Urme în veșnicie - Daniel Ilie Turcea. Volum biografic. Ediția a doua
- Preț normal
- 49,00 lei
- Preț de vânzare
- 49,00 lei
- Preț normal
Fără stoc
- Preț per produs
- per
Cod
9786066668866
Ediția a doua, revizuită
Mărturie
Ilie-Daniel, un tânăr anonim. L-am cunoscut amestecat fiind printre credincioșii de la ușa mea, ce urmau să intre la spovedit. Un tânăr sfios, cuviincios, cu o smerenie neprefăcută.
Întreba direct, nu atât să cunoască, cât să împlinească și să se facă prilejul unei nădejdi adevărate, pentru a se numi fiu al lui Dumnezeu.
Avea o mare plăcere să-i răspund la întrebări, pline de sens și mereu simple, despre adevărurile de viață creștină, socotind că primii pași să fie siguri, fără vreo învămășeală de idei și să ne trezim că nu slujim, adică nu mișcăm spre o liniștire în adevăr.
Ilie-Daniel, cel care nu scăpa niciun prilej ce i-ar fi adus un duh de smerenie – fiind aceasta o mare însușire a lui – știind că numai aceasta, smerenia, ne îmbogățește și ne limpezește inima, ca un mare secret de inspirație și o mare forță de combativitate împotriva năvălirilor duhurilor negre.
Era receptiv și amănuntul pentru el era un important punct de plecare.
Nu se formaliza dacă-l neglijai și această stare și liniște sufletească te odihneau. În orice cuvânt scris dorea să cuprindă tot ce avea de spus.
N-aș fi crezut că tânărul acesta retras și necunoscut să fie o forță atât de mare de inspirație și prestanță creatoare.
Propovăduia în lumea lui adevărul de credință ortodoxă cu mare râvnă.
Întreba mereu, se instruia, se spovedea cu zdrobire de inimă și curat să nu se înșele cu unele acoperiri, că n-ar fi în răspunderea lui anumite greșeli.
Cred că valorile ce-i stăpâneau și inspirau ființa erau pentru inima lui înfrântă, mult iubitoare, prezentă și înduhovnicită.
Mi-a scris câteva rânduri înainte de a adormi întru Domnul (pe care le-am primit abia zilele acestea, după atâția ani!) unde-mi mulțumește și-mi spune că i s-au dat la tipărit scrierile. Îți răspund și eu cu acest prilej, iubite frate Ilie-Daniel, te țin adevărat nedespărțit de inima mea și lumea te trăiește și te simte în opera ta.
Despre tine rămân multe negrăite.
Arhim. Arsenie Papacioc
Mărturie
Ilie-Daniel, un tânăr anonim. L-am cunoscut amestecat fiind printre credincioșii de la ușa mea, ce urmau să intre la spovedit. Un tânăr sfios, cuviincios, cu o smerenie neprefăcută.
Întreba direct, nu atât să cunoască, cât să împlinească și să se facă prilejul unei nădejdi adevărate, pentru a se numi fiu al lui Dumnezeu.
Avea o mare plăcere să-i răspund la întrebări, pline de sens și mereu simple, despre adevărurile de viață creștină, socotind că primii pași să fie siguri, fără vreo învămășeală de idei și să ne trezim că nu slujim, adică nu mișcăm spre o liniștire în adevăr.
Ilie-Daniel, cel care nu scăpa niciun prilej ce i-ar fi adus un duh de smerenie – fiind aceasta o mare însușire a lui – știind că numai aceasta, smerenia, ne îmbogățește și ne limpezește inima, ca un mare secret de inspirație și o mare forță de combativitate împotriva năvălirilor duhurilor negre.
Era receptiv și amănuntul pentru el era un important punct de plecare.
Nu se formaliza dacă-l neglijai și această stare și liniște sufletească te odihneau. În orice cuvânt scris dorea să cuprindă tot ce avea de spus.
N-aș fi crezut că tânărul acesta retras și necunoscut să fie o forță atât de mare de inspirație și prestanță creatoare.
Propovăduia în lumea lui adevărul de credință ortodoxă cu mare râvnă.
Întreba mereu, se instruia, se spovedea cu zdrobire de inimă și curat să nu se înșele cu unele acoperiri, că n-ar fi în răspunderea lui anumite greșeli.
Cred că valorile ce-i stăpâneau și inspirau ființa erau pentru inima lui înfrântă, mult iubitoare, prezentă și înduhovnicită.
Mi-a scris câteva rânduri înainte de a adormi întru Domnul (pe care le-am primit abia zilele acestea, după atâția ani!) unde-mi mulțumește și-mi spune că i s-au dat la tipărit scrierile. Îți răspund și eu cu acest prilej, iubite frate Ilie-Daniel, te țin adevărat nedespărțit de inima mea și lumea te trăiește și te simte în opera ta.
Despre tine rămân multe negrăite.
Arhim. Arsenie Papacioc
