Mustul care fierbe

Reunesc într’un volum o seamă din articolele publicate în revista „Ţara Noastră”. Sunt pagini smulse din sbuciumul cotidian, crîmpeie din risipirea de suflet pe care o cer problemele noastre de existenţă. Toate se reduc la un principiu fundamental de viață, la ideia naţională, misterul de procreaţie a acestui neam și singura lui formulă pentru ziua de mîine. Astăzi, cînd totul este încă în prefacere, cînd societatea noastră neînchegată e mustul care fierbe, numai acest crez ne poate ţine în picioare. E un fenomen de sănătate a neamului că noua generație intelectuală afirmă această dogmă și porneşte la drum cu lozincile ei. E o garanţie că din fierberea actuală vor ieși biruitoare adevărurile noastre organice și că drojdia se va duce la fund. Cu nădejdia marilor premeniri închin cartea mea tinerei generații.

Lupul

Te-am auzit cum hăuleai departe,
Înfiorând pădurea-nzăpezită,
Bătrâne lup, cu gura istovită,
Etern pribeag al câmpurilor moarte,
Te-am auzit cum hăuleai departe.
Te-am auzit, şi-n ceasurile grele

Ce mă gonesc cu vifore turbate,
Am priceput chemarea ta de frate,
Şi-am priceput că-n noaptea fără stele
Tu eşti tovarăş visurilor mele...

Tu, numai tu, neîmblânzită fiară,
Ce-ţi strigi pustiei patima flămândă,
Şi-n prigonirea câinilor la pândă,
Îţi plimbi prin codri ura solitară
- Tu înţelegi un suflet fără ţară...

Octavian Goga