Trăirea ortodoxă în contextul provocărilor de azi

Lumea aceasta se deosebește de lumea lui Dumnezeu prin faptul că are ca preocupare centrală supraviețuirea. Lumea lui Dumnezeu, [adică] omul lui Dumnezeu avea ca preocupare centrală viața. Noi suntem morți din punctul acesta de vedere în sensul că nu știm să trăim; nici nu dorim viața − noi dorim [doar] să supraviețuim! Și nu eu, care sunt o biată făptură născută în comuna Vâlcelele, din România, ci chiar Sfântul Apostol Petru, fiind în preajma Mântuitorului când Domnul i-a spus că urma să sufere și să moară pentru el, I-a spus: „Să nu faci asta, să nu mergi, să nu faci asta, să nu-ți fie Ție rău”, adică din dragoste zicea, ca să nu sufere, și Mântuitorul i-a zis: „Piei înapoia mea, Satano!”, în sensul că nu tu zici, nu tu faci asta, ci duhul Satanei care te stăpânește prin frica de moarte și de suferință.

Duhul Satanei ne rupe de Dumnezeu împingându-ne să fugim de durere, de suferință, cu orice preț. Ce faci când fugi de durere? Faci ceva împotrivă, devii potrivnic, te împotrivești celui rău. Mântuitorul zice: „Nu vă împotriviți celui rău”. De ce? Pentru că prin împotrivire devii rău. Împotrivirea este răutate, te scoate din darul vieții.