Sfântul proroc Ilie în cultul bizantin

Figura profetului Ilie marchează în mod profund istoria biblică. După Moise, Avraam și David, el este personajul Vechiului Testament cel mai des citat în scrierile creștine patristice.
Pentru rolul lor special în istoria mântuirii, numai două dintre personalitățile Vechiului Testament sunt cinstite de Biserică cu sărbătoare cu prăznuire: Sfântul Proroc Ioan Botezătorul, Înainte-mergătorul Domnului, și Sfântul Proroc Ilie, Înainte-mergătorul celei de a Doua Veniri a Domnului. Biserica vede în prorocul Ilie un model al postului de patruzeci de zile. Prezența sa alături de Iisus și Moise la Schimbarea la Față a Domnului pe Muntele Tabor, înălțarea sa la cer, prefigurare a înălțării lui Hristos, dimensiunea sa ascetică sunt puse îndeosebi în valoare în cultul bizantin.

Maica Eliane, autoarea acestei cărți și purtătoare a numelui marelui profet Ilie, și-a împlinit chemarea ilianică din numele ei printr-un doctorat în teologie la Facultatea de Teologie catolică din Strasbourg în legătură cu Institutul ortodox Sfântul Serghie din Paris cu o teză de master și de doctorat și o serie de alte lucrări dedicate Sfinților proroci Ilie și Elisei.

Versiune românească a unei teze exemplare de master, cartea de față a Maicii Eliane se prezintă ca un amplu studiu asupra modului deosebit în care este prăznuit Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul în tradiția liturgică bizantină, plecând de la textele imnografice slave, grecești și românești pe care le prezintă și interpretează cu rigoare.
Unică prin modul de abordare liturgică a personalității marelui profet al Vechiului Legământ, lucrarea de față, cu certă valoare științifică, completează fericit celelalte lucrări ale autoarei în acest domeniu și se constituie ca o laudă și o cinstire adusă Sfântului Ilie și implicit o preamărire a lui Dumnezeu Care „întru sfinți Se odihnește”.