Scrisori din pustie

 A fost hirotesit citeț de Vasile cel Mare în Capadocia și apoi hirotonit diacon de Grigorie din Nazianz, al cărui secretar a fost, în Constantinopol. A fost găzduit cu prietenie în Ierusalim de Melania și Rufin, și în 392 s-a stabilit în Egiptul monahilor. Evagrie din Pont (346–399) a trăit aici ultimii șaptesprezece ani ai vieții ca ucenic al lui Macarie Alexandrinul, devenind el însuși avvă iscusit și părinte duhovnicesc căutat.
 Două vechi manuscrise siriace (din secolele VII și IX) ne-au transmis doar în traducere o colecție de 62 mici scrisori cu caracter personal, precum și alte două scrisori mai ample, veritabile tratate teologice în formă epistolară. Ele au fost traduse și studiate pentru prima dată de părintele Gabriel Bunge, care a înțeles că ne oferă un acces unic atât în intimitatea faimosului monah al pustiei Egiptului, cât și în gândirea sa teologică cu valoarea unui adevărat testament.
 Descifrate de exegeza inegalabilă a schimarhimandritului Gabriel, el însuși eremit, comoara unică a acestor „scrisori din pustie” oferă cititorului acestui volum totodată cea mai vie și adevărată introducere în viața și gândirea omului și monahului exemplar care a fost avva Evagrie Ponticul.