Exerciții duhovnicești

A-ţi lua crucea înseamnă a merge împotriva firii (a naturii), care strigă din toate părţile că noi trebuie să ne devorăm unul pe altul, că pentru om este firesc să se avânte înainte, fără să se uite în spate la
cadavrele duşmanilor învinşi.
A-ţi lua crucea înseamnă a trăi ca Hristos, a iubi ca Hristos, a crede în oameni şi a sluji în chip dezinteresat Binelui.
A-ţi lua crucea înseamnă a te îmbrăca în Hristos, astfel încât sentimentele Lui să devină ale tale, iubirea Lui de oameni să devină a ta, bunătatea Lui să se descopere în viaţa ta.
Crucea este iubirea dezinteresată faţă de oameni!
Dar a-i iubi pe oameni este foarte greu! Citim despre cum s-au comportat locuitorii Ierusalimului în timpul răstignirii lui Hristos şi ne gândim: „Doamne! Pentru cine Te-ai răstignit Tu?!”
Linişte! Uitaţi-vă în jur! Dumnezeule, şi nu neapărat în jur – uitaţi-vă în oglindă! Din toate părţile suntem înconjuraţi de cruci – Hristos continuă să Serăstignească – să Se răstignească pentru noi, nişte
contemplatori trândavi, care deja suntem obişnuiţi cu această revelaţie a iubirii. Hristos Se răstigneşte înaintea noastră! Înaintea noastră şi pentru noi! Şi cum răspundem noi la aceasta? Şi cine este în stare
să răspundă? Numai cel ce îşi ia crucea sa şi merge după Hristos. Iar aceasta înseamnă că, în ciuda celor mai puternice dovezi ale faptului că lumea zace în rele – iar oamenii sunt nişte animale mici şi ticăloase,
care înşeală, necinstesc, calcă în picioare la prima ocazie –, în ciuda tuturor acestora, în nebunia Crucii tu continui să mărturiseşti despre iubire şi bunătate ca despre singura stare firească a omului şi a lumii,
ca despre planul lui Dumnezeu faţă de creaţie.