Sfinții doctori fără de arginți Cosma și Damian din Asia. Viața, minunile și Canonul
- Preț normal
- 3,50 lei
- Preț de vânzare
- 3,50 lei
- Preț normal
Fără stoc
- Preț per produs
- per
Cod
9786068654461
Sfintii doctori fara de arginti Cosma Damian
Sfinţii Cosma şi Damian erau fraţi,
de neam din Asia, având tată păgân
şi mamă creştină, anume Teodotia.
Aceasta, după moartea bărbatului ei,
a trăit în văduvie, având vreme liberă
şi fără piedici şi a slujit cu sârguință
lui Hristos, închinându-și toată viaţa
lui Dumnezeu. Ea s-a făcut ca văduva
aceea pe care o lăuda Apostolul, când zicea că văduva cea adevărată şi singură
nădăjduieşte spre Dumnezeu şi
petrece în rugăciuni şi în cereri, ziua
şi noaptea.
Deci, precum vieţuia Teodotia, cu
plăcere de Dumnezeu, aşa îi învăţa
şi pe iubiţii săi fii, Cosma şi Damian,
căci i-a hrănit cu bună învăţătură, în
credinţa creştinească şi cu dulceaţa
dumnezeieştii Scripturi, povăţuindu-i
spre toată fapta bună. Iar ei, venind în
vârstă desăvârșită, petrecând în legea
Domnului şi deprinzându-se în viaţa
cea fără de prihană, s-au făcut ca doi
luminători, strălucind pe pământ cu
faptele cele bune. Pentru aceasta au şi
luat de la Dumnezeu darul tămăduirii,
dând sănătate sufletelor şi trupurilor,
vindecând tot felul de boli, tămăduind
toate neputinţele şi izgonind duhurile
cele viclene.
Dar ajutau nu numai oamenilor, ci
şi dobitoacelor şi nu primeau nimic pentru aceasta de la nimeni, căci toate
acestea le făceau nu pentru avere,
adică să se îmbogăţească cu aur şi cu
argint, ci pentru Dumnezeu, ca să arate
către El dragostea lor, prin dragostea
cea către aproapele; nici nu doreau slava
omenească prin aceste tămăduiri, ci
slava lui Dumnezeu.
Ei tămăduiau neputinţele pentru
slava numelui Domnului lor, Care le-a
dăruit puterea de a tămădui. Dar nu cu
buruieni, ci cu numele Domnului izbăveau
de boli, fără plată şi fără să aştepte
mulţumire, împlinind porunca Celui
ce a zis: În dar aţi luat, în dar să daţi.
Pentru aceea au fost numiţi de cei credincioşi,
doctori fără plată sau fără de
arginţi.
Astfel, petrecându-se viaţa lor cu
bună credinţă, în pace s-au sfârșit. Şi
nu numai în viaţa lor, ci şi după moarte
s-au preamărit prin felurite minuni,
pentru care se cinstesc de Biserică.
Sfinţii Cosma şi Damian erau fraţi,
de neam din Asia, având tată păgân
şi mamă creştină, anume Teodotia.
Aceasta, după moartea bărbatului ei,
a trăit în văduvie, având vreme liberă
şi fără piedici şi a slujit cu sârguință
lui Hristos, închinându-și toată viaţa
lui Dumnezeu. Ea s-a făcut ca văduva
aceea pe care o lăuda Apostolul, când zicea că văduva cea adevărată şi singură
nădăjduieşte spre Dumnezeu şi
petrece în rugăciuni şi în cereri, ziua
şi noaptea.
Deci, precum vieţuia Teodotia, cu
plăcere de Dumnezeu, aşa îi învăţa
şi pe iubiţii săi fii, Cosma şi Damian,
căci i-a hrănit cu bună învăţătură, în
credinţa creştinească şi cu dulceaţa
dumnezeieştii Scripturi, povăţuindu-i
spre toată fapta bună. Iar ei, venind în
vârstă desăvârșită, petrecând în legea
Domnului şi deprinzându-se în viaţa
cea fără de prihană, s-au făcut ca doi
luminători, strălucind pe pământ cu
faptele cele bune. Pentru aceasta au şi
luat de la Dumnezeu darul tămăduirii,
dând sănătate sufletelor şi trupurilor,
vindecând tot felul de boli, tămăduind
toate neputinţele şi izgonind duhurile
cele viclene.
Dar ajutau nu numai oamenilor, ci
şi dobitoacelor şi nu primeau nimic pentru aceasta de la nimeni, căci toate
acestea le făceau nu pentru avere,
adică să se îmbogăţească cu aur şi cu
argint, ci pentru Dumnezeu, ca să arate
către El dragostea lor, prin dragostea
cea către aproapele; nici nu doreau slava
omenească prin aceste tămăduiri, ci
slava lui Dumnezeu.
Ei tămăduiau neputinţele pentru
slava numelui Domnului lor, Care le-a
dăruit puterea de a tămădui. Dar nu cu
buruieni, ci cu numele Domnului izbăveau
de boli, fără plată şi fără să aştepte
mulţumire, împlinind porunca Celui
ce a zis: În dar aţi luat, în dar să daţi.
Pentru aceea au fost numiţi de cei credincioşi,
doctori fără plată sau fără de
arginţi.
Astfel, petrecându-se viaţa lor cu
bună credinţă, în pace s-au sfârșit. Şi
nu numai în viaţa lor, ci şi după moarte
s-au preamărit prin felurite minuni,
pentru care se cinstesc de Biserică.