Fotografiile sunt preluate din Arhivele Statului Rus și din colecții private și au fost colorizate de graficiana Olga Shirnina în colaborare cu experți în cromatica uniformelor militare.

Cartea are la bază scrisori, mărturii, jurnale, memorii și alte texte esențiale și nepublicate până acum, care prezintă o biografie unică și obiectivă a țarului Nicolae al II-lea și a familiei sale. Un portret plin de viață al Țarilor Mucenici reiese din scrierile lor personale și din ale celor care au trăit foarte aproape de ei. Fiind întemeiată strict pe izvoare primare, cartea scoate la lumină și multe fapte necunoscute și nedezvăluite, care demonstrează că multe adevăruri cu privire la viața și martiriul Țarilor Mucenici rămân trecute sub tăcere sau denaturate ...                Citeste mai mult...

„Gheronda Iosif Vatopedinul” nu este o carte, ci este duh și este viață (cf. Ioan 6, 63). Este parcursul unui om care la 15 ani L-a văzut pe Hristos viu, L-a urmat pe calea pătimirii, a fost defăimat, prigonit, a murit și a surâs după moarte, adeverind Învierea. Iar ucenicul lui a văzut și a mărturisit (cf. I Ioan 4, 14), așternându-i viața în scris, atât cât este cu putință cuvintelor a o cuprinde. Cartea cuprinde și o bogată colecție de fotografii din arhiva Sfintei Mari Mănăstiri Vatoped și apare în condiții grafice deosebite.

„Pregustări”…
Blândețea, bunătatea, pacea lină și mai presus de minte a Duhului Sfânt ce sălășluia în inima lui Gheronda Iosif erau o necurmată învățătură ...                Citeste mai mult...

„Subsemnatul Ieromonah Adrian Făgețeanu, născut în anul 1912, luna Noembrie, ziua 16, în comuna Deleni-Oșehlibi jud. Cernăuți, fiul lui Mihail și al Aurorei, decedat. Sunt de profesie călugăr-preot; posed ca studii licență în drept și absolvent în Teologie; am satisfăcut serviciul militar la Reg. 16 Dorobanți Fălticeni cu gradul de fruntaș T.R., nu posed nici un fel de avere, în trecut am fost simpatizant legionar.”
„În anul 1938 August am fost nevoit să primesc postul de comisar la Poliția Fălticeni-Baia, unde am funcționat timp de doi ani și jumătate. În acest timp nu am maltratat elementele comuniste sau muncitorești, dar unii comercianți au fost cercetați cu severitate și asprime.”
„După ultima rănire gravă, fiind salvat cu avionul ...                Citeste mai mult...

Jurnalul doamnei Nicoleta Pălimaru dedicat Înaltpreasfințiului Bartolomeu Aninia fixează într-o gravură sui-generis personalitatea înaltului prelat în perioada fertilă (1992-1998) activității sale liturgice și în exercițiul diortosirii Cărții Sfinte. ... Urzeala, în realitate, a rememorării este alcătuită din mai multe componente, cea mai importantă fiind enumerarea suitei de predici audiate/citite din care viitoarea doctorandă formulează idei și, mai ales, extrage citate, unele apropiate de apoftegmă într-o emoținantă convivialitate ideatică. ... Dedicat părintelui Anania, care m-a învățat să-mi fac singururătatea lucrătoare, jurnalul perioadei 1992-1998 se încheie cu această emoționantă mărturisire de ucenic perpetuu: S-a încheiat capitolul cel mai ...                Citeste mai mult...

Părintele Ierodiacon Justinian Stoica s-a născut la 24 aprilie 1938, în duminica Învierii Domnului nostru Iisus Hristos, din părinții Stelian și Maria, în comuna Aninoasa, județul Argeș. Născându-se pirpiriu, părinții lui, crzând că nu va trăi, în aceeași zi l-au botezat, punându-i numele Ion.
- a făcut 7 clase elementare în comuna natală și 2 ani școală profesională metalurgică la Câmpulung Muscel;
- între anii 1954-1956 a lucrat la mina de cărbuni de la Berevoiești, județul Argeș, ca forjor și mecanic trolist;
- în septembrie 1956 a mers în Moldova și s-a închinoviat în obștea mănăstirii Slatina, județul Suceava, unde a viețuit până în mai 1959 când a fost alungat din cinul monahal cu decretul ...                Citeste mai mult...

„Datorită caracterului științific și obiectiv al lucrării prezente, aceasta poate constitui un reper fundamental în demersurile Sfântului Sinod, anunțate în urma ședinței de lucru din luna februarie 2021, cu privire la procedura de canonizare a unor mărturisitori și mari duhovnici misionari români din timpul comunismului, în anul 2025, cu prilejul împlinirii a 140 de ani de autocefalie a Bisericii Ortodoxe Române (1885) și a 100 de ani de la înființarea Patriarhiei Române (1925).”
Pr. Prof. Univ. Dr. Mihail-Simion SĂSĂUJAN
Facultatea de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul”
Universitatea din București

„Teza are un profund caracter științific care nu urmărește o expunere panegirică a vieții și activității Părintelui Arsenie, ci a ...                Citeste mai mult...

