul lui Hristos dinaintea Părintelui Arsenie Boca ne este dăruită prin creionare smerită. Atentă și fără excese. De aceea curg spre noi mărturiile. Multe. Poți să crezi sau nu în ele, poți să admiți sau nu că ele privesc o realitate măsurabilă în harul minunilor. Dar nu poți nicicum, decât dacă trăiești într-o realitate frântă, să faci abstracție de aceste miniaturi de Evanghelie împlinită.<br>Textele sunt simple. curățite de orgolii scriitoricești. Dăruite nouă ca să ne bucurăm, să deschidem ochii spre o realitate care vine spre noi cu forța Împărăției. Liniștit și ...                Citeste mai mult...

<div>„O carte cu adevărat valoroasă. Sper să o citească foarte mulți. Toți cei doritori de mântuire vor descoperi frumusețea&nbsp; familiei ortodoxe autentice și un limbaj literar unic prin stil, plin de metafore și imagini artistice de care s-a folosit autoarea pentru a reda sugestiv trăirea cu Hristos și în Hristos! Volumul se vrea un însemn la Bunătate, la omenie, la credință puternică, la iubire față de Dumnezeu și de semeni. Succes în continuare Nușa!”<br>Mioara Avram, profesor de religie</div>

<div><em>„De la ultima noastră întâlnire îmi amintesc ochii ei. Mă privește cu dragoste, cu disperare. Îmi ține capul în mâini, mă privește drept în ochi și mă sărută. Sunt fata ei, inima ei, dragostea ei. Nu uit cuvintele pe care mi le-a spus. Mi le repet zile întregi după plecarea ei. Amintește-ți cum te cheamă și de unde vii. Mă cheamă Luda Boczarowa, am cinci ani și sunt din Belarus.”<br></em><br></div><div>Lidia Maksymowicz a fost, atât cât destinul i-a îngăduit, Luda Boczarowa, o fetiță cu ochi albaștri luminoși, iubită și îngrijită de părinți și bunici. Apoi, înainte de a împlini 3 ani, a devenit pentru torționarii săi din cumplitul <em>Pavilion al copiilor</em> ...                Citeste mai mult...

<div>„Tavita” este o tânără ca atâția oameni, victime ale mirajului practicilor orientale și oculte, dar care se salvează în chip minunat prin întoarcerea la Ortodoxie și Dragostea atât de puternică de Hristos. Dragoste ce, efectiv, o transfigurează, dându-i parcă o trăire și o înțelepciune de ascet. M-a răvășit...<br>Mărturia ei mi-a rămas puternic impregnată în suflet și nu aș crede că timpul o va mai estompa.<br>Mihaela Moldoveanu</div>

<div>Rândurile cărții de față așternute de Părintele Alexandru Argatu - unul din vrednicii săi fii, de altfel toți slujitori cu aleasă râvnă în ogorul sfânt al Bisericii noastre, sunt un omagiu pios adus părintelui Arhimandrit Ilarion, nu numai în numele familiei ci și al tuturor celor care l-au cunoscut ca părinte rugător și povățuitor cu har.</div>

<div>Oricine a citit acea perla din coroana memorialisticii romanesti care este Eterna intoarcere, adica Ofrandele Corneliei Pillat, a ramas captivat intai de toate de personajul fabulos, aproape marquezian, Gheorghe Ene Filipescu, tatal autoarei, orfanul plecat din Oltenita natala, ajuns ucenic cizmar la Bucuresti, apoi proprietar al unui magazin de incaltaminte de lux in pasajul Jean Villacrosse din Calea Victoriei, premiat la Barcelona in 1929 si ales starostele breslei pe tara, membru respectabil in miscarea social-democratiei noastre de rit vechi.</div><div>&nbsp;</div><div>Ei bine, acum se vede ca fiica reusise "doar" pregatirea panzei. Desavarsirea tabloului si mai ales inramarea lui potrivita i-au revenit nepoatei Monica Pillat, intrupare palimpsest a fermecatoarelor impletiri dintre familiile Pillat si Bratianu. Dupa ce a etalat comoara epistolara adunata de Dinu, Pia si Cornelia, Monica Pillat reuseste ...                Citeste mai mult...

