Dialog

Dialog

- Doamne, – Pe-al meu liman de linisti
de ce cuvantul vin pasari calatoare.
prima minune-a ta? – Ti-e unduirea blanda,
– Haosul domina deja… trestie cantatoare…

- De ce ai ivit omul – – E rai de aur crangul
miez de lumina-n noapte? si aur in livada…
– O, n-ai aflat ce-nseamna – De dragul tau spun frunzei
marea singuratate? cum trebuie sa cada.

- Cum de ai dat fapturii – Astept un semn din marea-ti
de lut un suflet pur? iubire, stau la panda…
– Pulberea se inalta – Mii semne te-mpresoara,
mai lesne in azur. dar ti-e faptura surda!

- Doamne, de-as intelege – Imi face semne marea,
taina, lumina Ta! masura-n nemasura…
– Sa-ncepem cu-nceputul! – Crede c-ai sti tu drumul
– Aaaaaa…… ce duce inspre luna…

- E pentru-ntaia oara – Imi face semne vantul,
cand stam si noi la sfat. in zori, ratacitorul…
– Eu te-am chemat intruna, – Te tine radacina
dar tu te-ai departat… de miere-amara, dorul.

- Eram copil, o, Doamne, – Stejarul imi trimite
sub cerul Tau inaltul. solie printr-o ghinda.
– La fel si-acum, – Inelu-albastru-al lumii
doar invelisul, altul. vrea-n miez sa te cuprinda.

- Ti-am inganat Cuvantul, – As vrea cu-ntreaga-mi minte
luand din lumina versul. sa cred neabatut!
– Aflat-ai, pan’ la urma, – Eu ti-am dat suflet, totusi,
care-i e vietii sensul? faptura-chip de lut…

- Femeia, ah, femeia – Mi-e noaptea napadita
si marul interzis! de corbi larg rotitori…
– Cu fiece cadere – Boteaza-te-n lumina
simti dor de Paradis. cu fiecare zori.

- Stiu de luceferi – Din patru anotimpuri,
care se plang de nemurire. doar iarna mi-a ramas…
– E ademenitoare – Pan’ la alba tacere,
secunda de iubire! mai ai totusi un pas.

- Din carnea mea, o, Doamne, – M-a troienit zapada,
viata am ivit! sunt inca verde pom.
– Trufia omeneasca – Iarna se-ascute coasa
e fara de sfarsit! vremii, batrane om.

- Pe drumul de Golgote, – Mi-e dor de primavara,
plini de amar mi-s anii… de dragostea-i fierbinte…
– Sa nu-ndraznesti sa-mi vii – S-ar cuveni ca, totusi,
cu lamma sabacthani! sa ai si-un strop de minte.

- Ai totusi crima-aceea – Cocorii-n cer inalta
la care-ai consimtit… prelungi vami plutitoare.
– N-ai inteles nimic, – Plecarea-adevarata
biet lut insufletit! nu-i in pamant, ci-n soare!

- Eu nu mi-as fi dat fiul, – Doamne, de ce mi-e teama
nici pentru tot pamantul… de viata mea, cereasca?
– Incepi oare-am pricepe – N-ai daruit destula
amaru-mi, necuvantul? iubire in aceasta!

- Inalt spre Tine ruga – In cerul tau, o, Doamne,
cand inima imi plange. nu-i cant de ciocarlii.
– Prea mare e furtuna-n – Adu-mi un pumn de greieri,
oceanul tau de sange. cand vii…

- Te caut fara preget, – Mi-e umbra o iscoada-n
din zori pana-n apus. miezu-adanc al humii…
– De nu ma afli-n tine, – Venirea ta n-aduce
e ca niciunde nu-s. nici un adaos lumii?

- Pamantul, oh, pamantul – Drumul ramas l-oi face
din care sunt ma doare. de-acum cu pasii mici…
– Durerea ta preschimba-n cant – Imi pare rau, cararea ta
linisti negraitoare. se-opreste-aici!