Pachetul „Sfinții Țari Mucenici Romanov” conține:

1. Familia Imperială Romanov. Pe calea dragostei și a jertfei

2. Să învățăm să iubim. Cugetări despre dragoste, căsătorie și viața de familie

3. Viața, slujba, canonul și acatistul Sfinților Țari Mucenici mult-pătimitiori ai Rusiei

Preț întreg: 47

Preț promoțional: 30

„Cum de curând s-au împlinit 140 de ani de la naşterea reginei Maria, mi-am spus că o carte despre povestea inimii ei ar fi cea mai potrivită declarație a admirației şi iubirii mele față de această desăvârşită româncă englezoaică, mare regină şi cuceritoare scriitoare. De ce a cerut regina ca inima să-i fie înmormântată în alt loc decât trupul? Care sunt simbolurile şi înțelesurile ultimei ei dorințe? Cum se vor fi petrecut toate acestea? Cartea de față nu epuizează nici pe departe istoricul şi semnificațiile ritualului funerar privitor la înhumarea inimii, nici universul cultural şi religios căreia Maria îi aparține şi nici sofisticata ei heraldică sufletească. Este doar o readucere în actualitate a modului ei de a privi ...                Citeste mai mult...

Arhimandritul Ioan Krestiankin s-a născut pe 11 aprilie 1910 în oraşul Orel, într-o familie numeroasă şi a fost al optulea copil al părinţilor săi. A primit numele în cinstea Sfântului Ioan Pustnicul, care se prăznuieşte în Biserica Rusă în această zi. Din copilărie, Ivan Krestiankin a fost sub ascultarea arhiepiscopului Serafim de Orlov, cunoscut prin asprimea vieţii monahale.
În 1935, în biserica cimitirului Vaganikovsk din Moscova, Ioan Krestiankin a fost hirotonit diacon, apoi Patriarhul Alexie I l-a hirotonit preot în biserica Naşterii Domnului din cartierul moscovit Izmailovo. Aici a slujit până în 1950, până când puterea comunistă l-a arestat, acuzându-l de agitaţie antisovietică şi l-a condamnat la şapte ani de închisoare.
Părintele Ioan a fost eliberat ...                Citeste mai mult...

În chilia Cinstitei Cruci a mănăstirii Stavronikita, în ultimii ani ai vieţii sale, stareţul Tihon primea monahi de pe întregul Munte Athos, printre ei – şi pe viitorul sfânt Paisie Aghioritul. Înainte de a muri, stareţul Tihon i-a lăsat moştenire Cuviosului Paisie chilia sa, promiţându-i că „va veni să se vadă cu el”. Cuviosul Paisie îşi amintea mai târziu: „Era 10 septembrie 1971, miezul nopţii. Eu mă rugam şi deodată am văzut cum intră în chilie Stareţul meu! Am sărit, i-am prins picioarele şi le-am sărutat cu evlavie. Nu am înţeles cum s-a desprins din mâinile mele, a intrat în biserică şi a dispărut. Desigur, nimeni nu înţelege cum se petrec asemenea întâmplări. Şi acestea nu se pot explica logic, de aceea ...                Citeste mai mult...

Colecția Materikon

Prin firea lor, femeile sunt chemate să oglindească duhul nelumesc în lumea aceasta vremelnică. Deși adeseori ascunse de privirea obișnuită, prin virtutea smereniei lor, sfintele și dreptele femei au luminat duhovnicește calea către tărâmul ceresc în toate timpurile. Între ele strălucește chipul acestei eroine din zilele noastre, Fericita Eufemia de la Ravanița (Serbia), așa cum este înfățișată în biografia de față, scrisă cu dragoste de credincioasele ei fiice duhovnicești.
Maica Eufemia a avut un minunat farmec și tărie a duhului. Înfățișarea sa din afară era oglin­direa înclinației sale spre rugăciune. Lucra­rea sa din afară nu avea limite. Ca tânără ne­voi­toare mireană ea a ...                Citeste mai mult...

Colecția Materikon

Editura Sophia / Editura Ileana

Anevoie este să zu­grăveşti în cuvânt credinţa vie şi atotcuprinzătoarea dragoste întruchipate în marea călăuzitoare, neuitata maică Rahila din Mănăstirea Mântuitorului de la Borodino!
Stareţa primea norodul îndurerat în chilia ei şi, grabnică mângâietoa­re, călăuzea sufletele necăjite pe calea mântuirii. Înzestrată cu darul înaintevederii şi al pă­trunderii duhovniceşti, străvedea sufletul celor ce veneau la dânsa şi întreaga lor viaţă, nu nu­mai din prezent, ci şi din viitor.
Atâtea lacrimi a şters maica Rahila de pe faţa celor îndureraţi, încât se poate spune fără îndoia­lă că, de ar fi ...                Citeste mai mult...

"Toți aceștia care au pătimit în închisori au fost mielul de jertfă pentru iertarea păcatelor poporului român. Ei au fost aruncați în gura celor fără de Dumnezeu, ca să ispășească păcatele noastre, ale tuturor. Ei s-au jertfit pentru noi. Și chiar dacă acuma se pune problema ca să fie trecuți în rândul sfinților, ei nu trebuie să fie trecuți în rândul sfinților. Ei sunt sfinți prin sacrificiul lor."