<div><em>Viața e simplă</em> era deviza lui de tinerețe. Născut într-o familie de evrei cu veche tradiție în Țările Române, Mihail Sebastian a trăit însă în cea mai zbuciumată epocă din istoria modernă a Europei. S-a născut la Brăila, înaintea Primului Război Mondial, a citit, a scris, a iubit și a călătorit înaintea celui de al Doilea, a cunoscut teroarea antisemită părăsit de prieteni și a murit pe neașteptate în zorii așezării lumii în matca totalitarismului sovietic. Reconstituirea acestei vieți împletește cu măiestrie contextul istoric și intelectual al vremii cu scrierile gazetărești, cu lecturile, romanele, piesele de teatru și <em>Jurnalul</em> lui, într-un portret mai actual ca oricând pentru Europa ...                Citeste mai mult...

<div>Prin reeducare s-a încercat să se „recreeze” ființa umană (omul nou) în mod bestial. Reeducarea includea dezicerea reeducatului de familie, prieteni, Dumnezeu, valori morale, adică dezumanizarea lui, supunerea lui totală față de autorități, pentru ca apoi să devină el însuși un „reeducator.”<br><br></div><div>Reeducare continuă azi la scară globală prin mijlocirea rețelelor sociale. Ceea ce nu s-a reușit prin tortură și regim de detenție se reușește prin mijlocirea internetului, care provoacă o obediență incredibilă atunci când e vorba de demolarea valorilor creștine, de dărâmarea credinței în Dumnezeu și a dragostei de semeni.<br><br></div><div>Puterea autorității nu rezidă doar ...                Citeste mai mult...

<div>Dafi zice povești. Cu ochii măriți de uimire și uneori de admirație. Cu ochii mijiți la răutăți și blestematul amestec de bine-rău-rău-rău în care ne zbatem. Am descoperit cu ea subteranele pe care nu le-am uitat dar, uneori, mă obosește să le mai străbat. E curajoasă și asta face din romanul ei – deloc adolescentin, nu priviți la formă – o veritabilă frescă pe tavanul de așteptări al unei generații. Generația copiilor cărora le este frică să crească mari, zic unii. Generația căreia i-am rata adolescența nelăsându-i să ne zică povești. Dafi îi răzbună. Oare ne convin poveștile spuse de ei? Citiți și vedeți. Povestea unui copil rănit care strălucește într-o curajoasă ...                Citeste mai mult...

<div>I.P.S. Mitropolitul Bartolomeu Valeriu Anania a fost o personalitate multilaterala, care a lasat urme adanci si nepieritoare in toate domeniile sale de activitate. Putine persoane, inca din tinerete, incearca cele mai diferite sfere de preocupari. Printre acestea se numara si eruditul Valeriu Anania. Dupa ce, in anul 1943, isi ia bacalaureatul, devine student la Facultatea de Medicina si la Conservatorul de Muzica din Cluj. A fost membru al Uniunii Scriitorilor din Romania. Opera sa literara, in proza sau poezie, este apreciata si in prezent.&nbsp;<br><br>Un efort titanic de informare si de scriere i-au cerut diortosirea si adnotarea Sfintei Scripturi, o "munca de ocnas" care a durat un deceniu. Tocmai in acea perioada, contactele noastre au fost cele mai frecvente si mai prolifice. Sincer spun ca orice cuvant pronuntat de Preasfintia Sa il savuram, ma delecta. Mereu ma gandesc: oare de ce oameni de seama trebuie sa ...                Citeste mai mult...

<div>Ediția a cincea, revizuită<br><br>Am făcut yoga, m-am închinat Zeiţei Morţii, am ţinut posturi aspre, o săptămână am trăit numai cu aer şi cu putere de la diavol. Am avut capacităţi vindecătoare, am văzut extratereştri şi am fost călăuzit prin vise de către îngeri; parcă m-am încăpăţânat să cunosc toate feţele rătăcirii. Dar Domnul nostru Iisus Hristos, ştiind că am ajuns în mocirlă numai din dorinţa sinceră de a cunoaşte adevărul, a venit şi m-a scos la lumină, spălându-mă cu dragostea Sa tămăduitoare. Şi de atunci îmi doresc să vorbesc tuturor despre adevărul Bisericii, combătând rătăcirile care m-au ţinut departe de Hristos…<br>Danion ...                Citeste mai mult...

