Sunt părinte de adolescent. Când nimic nu pare să meargă, există soluţii

Lunganul din faţa ochilor tăi, afundat mai mereu în jocurile video, tăcut, ţâfnos dacă îl scoţi din ale lui, revendicativ, răspunde, în mod ciudat, la acelaşi apelativ ca fiul tău. Fetişcana cu buricul dezgolit şi cu fardul strident poartă numele fiicei tale... şi, privindu-i, te întrebi unde au dispărut copiii tăi veseli şi drăguţi, care îţi săreau în braţe când veneai acasă sau care se cuibăreau la pieptul tău atunci când aveau vreo supărare. Vestea bună e că toate acestea sunt transformări normale aduse de adolescenţă, o etapă din viaţa fiecărui om caracterizată de modificări fizice şi psihice, şi care face trecerea spre vârsta adultă. E adevărat, un pasaj uneori dificil, pe parcursul căruia atât adolescenţii, cât şi părinţii lor au nevoie de susţinere.
Un astfel de ghid este cartea lui Olivier Revol, în care autorul prezintă cazuri din propria practică medicală, dar şi mărturii autobiografice, dezarmant de sincere. Este o lectură facilă şi plăcută, întreţesută cu aspecte teoretice la zi, transmise într-un limbaj clar, accesibil.

Olivier Revol este psihiatru, şeful serviciului de neuropsihiatria copilului în cadrul Spitalului Clinic de Neurologie din Lyon. A publicat cu succes mai multe cărţi despre psihologia copiilor şi a părinţilor.