ÎPS. Arhiepiscop Justinian Chira

„Pe când aveam şapte ani, dis‑de‑dimineaţă, i‑am văzut pe îngeri. Sunt tot atât de încredinţată azi,
pe cât am fost şi atunci.
Această vedere a lor este deopotrivă obârşia şi încununarea cărţii de faţă. Îngerii au o uluitoare realitate, lucrarea lor printre noi a devenit pentru mine
un adevăr vital şi binefăcător.”



Această carte a fost gândită ca o călăuzire prin Sfintele Scripturi şi scrierile Sfinţilor Părinţi, pentru a‑i aduce pe credincioşi la o sporită cunoaştere şi înţelegere a cetelor cereşti, care să ofere credinţei în sfin­ţii îngeri un fundament solid, cu nădejdea că astfel vor culege belşug de har şi toate ...                Citeste mai mult...

Dorința de a scrie despre înaintașii noștri, o port în suflet de mult timp. Dacă nu am făcut‑o până acum, acest lucru s‑a datorat faptului că mi‑a fost teamă că nu voi reuși să redau cu fidelitate gândurile și sentimentele mele pline de dragoste și de admirație pe care le port în suflet despre înaintașii noștri, care acum nu mai sunt printre noi.
Tot timpul cât am încercat să adun ca într‑un buchet, gândurile și înfăptuirile lor, am avut impresia că încercarea mea seamănă cu strădania unui alpinist care ar vrea să cuprindă cu brațele sale Ceahlăul. Dacă totuși am scris, am făcut‑o pentru că „nu puteam să nu vorbesc despre cele ce am văzut și am auzit” (Faptele Apostolilor 4, ...                Citeste mai mult...

Sunt oameni de cultură, medici, profesori, scriitori, teologi, compozitori, care au lăsat în urma lor opere de mare valoare, dar care n-au apucat să-și vadă roadele ostenelilor publicate în volume și să se bucure alături de cei ce le citesc, eventual să-ți împărtășească unii altora impresiile cu care au rămas de pe urma lecturăă. Altădată, rareori se întâmpla ca un autor ce-și vedea o lucrare tipărită în volum să se bucure de așa numita "lansare" în spațiul public, în fața unei asistențe care se înghesuia să-și procure cartea cu autograful autorului.
Părintele Ioan Bunea, ca majoritatea contemporanilor lui, se poate număra printre teologii privați nu doar de libertate, condamnat fiind la ani grei de închisoare, dar și de bucuria de ...                Citeste mai mult...

Părintele Macarie este un vlăstar și un arbore al Ortodoxiei noastre românești. Și o pildă vie pentru lumea noastră, atât de biruită de valurile ateismului și ale îndoielilor.

(Părintele Justin Pârvu)

Părintele Macarie este unul dintre cei mai cunoscuți duhovnici din țara noastră. Așa cum se vede și din mărturiile adunate în cartea de față, este un preot care, prin harul lui Dumnezeu, schimbă viețile celor care vin la el, căutând ajutor pe aclea mântuirii...

(Editorul)

Într-un foc de tabără afli imaginea unei vieți. Pregătirea rugului, aprinderea focului, izbucnirea lui, flăcările înălțate până la cer, scânteile jucăușe care plutesc, precum o puzderie de licurici, deschiderea întru taină a celor din jurul lui... La sfârșit, jarul cu lumina lui pâlpâitoare, adunând în el povestea arderii entuziaste și jubilatorii, a comunicărilor stârnite. Chiar și după stingere, focul rămâne aprins în inimile bucurate ale celor ce l-au vegheat. Se adaugă întru înveșmântarea în lumină a ființei. Apostolul Iubirii ne spune cum Hristos îi așteaptă la mal pe apostoli cu „jar pus jos şi peşte pus deasupra, şi pâine” (Ioan 21, 9). Jar, pește, pâine – toate preparate de El, toate cu ...                Citeste mai mult...

In 1054, in biserica Sfanta Sofia, cardinalul Humbertus a Silva Candida a adus textul anatemei ce a
despartit aproape o mie de ani catolicii de ortodocsi. Anatema a fost anulata la mijlocul anilor ’60.
Unul dintre artizanii acestei impacari istorice a fost calugarul aroman Andrei Scrima. Cartea aceasta
spune povestea intalnirii autorului cu Andrei Scrima, omul fara de obarsie. Lumea aromana se afla in
pericol de moarte. Colectia „Noima“ a Editurii Cartex incearca sa identifice semne vitale in aceasta
lume.
Alexandru Gica – nascut in 3 februarie 1969, in Bucuresti. Conferentiar doctor la Facultatea de
Matematica si Informatica a Universitatii din Bucuresti. Bursier New Europe College in perioada
2008-2010. Membru al Societatii Culturale Aromane (din 1999). Îngrijitor de editie pentru volume cu
teme aromane (manuscrise inedite, lucrari ale unor conferinte, carti de literatura). Autor de carti ...                Citeste mai mult...