<div>Părintele Justin Pârvu s-a născut odată cu România Mare, pe data de 10 februarie 1919, s-a format în perioada de maximă efervescență spirituală, culturală și națională dintre cele două războaie mondiale, a luptat pe front ca preot militar, a cunoscut ororile pușcăriilor comuniste în cei 16 ani cunoscuți după gratii sau muncă silnică, a cunoscut umilința de a fi stigmatizat ca pușcăriaș, a fost reprimit cu greu în mănăstire, dar odată reintrat, a confirmat vocația monahală de excepție.<br><br></div><div>După o lucrare duhovnicească și misionară vie la Mănăstirile Secu și Bistrița, ca un pom încărcat de roadă, după anul 1991 întemeiază Mănăstirile Petru Vodă și Paltin, ...                Citeste mai mult...

<div>„Cartea „Arhiepiscopul Justinian la Centenar” este un semn al recunoştiiţei noastre a celor ce am trăit lângă dânsu. Trăind pe lângă Înaltpreasfinţitul Justinian am învăţat un lucru pe care ni-l repeta cu stăruinţă, chiar cu insistenţă: trebuie să te rogi şi să te rogi insistent. Trebuie să te rogi cu demnitate, trebuie să trăieşti în credinţă şi să arzi pentru credinţă” – a spus Părintele Prof. Univ. Dr. Ioan Chirilă, informează Andrei Fărcaş, redactor la revista „Graiul Bisericii Noastre”.</div>

<div>In celele ce urmeaza vom schita un tablou al felului in care a fost primit volumul de Poeme intr-un vers al lui Ion Pillat in acele vremuri (in care in Europa, inclusiv in Romania, era o efervescenta a cautarilor/ curentelor si miscarii ideilor (si) in poezie ), dar si care au fost ecourile peste ani, prezentand, cu exemple, parte din aceste opinii/ comentarii.<br>Apoi, vom analiza si in ce fel a fost discutat/ receptat in timp acst tip de creatie in tara, si care au fost ecourile peste ani si in afara cadrului national.</div>

<div>Mozaicul de mărturii aflate sub semnătura Părintelui Iustin Petre, starețul Mănăstirii Sfântul Ioan Casian din Constanța, îmbină cu autentic rafinament shakespearian atât descrieri pline de umor, cât și dramatice, într-un stil inconfundabil și personal. Este o lectură captivantă; acea lectură pe care pur și simplu nu poți să o lași din mână, care te ține agățat și care reușește să te trea­că prin toate stările cunoscute unui fin cititor, de la râs la plâns, de la emoție la relaxare și nu în cele din urmă, la uimire și admi­rație, narațiunea derulându-se la fel de real ca într-o piesă juca­tă la scenă deschisă, într-o interacțiune față către față. Nu lipsesc ...                Citeste mai mult...

Când iubești un om, după moarte el se transformă într-un nesfârșit dor. Așa îl simt acum pe fratele Ghiță Precupescu. Alături de tatăl meu, alături de Părintele Ion Bria sau de Părintele Mircea Păcurariu. Oamneni care s-au cunoascut între ei, s-au iubit și s-au apreciat nespus. Provocarea lui Romeo Petrașciuc vine tocmai în întâmpinarea dorului prin care-l pomenim în lungile, prea lungile încă, noastre drumuri împreună.
Pentru mine apropierea de Oastea Domnului a venit prin intimele adunări de la Sibiu, din casa de pe colț, strada Andrei Șaguna cu Dealului, unde se reanima în 1991 mica familie locală a Oastei. Într-un colț de colivie, privighetorile Oastei căutau să aducă un cântec de slavă, smerit și cuminte. Privegheau. Acolo am deprins ...                Citeste mai mult...

Prin toate minunile sale, Sfântul Columba le-a ieşit şi le iese în întâmpinare semenilor, slujindu-ne pe toţi şi străduindu-se să ne câştige pentru Patria cea de Sus. Cu ajutorul lui Dumnezeu el a preschimbat apa de izvor în vin spre a se putea sluji jertfa euharistică, a rostit nenumărate prorocii care toate s-au împlinit la vremea lor, i-a vădit pe ce-i care minţeau lui Dumnezeu şi pe cât s-a putut i-a îndrumat pe calea cea bună, manuscrisele copiate de el au căzut în apă şi au rămas neatinse de puterea acestei stihii vreme îndelungată, iar un cuţit binecuvântat de el şi-a pierdut puterea de a mai tăia vreodată. Tot el a fost văzut de mai mulţi ucenici strălucind întru slava luminii cereşti, a îndulcit roadele amare ale unui pom, a scos din robie, a ...                Citeste mai mult...

