<div>&lt;b&gt;Această carte se va livra începând cu data de 17 iunie 2022.&lt;/b&gt;<br><br>Am fost condamnat la moarte pentru asasinarea unui copil – crimă pe care nu am săvârşit-o. Am suferit peste trei decenii de abuzuri înfricoşătoare. De aceea, în cazul meu, căutarea menirii originare a omului de a-L iubi pe Dumnezeu şi pe aproapele a fost o luptă cumplită, până la sânge. Am suferit enorm până să ajung să învăţ ce înseamnă dragostea adevărată, jertfelnică, şi cum pot să o pun în practică în condiţiile vieţii mele de condamnat la moarte. Am trecut prin mari încercări până să ajung să înţeleg că am fost creaţi nu pentru a ne satisface dorinţele egoiste, ci pentru a căuta ...                Citeste mai mult...

<div>Nu există nedreptate mai mare decât avortul. Nu numai față de copilul nevinovat și lipsit de aparare, ci și față de mama care consimte la săvârșirea avortului - sau, mai curând, la distrugerea propriei vieți și la știrbirea bucuriei ei. O femeie ajunsă în această situație este nevoită de fiecare dată să ridice de una singură crucea martiriului și a vinovăției profunde, deși vinovați sunt toți cei cei ce o sfătuisc și o presează să recurgă la această soluție, doctorul și întreaga echipă părtașă săvârșirii avortului.<br>Scopul acestei cărți este să ne atenționeze, să ne trezească la realitate ca să încercăm să salvăm măcar o mamă, măcar un copilaș ...                Citeste mai mult...

<div>De trei decenii - după ce-am redevenit o națiune liberă -, Răzvan Bucuroiu se dovedește vertical, nevătămat spiritual, activ, misionar dedicat Ortodoxiei și plin de roade, înmulțind cu discreție și vivacitate talanții pe care i-a primit de la Dumnezeu Atotțiitorul. Provenit dintr-o famile de intelectuali, format în preajma unor personalități de elită, înzestrat cu talent literar, o cultură teologică solidă și un simț al vieții liturgice aproape sacerdotal, acest mirean neobosit nu s-a lăsat deviat de la vocația sa evanghelică nici de dragul ideologiilor la modă, nici al foloaselor materiale, nici al slavei deșarte, sub povara căreia sucombă făcătorii de socluri personale. Scrisul lui Răzvan Bucuroiu - care-i însoțește continuu lucrarea editorială și ...                Citeste mai mult...

<div>În dimineața zilei de 18 noiembrie 1877, părintele Iraclie, suferind precum Iov - trăind suferința aceea nedreaptă a omului drept, suferința de neînțeles cu mintea omenească, pe care nici măcar el nu o înțelesese pe deplin - , s-a ridicat și a acceptat că lepădarea de sine are sensuri mult mai profunde. Teologul Iraclie Golembiovschi a înțeles, prin propria experiență, cartea învechită a mult prea încercatului Iov și a ales să se implice.<br><br>Adrian Lesenciuc</div>

<div>Patriarhul Pavle a fost o adevărată lumină duhovnicească. El a arătat prin pilda sa cum să ac­­ţio­nezi şi la ce să aspiri în vârtejul ispitelor vieţii, cum se cuvine să crezi în veşnicia Binelui şi care este calea spre ea. Era în strânsă legătură cu cerul, a fost trăitor al cerului pe pământ. Și totuşi, unul dintre noi.&nbsp;<br>Cuvintele Patriarhului Pavle sunt pătrunse de teologia or­­to­­doxă, de înțelepciunea sa, de o mare experiență duhovnicească; ele conțin lecţii de folos pentru suflet, lecţii care arată unde duc drumurile cele largi ale vieţii și unde duc cărările ei înguste. Cuvântul lui este lapidar și clar, bine gândit – cuvânt care ne renaște. Îl ...                Citeste mai mult...

<div>&nbsp;Părintele Constantin Sârbu a fost orfan, crescut de o bunică simplă, neştiutoare de carte, care lucra cu ziua pentru a-l ţine pe el la şcoală, dar plină de credinţă în Dumnezeu. Ea îi zicea: „Tu să te faci preot, ca să mă pomeneşti şi pe mine!”. El, copil sărman, cuminte, modest, obişnuit să nu dorească nimic, să renunţe la orice! Învăţat de mic să se roage lui Dumnezeu, să creadă în El şi să viseze la ziua în care va fi slujitorul Lui la sfântul altar – vis şi rugă ce i s-au împlinit.<br>&nbsp;Toate zilele Părintelui au fost numai strădanie de a-i învăţa pe oameni, de la lucrurile înalte până la cele mici. Cine are o busolă şi se orientează bine după ea, ...                Citeste mai mult...

<div>Să te bucuri de ceea ce ai, iată o cheie, să te bucuri în aceste condiții și nu în altele. Iată un sfat aparent banal, dar pe care Ada-Mihaela Calciu îl trăiește cu intensitate. În timp ce mulți oameni trăiesc o viață din ce în ce mai artificială, Ada reișește să supraviețuiească alegând calea simplității și a bucuriei.<br>Unii autori încearcă să scrie cărți din care să rezulte cât sunt ei de înțelepți și de superiori celorlalți. Ada, după experiența tulburătoare a morții clinice (pe care a relatat-o în prima ei carte, Am văzut raiul) a înțeles că spre Dumnezeu nu mergem cu zorzoane intelectuale și cu farduri pentru suflet. Ci mergem cu bucuria că Hristos ne-a chemat la El așa cum suntem, ...                Citeste mai mult...