Henry David Thoreau, Walden sau Viata in padure (cu o introducere de Lev Tolstoi)

„Walden“ este relatarea a doi ani si doua luni pe care H. D. Thoreau i-a petrecut singur în padure. Dar acest text nu se limitează la simpla prezentare a unei arte de a trai autonom și minimalist, ci se constituie si intr-un excurs filosofic despre munca, petrecerea timpului, incredere si individualism. Rescris de opt ori între 1847 si 1854, „Walden“ este capodopera literara a lui Thoreau, una dintre cartile de referinta ale literaturii americane, dar si sursa reflectiei ecologice privind utilizarea resurselor si conservarea spatiilor salbatice.



„Zilele mele nu erau zile ale saptamanii, purtand stampila vreunei zeitati pagane, si nici nu erau tocate in ore sau in zbuciumul ticaitului de ceas; caci eu traiam ca indienii din Puri, despre care se spune ca au un singur cuvant pentru ieri, ...                Citeste mai mult...

Suntem martori ai unei mari și rare minuni – un semn minunat și sfânt al vremurilor: întâia dată, fericita Veșnicie a Sfintei Treimi s-a ancorat în Rastko, și din Rastko cel ce tânjea după Hristos l-a plăsmuit pe Sava cel purtător de Hristos; a doua oară, aceeași Veșnicie s-a ancorat în Vlădica Nicolae, și din Nicolae cel ce tânjea după Hristos l-a plăsmuit înaintea ochilor noștri pe Nicolae cel purtător de Hristos. (...)

De la Sfântul Sava până în ziua de astăzi, ortodoxia noastră n-a avut un mărturisitor mai glăsuitor și mai puternic decât Vlădica Nicolae. Lui îi vor urma în rugăciune, cu minunare, cei ce vor veni după noi, după cum și noi i-am urmat Sfântului Sava, și astfel ne-am ...                Citeste mai mult...

Am scris aceste amintiri nu când mă aflam în văpaia suferințelor din închisoare, nici după câțiva ani de la eliberare, ci după douăzeci și cinci de ani, când gândurile mele au fost eliberate de patima sentimentelor.
Sunt gânduri curate, care înfățișează suferințele din închisoare în lumina adevărului, și la fel și pe
făptuitori în cruda lor comportare. Și așa să ajungă ei înșiși să se condamne pentru cruntele torturi la care
au înrobit pe părinții, pe frații și pe surorile ce aparțineau aceleiași Țări Românești; au umilit și înjosit pe
cei ce au fost fruntea Neamului; au batjocorit credința creștină; au lovit și au călcat în picioare însăși ...                Citeste mai mult...

Bucuros, cu fața veselă și cu brațele deschise, părintele Serafim te primea la orice oră. Niciodată nu spunea că este obosit, că n-are timp. Răspundea prezent întotdeauna când era rugat să predice, să stea de vorbă cu credincioșii la birou, să mărturisească, să înlocuiască la Sfântul Altar pe vreun alt slujitor. Un singur lucru nu-i plăcea, să stea de vorbă cu reporterii mass-media și să meargă la conferințe. A slujit pe Dumnezeu și oamenii prin cuvânt, faptă, viețuire și mărturisire cu multă râvnă și iubire, dar tăcut și liniștit, smerit și blând.

Arhim. Macarie Motogna

Familia Imperială Romanov. Pe calea dragostei și a jertfei
De ce au fost canonizați Împăratul Nicolae al II-lea și familia sa

Toată mizeria și scârnăvia, tot păcatul cuibărit ca un șarpe în inima omului, balaurul cel vechi din adâncuri, a fost slobozit și asmuțit împotriva Țarului și a Rusiei. Iar fiara s-a ridicat și a sfâșiat Coroana, a sfâșiat pe cel care purta crucea împărăteștii slujiri, fiindcă slujba unui Țar aceasta este – să poarte Crucea.

Totul a fost săvârșit în așa fel încât, în ceasul cel cumplit, Împăratul cel mai blând, cu inima cea mai curată și mai iubitoare din câți a cunoscut Rusia, să rămână cu desăvârșire singur. Minciunile murdare și ...                Citeste mai mult...

Copii frumoşi, cărticica aceasta ne poartă spre anii de început ai secolului al XIX-lea, ani în care Ţara Românească a fost binecuvântată de Dumnezeu cu unul dintre cei mai de seamă Mitropoliţi ai ei, astăzi trecut în rândul Sfinţilor: Sfântul Grigorie, de la Mănăstirea Căldăruşani!

A fost un ierarh atât de învăţat, atât de iubitor de carte şi de rugăciune, încât a rămas în amintirea şi conştiinţa oamenilor, peste vremi, cu supranumele de Dascălu. Haideţi, să îl cunoaştem, să îi aflăm potecile pe care şi-a purtat paşii smeriţi, prin viaţă, şi, astfel, să ne putem apropia mai cu evlavie şi cu recunoştinţă de sfintele sale moaşte, la Căldăruşani, când vom ...                Citeste mai mult...