Uimit de Hristos este o autobiografie, o istorie intelectuală şi povestea unei convertiri. Dorinţa şi nevoinţa părintelui James de a-L cunoaşte pe Dumnezeu l-au dus de la iudaism la creştinism. Această carte este de o importanţă deosebită pentru majoritatea protestanţilor contemporani care au o puternică orientare fie spre iudaism, fie spre sionism. Autorul oferă o excelentă prezentare a tranziţiei sale intelectuale şi spirituale de la iudaism la protestantismul evanghelic şi, în cele din urmă, la Ortodoxie, oferind în paginile cărţii răspunsuri la întrebările evanghelicilor despre Liturghia ortodoxă, Taine, sfinţi, şi despre deosebirile dintre Biserica Ortodoxă şi romano-catolicism.



„Pentru mine, ca evreu, a crede în Hristos a însemnat să mă despart de ...                Citeste mai mult...

Ediția a patra, revizuită

Spovedanie neterminată este un jurnal al convertirii la creştinism a autoarei. Zbuciumul sufletesc al Genei coincide cu ultima decadă a ceauşismului, când tânăra era obsedată de inutilitatea vieţii, chiar dacă ea căuta Calea folosind mijloace diferite, inclusiv exerciţii yoga.

După moartea unei prietene, spre sfârşitul anului 1985, Gena, îndrumată de duhovnic, Părintele Galeriu, reuşeşte să se ridice din mocirla spirituală, să se detaşeze de lumesc şi să ia calea mănăstirii. Însă lupta cu sinele, cu răul dinăuntru şi din afară nu se încheie, ci urmează o altă luptă, aceea de a vieţui duhovniceşte, în concordanţă cu învăţăturile Mântuitorului Iisus Hristos. ...                Citeste mai mult...

Volum apărut la 80 de ani de la naşterea poetului Ioan Alexandru
Ediție îngrijită, studiu introductiv și note de Adrian Alui Gheorghe



Comenzile se onorează începând cu data de 7 ianuarie 2022



După ce a descoperit calea poeziei mari, lucru confirmat de critica literară, dar și de cititori, Ioan Alexandru a mers mai departe, căutând să descopere calea proprie în poezie. Semnele acestei evoluții în „regăsirea de sine” se află în corespondența către Calinic Argeșeanul, în care există o mare râvnă de descoperire a căii spre transcendent, spre Dumnezeu. În mai toate scrisorile trimise, dincolo de textul vizibil, există o bucurie a rostirii și a comunicării, pe care o resimte chiar și cititorul de azi.



Din bogata ...                Citeste mai mult...

Părintele Justin Pârvu, Noul Maărturisitor, l-a numit cu admirație pe Octavian Anastasescu "erou al neamului". Din lucrarea de față înțelegem că este și erou al credinței, pentru că numai cu ajutorul lui Dumnezeu, în care și-a pus nădejdea, a putut birui încercarile prin care a trecut.
Octavian Anastasescu dă mărturie despre minunile pe care le-a trăit lângă acesta, fiindu-i, de când s-au întâlnit prima dată la Târgu Ocna și de-a lungul vieții sale, tainic ucenic. Un ucenic smerit, care nu s-a lăudat cu lucrurile deosebite trăite lângă "povățuitorul său". Dar despre care a dat mărturie, spre întărirea noastră în credință ...

Cartea de față ne așază în oglindă două Penitenciare din România anilor 50, Pitești și Târgu Ocna, locații ale aceluiași regim opresiv, dar mult diferite în privința condițiilor de încarcerare. Desigur, obiectivul cărții nu este să facă neapărat un studiu de caz comparativ, ci să ne arate că, sub aceeași ocârmuire atee, în timp ce unii angajați și deținuți ai penitenciarelor erau în slujba satanei, alții au fost și au rămas slujitori ai lui Hristos. Paradoxal, în aceleași condiții politice, sociale, economice etc., Piteștiul a dat țării monștri, în timp ce Târgu Ocna - sfinți.
Premisa acestei cărți își are sursa în dorința legitimă a oricărui om: aceea de a fi liber. Iar libertate ...                Citeste mai mult...

Hristos în mijlocul nostru!

