Taina zilei a 8-a

Transcrierea adaptată pentru tipar a conferinţei susţinute în anul 1999 de Părintele Constantin Galeriu la invitaţia Asociaţiei Studenţilor Creştini Ortodocşi Români, filiala Iaşi intitulată:” Taina zilei a 8-a”. 
 
În lucrare ni se spune că Dumnezeu este viaţă şi omul a fost făcut pentru viaţă. Noi credem că, în sine, căderea a fost o schimbare a gravitaţiei omului. Chemat cu faţa către Dumnezeul Cel Viu, omul gravitează spre Acesta, faţa Domnului însemnând viaţă. Sfântul Ioan Scăraru spune: „Lumina divină este zâmbetul feţei lui Dumnezeu şi în acest zâmbet al feţei Lui a fost zidit Adam.” Zâmbetul revelează lumina, bucuria luminii lăuntrice şi, deci, în această lumină a fost creat protopărintele nostru. Dumnezeiescul Maxim Mărturisitorul înfăţişează creaţia în trei stadii: stadiul întâi, al existenţei, când a chemat Dumnezeu lumea la existenţă; stadiul al doilea, al existenţei în bine, în har, în Botez, şi al treilea stadiu, în Înviere, în „înveşnicire”- cu alte cuvinte, după dumnezeieştii Părinţi ai zilei a opta.” 
 
Vidul spiritual, adică lipsa lui Dumnezeu, lipsa de sens a existenţei, lipsa harului dumnezeiesc – aceasta este suferinţa şi noi putem s-o biruim prin Hristos şi aşa putem să ieşim din coşmarul acesta al erotismului şi al violenţei care ne agresează. 
 
Părintele Constantin Galeriu este un preot intru care Dumnezeu a binevoit. Toate spusele şi faptele sale erau seminţe aruncate spre rodire bogată. Era un om pentru toate mediile care ne îndeamnă să avem cu toţii bucurie divină şi în inimă lumină. 
 
A te afla în adevăr, spunea el, înseamnă „cred şi mărturisesc”, înseamnă a te afla întotdeauna, prin gândul tău, cuvântul tău şi fapta ta, în lumina sensului creator şi de viaţă făcător. 
 
Sufletul omului este tron al harului – aşa este numit de Sfinţii Părinţi -, iar harul este ochiul lui Dumnezeu în sufletul nostru. Ţărâna din care este făcut omul era luată din ce este muritor, din ce e creat, harul lui Dumnezeu, însă, din ce e necreat. Omul, adică, este capabil de infinit, capabil de dumnezeire, având în sine dorul acesta, dumnezeiescul dor, de a birui mai ales moartea. 
 
Lumea este creată din iubire dumnezeiască, din voinţă, putere, şi orice act creator e din iubire. Creaţia e din iubire, din jertfă. 
 
Dacă Adam vorbea cu Dumnezeu în răcorarea Raiului, cel mai mare dar care ne-a rămas nouă de la cădere îl simţim că este rugăciunea. Sfântul Ioan Gură de Aur spune: „ e mâna prin care primim toate darurile”, şi ne-a rămas acest dar oriunde ne-am afla. De multe ori când ceri audienţă la cineva, omul poate să te primească sau nu , poţi să stai zile sau săptămâni aşteptând, dar Dumnezeu te primeşte în fiecare clipă, oriunde te-ai afla. Ai audienţă la El, să stai de vorbă cu El.