În Traian, robul Domnului, omul Bisericii și teologul durerii/ Vol. 2 sunt publicate fotografiile referitoare la viața și învățăturile fratelui Traian Bădărău, rob al Domnului, om al Bisericii și teolog al durerii.

În Traian, robul Domnului, omul Bisericii și teologul durerii/ Vol. 2 sunt publicate fotografiile referitoare la viața și învățăturile fratelui Traian Bădărău, rob al Domnului, om al Bisericii și teolog al durerii.

Îl cunosc de ceva vreme pe Grigore, de destul de mult timp încât să mă fi acomodat pe deplin cu felul său de a fi, de a vorbi, de a lucra și de a glumi. În Televiziunea Română este cunoscut ca un om exigent, tipicar în ale meseriei, insistent pe detalii, inflexibil la standardul de calitate stabilit de el - și câte și mai câte. Și da, recunosc, așa e! Dar nu e numai așa, căci el nu e doar cum îl văd unii dintre cei cu care lucrează direct, la emisiuni. Grigore este/ poate fi cu totul altfel, diferit - însă numai când se arată. Căci despre aceasta este vorba în cartea de faâă: despre faptul că maestrul a acceptat să mi se arate în dor și-n lacrimă. Și astfel se arată întregii lumi românești prin volumul de față.

Băiatul se așeză și începu să mănânce din pâine. Căzu iarăși în melancolie... I-au căzut aripile... Ochii i s-au umplut din nou. Lacrimile îi curgeau pe obraz și i-au ajuns până la gură. Mânca pâine cu lacrimi!... Își ridică privirea și o trecu prin geamul mic de la fereastra lui peste acoperișurile joase de la celelalte case, care erau lipite de camera lui, și și-o fixă la blocul din față, la apartamentul care se vedea cel mai luminat. Se zărea prin perdeaua subțire un bărbat care stătea la masă. Era tatăl său! Și în fața lui stătea o femeie: era mama lui vitregă, cea care îl aruncase într-o dimineață afară!...

Rolul justiției nu este de a împărți lumea în oameni buni și oameni răi, în oameni drepți și oameni nedrepți, ci de a face să funcționeze societatea umană, folosindu-se de niște convenții care sancționează căderile oamenilor.
Nu înseamnă că cin enu cade este drept, este bun. Ca să fii drept sau bun trebuie să atingi măsura de sus, să crești, să adaugi, nu să nu cazi.
Reflecțiile doamnei avocat Mirela Chelaru merg chiar în această direcție, acceptând tensiunea între cele cerești și cele pământești, legitimând smerit actul de justiție, dar amendându-l continuu prin raportare la cele dumnezeiești.


Preot Prof. Dr. Constantin Coman

Dumnezeu există, ajunge să asculți pietrele. Ajunge să asculți, de-a lungul mileniilor, sfinții, înțelepții, prorocii, smeriții creatori de dragoste și frumusețe, cei care țes neobosit în țesătura trupească un fir de veșnicie pentru a împiedica pânza să se rupă. Martorii Răsăriturilor și Apusurilor. Cei peste care Dumnezeu Își revarsă razele. Cei pe care-i arde cu absența Sa. Cei care se duc în pustie și a căror jertfă curată scapă lumea de asfixie. Cei care se așază la masa păcătoșilor pentru a întrupa infinitul în dragoste.
Dumnezeu există, de asta putem noi să ne vorbim, cu răbdare și respect...
În El nu mai suntem separați. În El, ființa lumii își află incandescența. El este ...                Citeste mai mult...

Dintre cele trei caiete ale lui Nikolai Beliaev (1888‑1931), viitorul ieromonah Nikon și ultimul duhovnic al Mănăstirii Optina înainte de închiderea ei în 1927, canonizat în 1996, s‑a păstrat numai unul, din care lipsesc paginile de început. Însă și numai pe temeiul textului păstrat ne putem alcătui o imagine grăitoare a căutărilor vi­itorului stareț, a primilor lui pași în viața ascetică, a extraordinarei legături dintre el și îndrumătorul său duhovnicesc.
Înaintea cititorului se înfățișează două chipuri stră­lucitoare: egumenul și duhovnicul schitului Optinei – Cuviosul Varsanufie și, pe de altă parte, tânărul căutător al Adevărului, hotărât să meargă pe calea cunoașterii Lui nu doar cu ...                Citeste mai mult...

Teologia Sfântului Grigorie Palama este teologia Bisericii Ortodoxe. El nu a introdus un nou sistem de învățătură și cunoaștere a lui Dumnezeu, ci a trăit, după care a exprimat ceea ce a întâlnit în Biserică și în Sfântul Munte, trăind ascetic viața în Hristos.
Se știe că teologia ortodoxă este empirică. Asta înseamnă că Sfinții Părinți au teologhisit nu prin speculații și filosofie, ci prin intermediul experienței și al Revelației. Dumnezeu a descoperit adevărul Său Profeților, Apostolilor și sfinților, iar aceștia au povățuit poporul
Domnului cu ajutorul acestei descoperiri. Sfântul Grigorie Teologul spune că sfinții teologhisesc asemenea pescarilor, nu aristotelic, adică teologhisesc precum Apostolii, nu în ...                Citeste mai mult...

