Sfinții iubesc copiii

Sfântul Serafim 
de Sarov şi copiii 
Multe cărţi s-au scris despre frumuseţile 
pădurilor, a munţilor, a râurilor şi a multor 
locuri încântătoare. 
În Rusia, pe malurile râului Sarovka se 
aflau păduri bătrâne, tainice şi pline de farmec. 
Pini uriaşi îşi întindeau crengile unul spre 
altul aşa cum îşi întind copii mâinile la jocul 
„ţară ţară vrem soldaţi“. 
Mulţime de vieţuitoare îşi aveau vizuinile 
şi bârlogurile în tufişuri, în scorburile copacilor 
sau tăinuite pe sub stânci. Acolo erau şi 
mulţime felurită de păsări care se jucau zburând 
dintr-un loc în altul, îşi câutau hrana preferată 
sau slobozeau cântece înţelese doar de 
ele şi de Dumnezeu care pe acestea toate le-a 
creat. În pădurea Sarov era şi mare bogăţie de 
fructe sălbatice: alune, fragi, afine, mure, zmeură, 
coacăze şi câte şi mai câte bunătăţi. 
Atraşi de frumuseţea acestei păduri, de-a 
lungul timpului, mulţi oameni şi-au făcut 
Ion Ene 
6 
colibe din lemn, sau bordeie şi au trăit singuri 
bucurându-se de liniştea pădurii, de parfumul 
florilor de rai, de curgerea izvoarelor 
cu şoapte de rugăciune, sau de covorul de nea 
aşternut de îngeri . 
Oamenii care trăiesc singuri în desişul 
pădurii se numesc pustnici. Demult, în pădurea 
Sarov erau mulţi pustnici, adică locuitori 
şi iubitori ai pădurii. 
Unul din pustnicii foarte mult iubit de 
oameni a fost Părintele Serafim de Sarov. El era 
un călugăr bătrân care-a plecat dintr-o mănăstire, 
s-a aşezat în pădure, ca să se bucure de frumuseţea 
ei şi să-L slăvească pe Dumnezeu. Cât 
era ziua de mare Părintele strângea ciuperci 
pentru iarnă, culegea fructe şi le punea la uscat 
ori prindea peşte sau făcea alte lucruri folositoare. 
Da în tot timpul cât lucra se şi ruga, căci 
ştia multe rugăciuni. Când se ducea la căsuţa 
lui cea mică citea rugăciuni sau învăţăruri creş- 
tineşti, căci iubea foarte mult cărţile.