Între inovație și tradiție în pisctura religioasă românească din sec. al XIX-lea

Procesul complex de constituire al statului naţional modern România nu a însemnat numai unirea românilor sub acelaşi nume, ci şi trecerea într‑o nouă etapă de existenţă prin procese evolutive de aliniere cu ţările occidentale, atât pe plan economic, social‑politic, cât şi cultural.
Schimbările care au loc pe plan politic, reformele care au ajutat la dezvoltarea ţării, războaiele şi revoltele care au avut loc în acest secol împotriva Imperiului Țarist, Imperiului Otoman şi Imperiului Habsburgic, lupta pentru unirea principatelor (Moldova şi Țara Românească), care a influenţat modul de reorganizare al acestora din punct de vedere administrativ, a reformei fiscale şi a celei agrare, toate acestea influenţează şi evoluţia artelor acestui secol. Progresul cunoaşterii depinde în mare parte de verificarea veridicităţii surselor, confirmarea ideilor precum şi a tezelor formulate, confruntarea faptelor cu studiile de specialitate din domeniul istoriografiei şi al istoriei artei. Această lucrare se doreşte a fi o încercare de a pune în valoare arta din această epocă, contextul artistic al Țărilor Române, precum şi importanţa acestora în dezvoltarea artei româneşti viitoare. (din „Introducere”)