"Suspectul" – romanul celebrului autor al "Orei 25", Constantin Virgil Gheorghiu, ale cărui cărți au fost traduse și publicate în zeci de ediții pe toate meridianele pământului – avea să împărtășească o soartă cu totul aparte, necunoscând lumina tiparului în limba franceză nici până astăzi, cu toate că în anii ‘60 ai secolului trecut, tradus în limbile olandeză și germană după ultima variantă a manuscrisului parizian, va deveni un adevărat bestseller.
"De ce să fie ucis Limitrof?" – titlul preferat inițial de Gheorghiu pentru "Suspectul" – introduce cititorul, pe fondul binecunoscut de acum al unui roman de aven­turi, într‑o lume în care lupta individului împotriva atot­puterniciei statului și violenței ...                Citeste mai mult...

Religiile, credințele și rugăciunile lumii constituie un muget sau un urlet suprem de suferință și de dor, care interpelează și asaltează Absolutul. De aceea, este o glorie, o noblețe și o frumusețe să ai credință, să aparții unei religii și să te numești muslim, mozaic, buddhist sau creștin.
Dar suprema glorie, noblețe și frumusețe sau supremul nume al unui om pe pământ este acela de creștin. Căci a te numi și a fi creștin nu înseamnă numai a crede în Dumnezeu și a împlini o credință, ci mai ales a fi frate cu Dumnezeul Iubirii Absolute, sacrificat pentru ca oamenii să devină destine absolute și prietenii săi eterni.

Autorul

Spaima, revolta, speranța, resemnarea și alte asemenea trăiri sunt, în fapt, simptome ale incapacității spiritului uman de a asimila, în biografia sa care poartă vocația veșniciei, realitatea nefirească și absurdă a morții. Privită din această perspectivă, istoria umanității este o însumare a tuturor încercărilor conștiente sau inconștiente ale omului – despre care se spune că este singura făptură ce poate cugeta la propria‐i moarte – de a înțelege, de a da un rost, de a asuma ori, dimpotrivă, de a eluda moartea. De la megaliți la zgârie‐nori, de la ocrul preistoricilor la criogenia contemporană, de la filosofiile anticilor la asceza pustiei, toate sunt strădanii de biruire a morții ori vremelniciei și de înveșnicire personală sau ...                Citeste mai mult...

Prin tot ceea ce a fost pentru persoana mea, pentru Biserică și pentru Neamul românesc, Înaltpreasfințitul Bartolomeu a sădit în mine neliniștea datoriei de a-i păstra memoria vie, neștirbită și cât mai deplină. Din această neliniște s-a născut preocuparea mea de a evoca, ori de câte ori îmi permiteau împrejurările, cuvintele-i memorabile, faptele sale pilduitoare sau episoade din duioasa poveste a unei vieți pline și împlinite. Tot această neliniște a condus, la un moment dat, la o încercare de abordare din perspectivă științifică a vieții și activității sale, în cadrul Școlii doctorale a Institutului de Istorie „George Barițiu” al Academiei Române. De aici, de-a lungul ultimilor nouă ani, au rezultat textele pe care le încredințez, ...                Citeste mai mult...

M-am lăsat înduplecat de cîțiva prieteni să adun în acest mic volum șase exerciţii mai vechi de proză scurtă, scrise în tot atîtea registre stilistice. „Fenomenul Omega” (ilustrînd genul fantastic) şi „Ion Teleagă” (ilustrînd genul satiric) sînt pilonii de bază ai cărţii (ce rămîne mai degrabă o glumă de vacanţă decît expresia serioasă a vreunei ambiţii literare). Avem atîţia prozatori – şi grozavi, şi mai puţin grozavi – încît sigur nu mai este nevoie de unul în plus. Ca glumă, însă, demersul îşi are gratuitatea lui pasabilă, în sfera generoasă a ocazionalului, unde nu strică să ne mai odihnim, din cînd în cînd, de ambiţii şi de orgolii. ...                Citeste mai mult...

Cappadocia, rpin fascinantele ei peisaje naturale - această regiune reprezintă una din cele mai impresionante situri din patrimoniul UNESCO -, este un adevărat reper spiritual al civilizației creștine bizantine. Ea reprezintă nu doar o destinație turistică populară, datorită peisajului unic, cu o dimensiune paradisiacă, pe care îl oferă, și un loc unde putem admira frumusețea credinței, prin pictura bizantină din bisericile rupestre, ci este, înainte de toate, amintirea unei frumoase pagini de istorie a creștinismului.

Diacon Vasile M. Demciuc

Sfântul Iosif Isihastul
viața • acatistul • paraclisul • rugăciuni

Ediţie îngrijită de L.S. Desartovici

Sfântul Iosif Isihastul a cunoscut că tot ceea ce a fost, este sau va fi el vreodată, nu poate să fie decât în Dumnezeu. Pentru aceea, cu o încordare neasemănată a cuprins Numele lui Dumnezeu în lăuntrul său și nu L-a mai lăsat din brațele inimii pe Cel Ce Este. De aceea s-a și făcut asemenea Lui, vitejia sa fiind a celui care nu vrea cu nici un chip să se despartă de Domnul în nici unul din gândurile, simțirile și făptuirile sale.
Toți cei care voim, îi putem urma Sfântului Iosif începând prin a nu mai ascunde de Dumnezeu nici un gând, cuvânt sau faptă de a noastră, ci a le trăi pe toate dimpreună cu El. ...                Citeste mai mult...