<div>Subiectul credinţei lui Dumnezeu în om nu este adesea un subiect de conversaţie sau de reflecţie şi totuşi este un subiect atât de minunat! Dumnezeu ne‑a chemat pe toţi, întreaga umanitate, din nefiinţă. El ne cheamă la existenţă pe fiecare dintre noi din acelaşi neant, nimeni nu se naşte fără voia Lui. Aşa că, din prima clipă a existenţei noastre, există o legătură foarte profundă între Dumnezeu şi noi. El ne‑a chemat, iar noi am apărut în faţa Lui.&nbsp;</div><div>Dumnezeu creează, ne cheamă pe fiecare dintre noi la existenţă cu o iubire inexprimabilă şi de neînţeles faţă de noi. De neînţeles, pentru că El ştie cine suntem. Cunoaştem cât de puţin receptivi suntem la iubirea ...                Citeste mai mult...

<div>„Doamne, Doamne, oare uşor este să fii prigonit? Oare uşor este să mergi prin uşa cea strâmtă şi pe calea cea pietroasă?”<br><br></div><div>Voi întrebaţi cu nedumerire, poate că în inima voastră se strecoară îndoiala:<br><br></div><div>„Oare chiar este uşor jugul lui Hristos?”<br><br></div><div>Iar eu vă spun:<br><br></div><div>„Da, da ! Uşor, din cale-afară de uşor”.<br><br></div><div>Dar de ce uşor ? De ce este uşor să mergi în urma Lui pe calea cea spinoasă ? Fiindcă nu vei fi singur, istovit de puteri, ci te va însoţi însuşi Hristos; fiindcă harul Lui cel nemăsurat îţi va întări puterile când te vei ...                Citeste mai mult...

<div>Serghei Bulgakov este, de departe, una dintre personalitățile cele mai misterioase și mai controversate ale emigrației rusești ortodoxe. Mai în vârstă decât generația teologilor care au publicat direct în limba franceză (cum sunt cazurile deja celebre ale lui Vladimir Lossky și Paul Evdokimov), Bulgakov ajunge în Occident având deja o operă publicată în limba rusă și un prestigiu intelectual imposibil de ignorat (la fel ca Nikolai Berdiaev). Marea aventură a formării sale se petrecuse deja în Rusia, în ultima parte a secolului XIX, pe fundalul a ceea ce a ajuns s ă fie cunoscut drept Epoca de Argint (1890-1920).<br>Simpla înșiruire a cotiturilor biografiei sale arată amplitudinea sa umană și intelectuală. Paul Evdokimov îl prezintă sintetic: „Fiul unui preot, Bulgakov ...                Citeste mai mult...

<div>„O carte cu adevărat valoroasă. Sper să o citească foarte mulți. Toți cei doritori de mântuire vor descoperi frumusețea&nbsp; familiei ortodoxe autentice și un limbaj literar unic prin stil, plin de metafore și imagini artistice de care s-a folosit autoarea pentru a reda sugestiv trăirea cu Hristos și în Hristos! Volumul se vrea un însemn la Bunătate, la omenie, la credință puternică, la iubire față de Dumnezeu și de semeni. Succes în continuare Nușa!”<br>Mioara Avram, profesor de religie</div>

<div>„Tavita” este o tânără ca atâția oameni, victime ale mirajului practicilor orientale și oculte, dar care se salvează în chip minunat prin întoarcerea la Ortodoxie și Dragostea atât de puternică de Hristos. Dragoste ce, efectiv, o transfigurează, dându-i parcă o trăire și o înțelepciune de ascet. M-a răvășit...<br>Mărturia ei mi-a rămas puternic impregnată în suflet și nu aș crede că timpul o va mai estompa.<br>Mihaela Moldoveanu</div>

<div>Rândurile cărții de față așternute de Părintele Alexandru Argatu - unul din vrednicii săi fii, de altfel toți slujitori cu aleasă râvnă în ogorul sfânt al Bisericii noastre, sunt un omagiu pios adus părintelui Arhimandrit Ilarion, nu numai în numele familiei ci și al tuturor celor care l-au cunoscut ca părinte rugător și povățuitor cu har.</div>

<div>Oricine a citit acea perla din coroana memorialisticii romanesti care este Eterna intoarcere, adica Ofrandele Corneliei Pillat, a ramas captivat intai de toate de personajul fabulos, aproape marquezian, Gheorghe Ene Filipescu, tatal autoarei, orfanul plecat din Oltenita natala, ajuns ucenic cizmar la Bucuresti, apoi proprietar al unui magazin de incaltaminte de lux in pasajul Jean Villacrosse din Calea Victoriei, premiat la Barcelona in 1929 si ales starostele breslei pe tara, membru respectabil in miscarea social-democratiei noastre de rit vechi.</div><div>&nbsp;</div><div>Ei bine, acum se vede ca fiica reusise "doar" pregatirea panzei. Desavarsirea tabloului si mai ales inramarea lui potrivita i-au revenit nepoatei Monica Pillat, intrupare palimpsest a fermecatoarelor impletiri dintre familiile Pillat si Bratianu. Dupa ce a etalat comoara epistolara adunata de Dinu, Pia si Cornelia, Monica Pillat reuseste ...                Citeste mai mult...

<div><em>Viața e simplă</em> era deviza lui de tinerețe. Născut într-o familie de evrei cu veche tradiție în Țările Române, Mihail Sebastian a trăit însă în cea mai zbuciumată epocă din istoria modernă a Europei. S-a născut la Brăila, înaintea Primului Război Mondial, a citit, a scris, a iubit și a călătorit înaintea celui de al Doilea, a cunoscut teroarea antisemită părăsit de prieteni și a murit pe neașteptate în zorii așezării lumii în matca totalitarismului sovietic. Reconstituirea acestei vieți împletește cu măiestrie contextul istoric și intelectual al vremii cu scrierile gazetărești, cu lecturile, romanele, piesele de teatru și <em>Jurnalul</em> lui, într-un portret mai actual ca oricând pentru Europa ...                Citeste mai mult...

