Unde sunt cei care nu mai sunt? Poezii și rugăciuni din închisorile comuniste (Aiud)

Mărturisitorul Nichifor Crainic s-a născut pe 24 Decembrie 1889, într-o căsuță țărănească și săracă din satul giurgiuvean Bulbucata. Tatăl său Nidelea, țăran jertfitor și exploatat, fără prea mult pământ, a vrut să-l vadă preot în sat ca să muncească pământul parohiei, însă Dumnezeu a avut alt plan cu acest copil genial și curajos, născut în anul în care a plecat Eminescu în Rai, care a ajuns să răstoarne tarabele marxiștilor/globaliștilor prin apologetica sa. A devenit un îndrumător de preoți și ierarhi pe calea ortodoxă a luminii taborice a lui Iisus Hristos, prin cursurile sale de mistică ortodoxă și vindecare sufletească, la Facultatea de Teologie din Chișinău și la Universitatea din București (Facultatea de Teologie Ortodoxă), și prin publicistica sa luminătoare. A coordonat revista Gândirea, cea mai importantă revistă de gândire românească și creștin-ortodoxă, imaginea României Mari. A trasat punctele de orientare pentru generația tânără, care vedea în el un "profet al neamului" (Mucenicul Ilarion Felea), și a inițiat proiectul Filocaliei de la Sibiu și Sâmbăta de Sus (în 1938; continuat de ucenicii săi, Părinții Arsenie Boca și Dumitru Stăniloae). Pentru scrisul său în duh ortodox și românesc a fost urmărit mereu de serviciile secrete (fiecare articol era decupat de agenții Siguranței). A făcut închisoare 15 ani la Aiud (procesul Ziariștilor naționaliști, orchestrat de antiromânii comuniști). La Aiud, Nichifor Crainic a compus poezii-rugăciuni care au salvat vieți: “duminica dimineața, nu terciul era așteptat, ci predica lui Nichifor Crainic” (N. Enescu, Memoria lacrimei). Poet al lui Iisus Hristos, al șesurile natale și al darurilor pământului, profesor de teologie mistică și apologetică, academician curajos (nu de mămăligă), ziarist creștin liber, ministru al Propagandei Naționale, mentor al Sfinților din închisori, conservator autentic, Nichifor Crainic este în continuare oficial ocultat. 

„Aceste poezii sunt opera unui poet martir, create în lunga perioadă a martirajului său.”(Pr. Dumitru STĂNILOAE)

„Nichifor Crainic a suferit o îndelungată detenţie, în timpul căreia a compus în memorie numeroase poezii. Acestea au ajuns şi afară, unde au circulat ilegal. Nădăjduim însă că într-o zi vor vedea lumina tiparului.” (Ioan IANOLIDE)

„În lunile de vară, camerele care dau spre șosea devin, la Gherla, iad curat... Cu Sile Cătălinoiu, învăț Potirul lui Crainic... Învățarea pe dinafară a poeziilor este cea mai plăcută și mai neostoită distracție a vieții de închisoare. Fericiți cei ce știu poezii.” (Nicolae STEINHARDT)

„Duminica dimineaţa, nu terciul era aşteptat, ci predica lui Nichifor Crainic, spusă în şoaptă să nu audă gardianul. Radu Gyr şi Nichifor Crainic sunt marii autori ai poeziei în lanţuri.” (Nicolae ENESCU)

„De la Harry Brauner am aflat o mare parte din versurile lui Radu Gyr şi Nichifor Crainic, care circulau din gură în gură în Aiud şi pe care noi le-am scris pe săpun şi le-am învăţat.” (Ion IOANID)

„Din anii închisorii datează poemele ce-l vor fixa cu adevărat pe Nichifor Crainic în istoria literară a viitorului […] care au fost învățate pe dinafară și transmise din celulă în celulă, ajutând oamenii să trăiască, îndeplinind astfel funcția supremă a poeziei.” (Monica LOVINESCU)