O poveste tulburătoare despre descoperirea credinței

***

O călătorie în Muntele Athos – între zidurile sfințeniei îngerești și sub mantia ocrotitoare a Maicii Domnului.
O poveste tulburătoare despre depășirea certitudinilor umane și descoperirea Adevărului.
O fascinantă căutare lăuntrică, istorisită cu talent, umor și sensibilitate.

***

– Ascultă, deci, un cuvânt care nu e rod al înțelepciunii mele, ci al unui bătrân foarte luminat: „Dacă vezi lucrurile cu ochii unei albine, pe toate le vei vedea ca mierea. Dacă însă le vezi cu ochi de muscă, pe toate le vei vedea murdare.”
Zicând aceste cuvinte, starețul se ridică, socotind discuția încheiată. Iorgos s‑a ridicat și el și s‑a ...                Citeste mai mult...

Orice călătorie ai face, este greu dacă nu te îndrumă cineva. Îți faci sfânta cruce și pornești la drum ocrotit de Dumnezeu, însă poți pierde din vedere locuri admirabile, dacă nu ai un ghid care să te atenționeze să le vizitezi.

De aceea, ne-am gândit să îți facem călătoria mai ușoară. Am adunat, în acest mic ghid, cele mai importante informații despre fiecare regiune istorică a României. Te îndrumăm să faci și tu unul asemenea, în care să-ți notezi frumusețile întâlnite, pe care noi încă nu le-am descoperit. Apoi, oriunde te va îndruma Dumnezeu, să vorbești despre ele, pentru că doar așa ne vom cunoaște împreună bucuriile și nevoile și vom uita de granițele, acum imaginare, ale ...                Citeste mai mult...

„ Perioada cuprinsă între revenirea lumii bizantine la cultul sfintelor icoane (843) şi moartea împăratului Vasile al II-lea Macedoneanul (1025), perioadă ce coincide în liniile sale generale cu guvernarea dinastiei macedonene (867-1028), este cunoscută drept „vârsta de aur” a istoriei bizantine. Este epoca în care imperiul de pe malurile Bosforului a atins apogeul puterii sale reușind să dea măsura originalității sale. O lume profund rurală, cu o administrație descentralizată, repliată în jurul platourilor anatoliene în încercarea de a supravieţui în fața expansiunii islamice şi care a renunțat la orice veleități thalassocratice, cu o ideologie ale cărei principale valori erau patria şi credinţa ortodoxă, a cedat locul, către mijlocul secolului al IX-lea, unei ...                Citeste mai mult...

„Pe lângă pioasa comemorare a celor care au suferit în temnița Aiudului și în celelalte închisori din cuprinsul țării, ne revine datoria de a vorbi despre aceștia și a le face cunoscute viața și faptele lor. În acest fel, ei pot deveni modele vii și demne de urmat pentru toți creștinii contemporani care sunt chemați să mărturisească credința în Dumnezeul Cel viu, într-o societate tot mai degradată din punct de vedere moral și tot mai confuză din punct de vedere identitar.”
(† IRINEU, Arhiepiscop al Alba Iuliei)

Ții în mână un document remarcabil: jurnalul Părintelui Afanasi Beliaev, care a fost ales să ofere hrană duhovnicească ultimei Familii Imperiale rusești, în timpul arestului la domiciliu în Palatul Alexandru, în perioada martie-august 1917.

Jurnalul Părintelui este valoros, în primul rând, pentru că descrie modul în care au trăit membrii Familiei Imperiale înainte să fie trimiși în exil, scoțând în evidență starea lor duhovnicească remarcabilă. Ei s-au sprijinit pe credința în bunăvoința lui Dumnezeu, credință care i-a ajutat să îndure toate umilințele la care au fost supuși și să se pregătească sufletește pentru mucenicia lor.

Un profesor de filozofie născut la Brăila spre sfârșitul secolului XIX devine în anii României Mari maestrul unei generații strălucite de gânditori și scriitori a căror faimă va depăși granițele țării. Printre ei, Mircea Eliade, Emil Cioran, Mihail Sebastian, Constantin Noica. Apariția lui vulcanică într-o Românie abia închegată politic și teritorial are efectul unei mutații de destin.

Îi place să i se spună Nae. Împământenește un limbaj teologic românesc, face din predarea filozofiei o împărtășire a înțelepciunii, le deschide studenților gustul pentru metafizică și gândire speculativă, învigorează scrisul gazetăresc, participă la primele mari proiecte editoriale românești, se implică în ...                Citeste mai mult...