<div>Prin reeducare s-a încercat să se „recreeze” ființa umană (omul nou) în mod bestial. Reeducarea includea dezicerea reeducatului de familie, prieteni, Dumnezeu, valori morale, adică dezumanizarea lui, supunerea lui totală față de autorități, pentru ca apoi să devină el însuși un „reeducator.”<br><br></div><div>Reeducare continuă azi la scară globală prin mijlocirea rețelelor sociale. Ceea ce nu s-a reușit prin tortură și regim de detenție se reușește prin mijlocirea internetului, care provoacă o obediență incredibilă atunci când e vorba de demolarea valorilor creștine, de dărâmarea credinței în Dumnezeu și a dragostei de semeni.<br><br></div><div>Puterea autorității nu rezidă doar ...                Citeste mai mult...

<div>Dafi zice povești. Cu ochii măriți de uimire și uneori de admirație. Cu ochii mijiți la răutăți și blestematul amestec de bine-rău-rău-rău în care ne zbatem. Am descoperit cu ea subteranele pe care nu le-am uitat dar, uneori, mă obosește să le mai străbat. E curajoasă și asta face din romanul ei – deloc adolescentin, nu priviți la formă – o veritabilă frescă pe tavanul de așteptări al unei generații. Generația copiilor cărora le este frică să crească mari, zic unii. Generația căreia i-am rata adolescența nelăsându-i să ne zică povești. Dafi îi răzbună. Oare ne convin poveștile spuse de ei? Citiți și vedeți. Povestea unui copil rănit care strălucește într-o curajoasă ...                Citeste mai mult...

<div>I.P.S. Mitropolitul Bartolomeu Valeriu Anania a fost o personalitate multilaterala, care a lasat urme adanci si nepieritoare in toate domeniile sale de activitate. Putine persoane, inca din tinerete, incearca cele mai diferite sfere de preocupari. Printre acestea se numara si eruditul Valeriu Anania. Dupa ce, in anul 1943, isi ia bacalaureatul, devine student la Facultatea de Medicina si la Conservatorul de Muzica din Cluj. A fost membru al Uniunii Scriitorilor din Romania. Opera sa literara, in proza sau poezie, este apreciata si in prezent.&nbsp;<br><br>Un efort titanic de informare si de scriere i-au cerut diortosirea si adnotarea Sfintei Scripturi, o "munca de ocnas" care a durat un deceniu. Tocmai in acea perioada, contactele noastre au fost cele mai frecvente si mai prolifice. Sincer spun ca orice cuvant pronuntat de Preasfintia Sa il savuram, ma delecta. Mereu ma gandesc: oare de ce oameni de seama trebuie sa ...                Citeste mai mult...

<div>Ediția a cincea, revizuită<br><br>Am făcut yoga, m-am închinat Zeiţei Morţii, am ţinut posturi aspre, o săptămână am trăit numai cu aer şi cu putere de la diavol. Am avut capacităţi vindecătoare, am văzut extratereştri şi am fost călăuzit prin vise de către îngeri; parcă m-am încăpăţânat să cunosc toate feţele rătăcirii. Dar Domnul nostru Iisus Hristos, ştiind că am ajuns în mocirlă numai din dorinţa sinceră de a cunoaşte adevărul, a venit şi m-a scos la lumină, spălându-mă cu dragostea Sa tămăduitoare. Şi de atunci îmi doresc să vorbesc tuturor despre adevărul Bisericii, combătând rătăcirile care m-au ţinut departe de Hristos…<br>Danion ...                Citeste mai mult...

<div>Părintele Justin Pârvu s-a născut odată cu România Mare, pe data de 10 februarie 1919, s-a format în perioada de maximă efervescență spirituală, culturală și națională dintre cele două războaie mondiale, a luptat pe front ca preot militar, a cunoscut ororile pușcăriilor comuniste în cei 16 ani cunoscuți după gratii sau muncă silnică, a cunoscut umilința de a fi stigmatizat ca pușcăriaș, a fost reprimit cu greu în mănăstire, dar odată reintrat, a confirmat vocația monahală de excepție.<br><br></div><div>După o lucrare duhovnicească și misionară vie la Mănăstirile Secu și Bistrița, ca un pom încărcat de roadă, după anul 1991 întemeiază Mănăstirile Petru Vodă și Paltin, ...                Citeste mai mult...

<div>„Cartea „Arhiepiscopul Justinian la Centenar” este un semn al recunoştiiţei noastre a celor ce am trăit lângă dânsu. Trăind pe lângă Înaltpreasfinţitul Justinian am învăţat un lucru pe care ni-l repeta cu stăruinţă, chiar cu insistenţă: trebuie să te rogi şi să te rogi insistent. Trebuie să te rogi cu demnitate, trebuie să trăieşti în credinţă şi să arzi pentru credinţă” – a spus Părintele Prof. Univ. Dr. Ioan Chirilă, informează Andrei Fărcaş, redactor la revista „Graiul Bisericii Noastre”.</div>

<div>In celele ce urmeaza vom schita un tablou al felului in care a fost primit volumul de Poeme intr-un vers al lui Ion Pillat in acele vremuri (in care in Europa, inclusiv in Romania, era o efervescenta a cautarilor/ curentelor si miscarii ideilor (si) in poezie ), dar si care au fost ecourile peste ani, prezentand, cu exemple, parte din aceste opinii/ comentarii.<br>Apoi, vom analiza si in ce fel a fost discutat/ receptat in timp acst tip de creatie in tara, si care au fost ecourile peste ani si in afara cadrului national.</div>