Vă anunțăm cu bucurie că a ieșit de sub lumina tiparului, la împlinirea a 40 de ani de la scrierea acestor minunate mărturii, ediția omagială a volumului ”Întoarcerea la Hristos” de Ioan Ianolide,. De o calitate și grafică deosebită, cartea conține și poze noi ale mărturisitorului Ioan Ianolide.

Recomandăm ca acest volum să fie în casele tuturor celor care-și doresc să iasă măcar pentru o vreme din mlaștina acestei vieți și să urce spre Soarele Dreptății, spre Răsăritul cel de Sus care este Hristos, și a tuturor iubitorilor mărturisitorilor din temnițele comuniste.

Scopul istorisirii acestor episoade din viața lui Iannis cel nebun pentru Hristos nu este acela de a obține încă o canonizare, nici de a-i impresiona – fie și temporar – pe cititori, ci de a arăta că Dumnezeu nu l‑a părăsit pe om, așa cum mulți vor să creadă. Dimpotrivă, continuă, poate mai mult decât alte dăți, să‑l întărească și să‑i ofere minuni prin mijlocirea oamenilor curați și simpli în credință, care, în tăcere și departe de luminile publicității, pășesc, mărturisesc și Îl împărtășesc pe Hristos Cel Înviat.

* * *
„Jertfa este să te gândești că prin fiecare faptă săvârșită de tine trebuie să te afli în rânduială cu ...                Citeste mai mult...

„În toată viaţa mea, în aproape 40 de ani de cronică literară şi de prezentare de carte, eu o aşa carte nu am întâlnit [...]. O carte absolut specială, singulară. Orice ziarist normal care se respectă ar începe, în funcţie de talentul şi ziarul la care lucrează, cu o serie de epitete maxime şi superlative absolute de genul: cutremurător, amuţitor, ameţitor, tulburător, zăpăcitor. Eu am preferat epitetul pilduitor. Este o carte atât de umană, plină de suferinţă şi bucurie, extaz şi agonie, cum nu am mai întâlnit în literatura şi memorialistica noastră.”
Dan C. Mihăilescu, critic literar (lansare Librăria Sophia, 16 mai 2014)

„Titlul volumului este amăgitor. Te face să crezi că ții în mâini o carte despre ...                Citeste mai mult...

Ediție îngrijită de L.S. Desartovici

Întru cetele cele prea minunate ale Sfinților, care se află de‑a pururi văzători și rugători înaintea Preasfintei Treimi, este şi Cuviosul Ioan Iacob Hozevitul, român de neam, care a adormit întru Domnul în anul 1960 şi a fost proslăvit de Dumnezeu prin sfinte moaşte și nenumărate minuni. Viața și lucrarea sa plină de harul și dragostea Duhului Sfânt au făcut din Sfântul Ioan unul dintre cuvioșii mult îndrăgiți de români: cuvintele și stihurile sale grăiesc simplității, dar deopotrivă și adâncurilor inimii, la fel precum o fac moaștele și minunile sale, strălucind prin slava Învierii Domnului Hristos.
Vindecă, Sfinte Părinte Ioane, întreaga mea alcătuire cu razele ...                Citeste mai mult...

Cine se apleacă cu interes asupra vieții și personalității părintelui Dionisie Ignat rămâne uimit de multitudinea darurilor cu care l-a binecuvântat Dumnezeu, dar și de trăsăturile care îi zugrăvesc portretul lăuntric, rar întâlnite în același om: iubitor față de semenii săi până la jertfirea de sine și aspru apărător al canoanelor și pravilelor Sfinților Părinți; un român care își afirma cu mândrie rădăcinile etnice, dar care diagnostica precis, cu durere, bolile sufletești specifice românilor; îndrăgostit de neamul românesc și, totodată, propovăduitor al iubirii nețărmurite pentru „întregul Adam,” după cuvântul Sfântului Apostol Pavel: în Hristos „nu mai este iudeu, nici elin; nu ...                Citeste mai mult...

Dan Ciachir a devenit, într-un chip cu totul original, poate surprinzător, pentru că nimic nu prevestea o asemenea carieră, unul dintre cei mai redutabili memorialiști români. Volumele sale de amintiri și evocări sunt proba vie a faptului că prețuiește fiecare clipă a vieții, un îndemn pentru cititori de a-și întoarce privirea spre propriul trecut, în care vor descoperi comori pe care nici nu le bănuiesc.

Tudorel Urian (Acolada, nr 5, mai 2018)