Ediția a doua

învăţătura creştină despre puterile sufletului • despre stările psihice •
despre atenţie și memorie • despre imaginaţie şi fantezie • despre virtuţi

Fundamentala carte a cunoscuților psihologi ortodocşi din Sankt-Petersburg – specialiști cu vastă experiență profesională și totodată profund atașați de experiența creștinismului ortodox – se impune prin coerenţa, precizia şi deplinătatea expunerii, comparând şi îmbinând acolo unde este cazul, într-o manieră caracteristică, acumulările ştiinţei psihologice şi multimilenara experienţă, încuviinţată şi însuflată de Dumnezeu, a asceticii ortodoxe.
Atât pentru specialiştii care doresc ...                Citeste mai mult...

Meritul principal al textului de față, un text care este scris simplu și percutant, cu o abnegație și o iubire bine mascate în obiectivitatea consemnării, și în cuprinsul căruia naratorul se retrage cu admirabilă smerenie dinaintea personajelor sale, rezidă nu doar în a ne trezi nostalgii nouă,„paseiștilor” incurabili, ci și în a ridica întrebări asupra identității și valorilor neamului nord - dunărean. Într-un ceas istoric în care actualizarea acestor dileme identitare devine (din nou?) de o presantă actualitate. Avem, în fond, de-a face cu un catalog de modele. Altfel spus, cu o comoară...


Christian Crăciun
4 februarie 2020

Patriarhul Justinian rămâne omul cu judecată gospodărească, cu abilitate dipolmatică internațională, cu înțelepciune practică și cu viziune profetică în legătură cu viața bisericească, a fost omul providențial pentru tumultuasa viață bisericească de după 1945 și finul analist al știrilor și al celor văzute în Rusia: peste 50 de ani despre Marx și Engels se va vorbi ca și despre niște neînsemnați filosofi, să fi întrezărit extensiunea perioadei? Poate, în orice caz nu era nici susținător al ideei iminenței, nici al celor șase luni și nici al celor cinci ani. A adus un împărat în România atunci când cei care conduceau parcă uitaseră de monarhie de tot, dar a adus un împărat pentru ca în întregul ...                Citeste mai mult...

Sfinții, după cum bine se știe, au fost oameni ca toți oamenii, dar care au lucrat după voia Domnului și au fost ănzestrați de Dumnezeu cu virtuți alese, pe care le-au cultivat de-a lungul vieții lor, ajungând la desăvârșire. Lupta cu vrăjmașii văzuți și nevăzuți a fost lungă și grea, Domnul însă i-a ajutat să poată primi tot răul ca fiind doar din voia Lui, pentru a primi în final cununa sfințeniei sau a muceniciei.
Cel mai mare om pe care l-am cunoscut în viață a fost totuși Părintele Justin, pe care-l știau oamenii din întreaga lume și care, pe noi, cu toate că eram niște oameni mici, ne-a luat sub aripa sa și ne-a devenit Duhovnic.

EU SUNT CEL CE ESTE. Într-adevăr, El este Ființa. El singur e viu cu adevărat. Orice ființare chemată din adâncul neființei există numai prin voința Sa. Viața mea, până în cele mai mici amănunte, vine numai și numai de la El. El umple sufletul, legându-l din ce în ce mai intim de El Însuși. Contactul conștient cu El pecetluiește omul pentru totdeauna. Un astfel de om nu se va mai depărta de Dumnezeul iubirii pe Care a ajuns să-L cunoască. Mintea sa renaște. Dacă până atunci era înclinat să vadă pretutindeni procese naturale determinate, acum începe să sesizeze totul în lumina Persoanei. Cunoașterea Dumnezeului Personal poartă un caracter personal intrinsec. Asemănătorul recunoaște asemănătorul. Plictiseala de moarte a impersonalului ia ...                Citeste mai mult...

„Știu că după-amiezile și le petrece la continuarea traducerilor operelor Sf. Ioan Gură de aur.” Sursa: „Brăneț Vasile”, 4 mai 1961

Anul 2019 a fost desemnat de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române ca Anul omagial al satului românesc și anul omagial al patriarhilor Nicodim Munteanu și Iustin Moisescu și al traducătorilor de cărți bisericești. Preotul Dumitru Fecioru (1905-1988) s-a născut într-un sat românesc, a fost hirotonit de către patriarhul Nicodim Munteanu și a fost prieten bun cu patriarhul Iustin Moisescu, încă din vremea studenției când au călcat împreună pe Sfântul Munte Athos, și totodată s-a remarcat ca unul dintre cei mai talentați și harnici traducători de cărți bisericești și în special ca ...                Citeste mai mult...

Prefață de Marius Vasileanu

„Mai întâi, toată această Mărturisire a mea este o atestare, adică un Testament... Dacă aș muri acum, aș murmura: am fost fericit, am fost om privilegiat și covârșit de marile bucurii ale vieții. Am suferit mult, și nu lipsesc din lista suferințelor multe ca să nu le fi încercat și să nu le fi trăit până la extrema îndurare și deznădejde. Dar nu am regrete și nici dezamăgiri, și aș pleca de aici cu conștiința că am fost solidar cu tot ce am făcut, bune și rele, solidar și răspunzător de ele. Am primit și am hrănit, după înțelegerea mea, cele mai înalte sentimente, cele mai nobile aspirații, cele mai teribile probleme care au confruntat Omul, de când e el sfânt, erou, poet, ...                Citeste mai mult...