<div>Mozaicul de mărturii aflate sub semnătura Părintelui Iustin Petre, starețul Mănăstirii Sfântul Ioan Casian din Constanța, îmbină cu autentic rafinament shakespearian atât descrieri pline de umor, cât și dramatice, într-un stil inconfundabil și personal. Este o lectură captivantă; acea lectură pe care pur și simplu nu poți să o lași din mână, care te ține agățat și care reușește să te trea­că prin toate stările cunoscute unui fin cititor, de la râs la plâns, de la emoție la relaxare și nu în cele din urmă, la uimire și admi­rație, narațiunea derulându-se la fel de real ca într-o piesă juca­tă la scenă deschisă, într-o interacțiune față către față. Nu lipsesc ...                Citeste mai mult...

Când iubești un om, după moarte el se transformă într-un nesfârșit dor. Așa îl simt acum pe fratele Ghiță Precupescu. Alături de tatăl meu, alături de Părintele Ion Bria sau de Părintele Mircea Păcurariu. Oamneni care s-au cunoascut între ei, s-au iubit și s-au apreciat nespus. Provocarea lui Romeo Petrașciuc vine tocmai în întâmpinarea dorului prin care-l pomenim în lungile, prea lungile încă, noastre drumuri împreună.
Pentru mine apropierea de Oastea Domnului a venit prin intimele adunări de la Sibiu, din casa de pe colț, strada Andrei Șaguna cu Dealului, unde se reanima în 1991 mica familie locală a Oastei. Într-un colț de colivie, privighetorile Oastei căutau să aducă un cântec de slavă, smerit și cuminte. Privegheau. Acolo am deprins ...                Citeste mai mult...

Prin toate minunile sale, Sfântul Columba le-a ieşit şi le iese în întâmpinare semenilor, slujindu-ne pe toţi şi străduindu-se să ne câştige pentru Patria cea de Sus. Cu ajutorul lui Dumnezeu el a preschimbat apa de izvor în vin spre a se putea sluji jertfa euharistică, a rostit nenumărate prorocii care toate s-au împlinit la vremea lor, i-a vădit pe ce-i care minţeau lui Dumnezeu şi pe cât s-a putut i-a îndrumat pe calea cea bună, manuscrisele copiate de el au căzut în apă şi au rămas neatinse de puterea acestei stihii vreme îndelungată, iar un cuţit binecuvântat de el şi-a pierdut puterea de a mai tăia vreodată. Tot el a fost văzut de mai mulţi ucenici strălucind întru slava luminii cereşti, a îndulcit roadele amare ale unui pom, a scos din robie, a ...                Citeste mai mult...

Uimit de Hristos este o autobiografie, o istorie intelectuală şi povestea unei convertiri. Dorinţa şi nevoinţa părintelui James de a-L cunoaşte pe Dumnezeu l-au dus de la iudaism la creştinism. Această carte este de o importanţă deosebită pentru majoritatea protestanţilor contemporani care au o puternică orientare fie spre iudaism, fie spre sionism. Autorul oferă o excelentă prezentare a tranziţiei sale intelectuale şi spirituale de la iudaism la protestantismul evanghelic şi, în cele din urmă, la Ortodoxie, oferind în paginile cărţii răspunsuri la întrebările evanghelicilor despre Liturghia ortodoxă, Taine, sfinţi, şi despre deosebirile dintre Biserica Ortodoxă şi romano-catolicism.



„Pentru mine, ca evreu, a crede în Hristos a însemnat să mă despart de ...                Citeste mai mult...

Ediția a patra, revizuită

Spovedanie neterminată este un jurnal al convertirii la creştinism a autoarei. Zbuciumul sufletesc al Genei coincide cu ultima decadă a ceauşismului, când tânăra era obsedată de inutilitatea vieţii, chiar dacă ea căuta Calea folosind mijloace diferite, inclusiv exerciţii yoga.

După moartea unei prietene, spre sfârşitul anului 1985, Gena, îndrumată de duhovnic, Părintele Galeriu, reuşeşte să se ridice din mocirla spirituală, să se detaşeze de lumesc şi să ia calea mănăstirii. Însă lupta cu sinele, cu răul dinăuntru şi din afară nu se încheie, ci urmează o altă luptă, aceea de a vieţui duhovniceşte, în concordanţă cu învăţăturile Mântuitorului Iisus Hristos. ...                Citeste mai mult...

Părintele Justin Pârvu, Noul Maărturisitor, l-a numit cu admirație pe Octavian Anastasescu "erou al neamului". Din lucrarea de față înțelegem că este și erou al credinței, pentru că numai cu ajutorul lui Dumnezeu, în care și-a pus nădejdea, a putut birui încercarile prin care a trecut.
Octavian Anastasescu dă mărturie despre minunile pe care le-a trăit lângă acesta, fiindu-i, de când s-au întâlnit prima dată la Târgu Ocna și de-a lungul vieții sale, tainic ucenic. Un ucenic smerit, care nu s-a lăudat cu lucrurile deosebite trăite lângă "povățuitorul său". Dar despre care a dat mărturie, spre întărirea noastră în credință ...

Cartea de față ne așază în oglindă două Penitenciare din România anilor 50, Pitești și Târgu Ocna, locații ale aceluiași regim opresiv, dar mult diferite în privința condițiilor de încarcerare. Desigur, obiectivul cărții nu este să facă neapărat un studiu de caz comparativ, ci să ne arate că, sub aceeași ocârmuire atee, în timp ce unii angajați și deținuți ai penitenciarelor erau în slujba satanei, alții au fost și au rămas slujitori ai lui Hristos. Paradoxal, în aceleași condiții politice, sociale, economice etc., Piteștiul a dat țării monștri, în timp ce Târgu Ocna - sfinți.
Premisa acestei cărți își are sursa în dorința legitimă a oricărui om: aceea de a fi liber. Iar libertate ...                Citeste mai mult...

Hristos în mijlocul nostru!

Vă anunțăm cu bucurie că a ieșit de sub lumina tiparului, la împlinirea a 40 de ani de la scrierea acestor minunate mărturii, ediția omagială a volumului ”Întoarcerea la Hristos” de Ioan Ianolide,. De o calitate și grafică deosebită, cartea conține și poze noi ale mărturisitorului Ioan Ianolide.

Recomandăm ca acest volum să fie în casele tuturor celor care-și doresc să iasă măcar pentru o vreme din mlaștina acestei vieți și să urce spre Soarele Dreptății, spre Răsăritul cel de Sus care este Hristos, și a tuturor iubitorilor mărturisitorilor din temnițele comuniste.

Scopul istorisirii acestor episoade din viața lui Iannis cel nebun pentru Hristos nu este acela de a obține încă o canonizare, nici de a-i impresiona – fie și temporar – pe cititori, ci de a arăta că Dumnezeu nu l‑a părăsit pe om, așa cum mulți vor să creadă. Dimpotrivă, continuă, poate mai mult decât alte dăți, să‑l întărească și să‑i ofere minuni prin mijlocirea oamenilor curați și simpli în credință, care, în tăcere și departe de luminile publicității, pășesc, mărturisesc și Îl împărtășesc pe Hristos Cel Înviat.

* * *
„Jertfa este să te gândești că prin fiecare faptă săvârșită de tine trebuie să te afli în rânduială cu ...                Citeste mai mult...

„În toată viaţa mea, în aproape 40 de ani de cronică literară şi de prezentare de carte, eu o aşa carte nu am întâlnit [...]. O carte absolut specială, singulară. Orice ziarist normal care se respectă ar începe, în funcţie de talentul şi ziarul la care lucrează, cu o serie de epitete maxime şi superlative absolute de genul: cutremurător, amuţitor, ameţitor, tulburător, zăpăcitor. Eu am preferat epitetul pilduitor. Este o carte atât de umană, plină de suferinţă şi bucurie, extaz şi agonie, cum nu am mai întâlnit în literatura şi memorialistica noastră.”
Dan C. Mihăilescu, critic literar (lansare Librăria Sophia, 16 mai 2014)

„Titlul volumului este amăgitor. Te face să crezi că ții în mâini o carte despre ...                Citeste mai mult...

Ediție îngrijită de L.S. Desartovici

Întru cetele cele prea minunate ale Sfinților, care se află de‑a pururi văzători și rugători înaintea Preasfintei Treimi, este şi Cuviosul Ioan Iacob Hozevitul, român de neam, care a adormit întru Domnul în anul 1960 şi a fost proslăvit de Dumnezeu prin sfinte moaşte și nenumărate minuni. Viața și lucrarea sa plină de harul și dragostea Duhului Sfânt au făcut din Sfântul Ioan unul dintre cuvioșii mult îndrăgiți de români: cuvintele și stihurile sale grăiesc simplității, dar deopotrivă și adâncurilor inimii, la fel precum o fac moaștele și minunile sale, strălucind prin slava Învierii Domnului Hristos.
Vindecă, Sfinte Părinte Ioane, întreaga mea alcătuire cu razele ...                Citeste mai mult...

Cine se apleacă cu interes asupra vieții și personalității părintelui Dionisie Ignat rămâne uimit de multitudinea darurilor cu care l-a binecuvântat Dumnezeu, dar și de trăsăturile care îi zugrăvesc portretul lăuntric, rar întâlnite în același om: iubitor față de semenii săi până la jertfirea de sine și aspru apărător al canoanelor și pravilelor Sfinților Părinți; un român care își afirma cu mândrie rădăcinile etnice, dar care diagnostica precis, cu durere, bolile sufletești specifice românilor; îndrăgostit de neamul românesc și, totodată, propovăduitor al iubirii nețărmurite pentru „întregul Adam,” după cuvântul Sfântului Apostol Pavel: în Hristos „nu mai este iudeu, nici elin; nu ...                Citeste mai mult...

Dan Ciachir a devenit, într-un chip cu totul original, poate surprinzător, pentru că nimic nu prevestea o asemenea carieră, unul dintre cei mai redutabili memorialiști români. Volumele sale de amintiri și evocări sunt proba vie a faptului că prețuiește fiecare clipă a vieții, un îndemn pentru cititori de a-și întoarce privirea spre propriul trecut, în care vor descoperi comori pe care nici nu le bănuiesc.

Tudorel Urian (Acolada, nr 5, mai 2018)

Un ofiţer român muscelean - Aurel State - luptă ca voluntar pe frontul estic împotriva bolşevicilor, este pentru 12 ani prizonier în lagărele ruseşti si este închis alți 6 ani de autoritățile comuniste din România.

Alături de cel care a scris-o, această carte si-a indurat propria prigoană. Aurel State a scris-o asumînd, în mod conștient, riscul de a-și pierde din nou relativa libertate de după 1964 („însăilată în cîţiva ani din noua existență cu primejdia continuă de a-mi pierde şi acel soi de libertate“). Apoi i-a încredințat-o încercatului și apropiatului său prieten, scriitorul Marcel Petrișor. Acesta i-a „trecut“ cartea, desigur pe ascuns, lui Cezar Ivănescu, din mîna căruia a ajuns la Marin Preda, directorul de-atunci al ...                Citeste mai mult...

Această carte conţine mărturiile a paisprezece femei care au descoperit că Ortodoxia este pregătirea trezvitoare pentru viaţa veşnică, mărturisind ce a însemnat pentru ele drumul pe care l-au străbătut pentru aflarea adevăratei credinţe. De-a lungul vieții lor au avut de înfruntat nenumărate provocări. Însă, deși ele sunt de vârste diferite, vin din contexte diferite și au profesii diferite, toate au descoperit același lucru: deplinătatea credinței creștine și punerea ei în lucrare poate fi descoperită doar în Sfânta Biserică Ortodoxă.

Virginia Nieuwsma (editor)



Reflectând la trecerea mea de la Biserica Episcopaliană la Biserica Ortodoxă, îmi dau seama că nu am făcut călătoria de una singură, ci într-un ...                Citeste mai mult...

Ediție îngrijită de Mihaela Raluca Tănăseanu
Volum coordonată de Ciprian Voicilă

Pe fratele Marin Răducă l-am onorat, ca semn al prețuirii pentru mărturia de-o viață pentru credință și neam, conferindu-i Crucea Nordului, cea mai înaltă distincție a Episcopiei Ortodoxe Române a Europei de Nord. Nu ca și cum fratele Marin ar fi avut nevoie, la venerabila sa vârstă, de astfel de semne ale cinstirii, ci pentru că noi avem nevoie de astfel de modele. Noi avem nevoie să-i onorăm pe cei care au dus crucea mărturisirii în vremuri de prigoană, cu atât mai mult cu cât asistăm, în viața publică, la o repudiere din ce în ce mai vehementă a martirilor și eroilor noștri. O vehemență care înceracă să ne deconecteze de la lanțul de jertfe ...                Citeste mai mult...

Prefață de François Furet



„Ceea ce s-a petrecut la închisoarea din Piteşti între 1949 şi 1952 merită un loc aparte în înspăimântătorul repertoriu al ororilor concentraţionare ale veacului al XX-lea.

«Fenomenul Piteşti» aparţine aceluiaşi registru, la care vine însă cu o trăsătură specifică: utilizarea sistematică a torturării deţinuţilor de către alţi deţinuţi. Ideea îi aparţine pedagogului sovietic Makarenko (1888–1939), specialist în delincvenţa juvenilă şi partizan al reeducării deţinuţilor tineri cu ajutorul deţinuţilor mai vechi, aflaţi pe calea cea bună, dar făcând parte din aceeaşi clasă de vârstă.

Virgil Ierunca povesteşte una ...                Citeste mai mult...

Am citit cartea Marelui Maestru al Iluziilor, Mircea Petean (alias Naetep Aecrim, Te Mir Cian…) și îi mulțumesc pentru experiență și pentru frumoasele iluzii la care m-a făcut părtaș. Cum am bănuit din capul locului, nu se adresează doar copiilor și adolescenților,
ci și adulților, ca o adevărată carte pentru copii. Îi doresc „Lumii lui Fa și Pi” călătorie lină prin lumea oamenilor mici și mari… (Florin Bican)

Volumul, semnat de istoricul de artă Maria Pașc, cuprinde convorbiri cu trei dintre cei mai apreciați sculptori contemporani, atât în țară, cât și peste hotare: Laurențiu Mogoșanu, Mircea Roman, Aurel Vlad.
Pe parcursul celor trei capitole ale volumului, demersul istoricului de artă de a cartografia spațiile de creație în care au lucrat cei trei sculptori de-a lungul vremii devine pretextul pentru a sonda adâncurile celor trei puternice personalități. După cum mărturisește autoarea, „în atelier, vezi artistul, îi vezi lucrul, pictura ori sculptura. Dar vezi mai ales omul. Cum își gospodărește el locul. Cum își compune viața în jurul șelei ori al șevaletului”.
Dialogurile istoricului de artă cu cei trei sculptori pot sluji pentru familiarizarea iubitorilor de artă ...                Citeste mai mult...

Cu un cuvânt‑înainte de Radu Preda

„Mă bucur să văd cum, la un secol de la nașterea și la un deceniu de la plecarea fizică dintre noi, dorul de mitropolitul Bartolomeu este «stins» printr-o serie de evocări. Cea de faţă, a părintelui episcop Macarie, este un exemplu memorial dintre cele mai reușite: firele amintirilor nu se încâlcesc într-un ghem fără noimă, ci se împletesc, ţesând, la un loc, un brocart pe măsura nobleţei celui amintit. De la tânărul seminarist, apoi student teolog, la monahul și arhiereul de azi, râul memoriei curge, se intersectează cu tot felul de afluenţi, face scurte pauze, repornește și se varsă în delta amintirii de obște. Paginile de faţă confirmă și reconfirmă momente importante nu doar din viaţa ...                Citeste mai mult...

Podoaba voastră să nu fie cea din afară: împletirea părului, podoabele de aur şi îmbrăcarea hainelor scumpe, ci să fie omul cel tainic al inimii (1 Petru 3, 3-4).

Darul Domnului este femeia tăcută şi femeia bine crescută nu are preţ pe pământ (Sirah 26, 16).



Calitățile morale ale femeii, după cum se știe, nu sunt nici pe departe lipsite de însemnătate, atât în viața particulară a omului, cât și în viața întregii societăți.

Astfel, de pildă, de o femeie bună și virtuoasă depinde nu numai ordinea exterioară din casă, ci și fericirea și bunăstarea vieții familiale, în general. Fiind, așadar, prima educatoare directă a copiilor ei, într-un fel sau altul, femeia influențează soarta ...                Citeste mai mult...

Înaltului ierarh i-a fost dat să moară în scaunul arhieresc. Un scaun în care a stat cu mare cinste. Istoria contemporană a Bisericii Ortodoxe Române nu va putea trece cu vederea numele lui. Acesta va fi legat atât de o operă pozitivă și durabilă dar și de un sentiment frumos. Am credința că multă vreme încă spiritul său va continua să însuflețească viața noastră bisericească și că, atât cât va trăi generația care i-a fost contemporană, cel puțin din pietate pentru memoria lui nu se vor aduce știrbiri la trainica zidire bisericească și culturală pe care a realizat-o și în care a îngropat ce a avut mai scump: sufletul lui. Va fi omagiul postum pe care avem datoria să îl aducem amintirii Arhiepiscopului și Mitropolitului Bartolomeu Anania.

„Nebunia pentru Hristos” rămâne una dintre cele mai înalte și frumoase forme de înfăptuire, întru sfințenie, a iubirii față de Dumnezeu, o depășire a tuturor modelelor de viață duhovnicească obișnuite și „căldicele”, vădind că dreptatea şi judecata lui Dumnezeu diferă foarte mult de cele ale oamenilor.
Aceste făpturi omenești, în aparenta lor nebunie, nu fac decât să se revolte împotriva păcatului și a uneltirilor celui viclean, spre a se dărui pe deplin lui Hristos, ca preț al bunei schimbări, după care însetează sufletul uman, în străfundurile sale, creștin.
Una dintre ele este și Iannis care, în Athena zilelor noastre, într-un cartier „civilizat”, asemenea celor pe care cu toții le cunoaștem, a ...                Citeste mai mult...

Iată cum, prin ediția de față, aceste scrisori sincere ale unui suflet luminat de o credință puternică și de o cultură solidă, academicianul Ion Simionescu, adresate unui preot model de odinioară, Alexandru Simionescu, redevin epistole vii către preoții din veacul XXI pentru ca aceștia să-și regăsească entuziasmul misionar pentru ridicarea unui popor încercat în istorie, pentru înnobilarea lui morală și călăuzirea lui spre zariștea Împărăției! Sus să avem inimile! (Pr. Jan Nicolae)

Această carte nu poate fi citită la repezeală. Reflecțiile prezentate aici sunt mai degrabă încărcături profetice (câteodată chiar încărcături explozive!) care cer cititorilor să-și deschidă nu doar mințile către ceea ce au de spus, ci și inimile spre ceea ce Duhul Sfânt ar putea spune prin intermediul lor. Oricum, părintele Doru nu va fi niciodată închis într-o biserică asemenea turnului de fildeș, precum singuraticul Novatus. Precum Domnul său, aici, în această carte, sfinția sa se străduiește să fie un bun tâmplar, construind o scară cât se poate de largă pentru cât mai mulți dintre cei ce-l ascultă (Arhipresbiter Profesor John A. McGuckin).

Pe pânza vremii, începuturile Nechitului s-au așternut încă din timpurile lui Alexandru cel Bun. Și tot pe pânza vremii, de-a lungul veacurilor, firicelui de apă ce curge pe la poarta mănăstirii, pe sub poală de codru verde, stă drept mărturie a trăirii întru rugăciune a unor monahi îmbunătățiți, cu mare osârdie și drag de rugăciune.
Am scos din această pânză a vremii câteva repere pe care le-am aflat tot de la Părintele Arhimandrit Zenovie Ghidescu; acestea îl vor ajuta pe cititor să își facă o imagine cât mai aproape de adevăr, asupra acestui loc binecuvântat de Dumnezeu, unde astăzi și-a aflat odihna veșnică Părintele Arhimandrit Zenovie Ghidescu.

Părintele Sofian reuşea să aducă Pustia-Cuvânt în mijlocul Bucureştilor. Nu era un monah adaptat la viaţa Cetăţii, ci unul care ne purta pe noi în Sihăstria cea mai afundă şi mai roditoare. Cuvintele sale de învăţătură aveau o forţă de pătrundere extraordinară, în ciuda glasului destul de stins. O tăcere de rai se aşternea atunci când începea să agrăiască. Numai aşa îi putea fi auzită cuvântarea izvorâtă. Cum se petrece cel mai adesea la marii duhovnici, şi la el blândeţea nesfârşită era însoţită de o fermitate contagioasă a mărturisirii neabătute a dreptei credinţe. În ciuda unei economii deosebite a gesturilor şi, în general, a tuturor manifestărilor sale exterioare, sentimentul că te ...                Citeste mai mult...

Ana Nuţă, autoarea acestei cărţi, este o copilă de 17 ani,din Craiova, care vizitează mânăstirea noastră în fiecare an. Într-o vacanţă a stat într-o mânăstire de maici, iar trăirile pe care le-a avut acolo le-a aşternut în paginile unui jurnal.

Lăsând la o parte viaţa noastră, să ne lăsăm conduşi de elanul tineresc al Anei Nuţă prin universul Sfinţilor, readus în viaţa cotidiană de cei de astăzi. Este util un asemenea periplu pentru că, urmărind frământările ei, vom înţelege mai bine ascunzişurile propriei noastre firi. În universul său interior fiecare Îl caută pe Dumnezeu, conştient sau inconştient. Pe cât de mult avem nevoie să ne întâlnim cu Dumnezeu, pe atât de greu ne este să ...                Citeste mai mult...

Așa cum sugerează încă din titlu, volumul Episcopul Grigorie Leu: străjer la porțile otrăvite ale istoriei, apărut la editura Horeb a Episcopiei Hușilor, la inițiativa și cu binecuvântarea Preasfințitului Părinte Episcop Ignatie, reprezintă o amplă analiză asupra activității pastorale a acestui vrednic ierarh, într-un context istoric deosebit de dificil și derutant, care se circumscrie perioadei celui de-al Doilea Război Mondial și primilor ani de dictatura comunistă.
Având la îndemână atât documente de arhivă, cunoscându-se atât publicațiile din vremea respectivă cât și întregul parcurs al istoriei recente, analiza asupra personalității Episcopului Grigorie Leu vine să întregească și să argumenteze fundamental profilul său ...                Citeste mai mult...

Anul acesta se împlinesc 70 de ani de la moartea (1 martie 1949, vineri, ora 13.00) – încă neelucidată în circumstanţele sale – a Episcopului martir Grigorie Leu al Huşilor, precum şi de la desfiinţarea abuzivă a Episcopiei Huşilor de către regimul comunist (5 februarie 1949).

Episcopul Grigorie Leu a fost miracolul conştiinţei Episcopiei Huşilor şi implicit al Bisericii, care ne-a salvat de la ignoranţa unei credinţe trăite în manieră mecanicistă, dacă avem în vedere toate cuvântările şi pastoralele pline de nerv spiritual şi naţional, adresate preoţilor şi credincioşilor din vremea sa; ne-a salvat de la disoluţia curajului creştin şi derapajul în laşitate şi frică, atunci când (aproape) totul în jurul lui era în contrast ...                Citeste mai mult...

Fotografiile sunt preluate din Arhivele Statului Rus și din colecții private și au fost colorizate de graficiana Olga Shirnina în colaborare cu experți în cromatica uniformelor militare.

Cartea are la bază scrisori, mărturii, jurnale, memorii și alte texte esențiale și nepublicate până acum, care prezintă o biografie unică și obiectivă a țarului Nicolae al II-lea și a familiei sale. Un portret plin de viață al Țarilor Mucenici reiese din scrierile lor personale și din ale celor care au trăit foarte aproape de ei. Fiind întemeiată strict pe izvoare primare, cartea scoate la lumină și multe fapte necunoscute și nedezvăluite, care demonstrează că multe adevăruri cu privire la viața și martiriul Țarilor Mucenici rămân trecute sub tăcere sau denaturate ...                Citeste mai mult...

„Gheronda Iosif Vatopedinul” nu este o carte, ci este duh și este viață (cf. Ioan 6, 63). Este parcursul unui om care la 15 ani L-a văzut pe Hristos viu, L-a urmat pe calea pătimirii, a fost defăimat, prigonit, a murit și a surâs după moarte, adeverind Învierea. Iar ucenicul lui a văzut și a mărturisit (cf. I Ioan 4, 14), așternându-i viața în scris, atât cât este cu putință cuvintelor a o cuprinde. Cartea cuprinde și o bogată colecție de fotografii din arhiva Sfintei Mari Mănăstiri Vatoped și apare în condiții grafice deosebite.

„Pregustări”…
Blândețea, bunătatea, pacea lină și mai presus de minte a Duhului Sfânt ce sălășluia în inima lui Gheronda Iosif erau o necurmată învățătură ...                Citeste mai mult...

„Subsemnatul Ieromonah Adrian Făgețeanu, născut în anul 1912, luna Noembrie, ziua 16, în comuna Deleni-Oșehlibi jud. Cernăuți, fiul lui Mihail și al Aurorei, decedat. Sunt de profesie călugăr-preot; posed ca studii licență în drept și absolvent în Teologie; am satisfăcut serviciul militar la Reg. 16 Dorobanți Fălticeni cu gradul de fruntaș T.R., nu posed nici un fel de avere, în trecut am fost simpatizant legionar.”
„În anul 1938 August am fost nevoit să primesc postul de comisar la Poliția Fălticeni-Baia, unde am funcționat timp de doi ani și jumătate. În acest timp nu am maltratat elementele comuniste sau muncitorești, dar unii comercianți au fost cercetați cu severitate și asprime.”
„După ultima rănire gravă, fiind salvat cu avionul ...                Citeste mai mult...

Jurnalul doamnei Nicoleta Pălimaru dedicat Înaltpreasfințiului Bartolomeu Aninia fixează într-o gravură sui-generis personalitatea înaltului prelat în perioada fertilă (1992-1998) activității sale liturgice și în exercițiul diortosirii Cărții Sfinte. ... Urzeala, în realitate, a rememorării este alcătuită din mai multe componente, cea mai importantă fiind enumerarea suitei de predici audiate/citite din care viitoarea doctorandă formulează idei și, mai ales, extrage citate, unele apropiate de apoftegmă într-o emoținantă convivialitate ideatică. ... Dedicat părintelui Anania, care m-a învățat să-mi fac singururătatea lucrătoare, jurnalul perioadei 1992-1998 se încheie cu această emoționantă mărturisire de ucenic perpetuu: S-a încheiat capitolul cel mai ...                Citeste mai mult...

Părintele Ierodiacon Justinian Stoica s-a născut la 24 aprilie 1938, în duminica Învierii Domnului nostru Iisus Hristos, din părinții Stelian și Maria, în comuna Aninoasa, județul Argeș. Născându-se pirpiriu, părinții lui, crzând că nu va trăi, în aceeași zi l-au botezat, punându-i numele Ion.
- a făcut 7 clase elementare în comuna natală și 2 ani școală profesională metalurgică la Câmpulung Muscel;
- între anii 1954-1956 a lucrat la mina de cărbuni de la Berevoiești, județul Argeș, ca forjor și mecanic trolist;
- în septembrie 1956 a mers în Moldova și s-a închinoviat în obștea mănăstirii Slatina, județul Suceava, unde a viețuit până în mai 1959 când a fost alungat din cinul monahal cu decretul ...                Citeste mai mult...