Credința lucrătoare prin iubire. Predici la duminicile de peste an

Cartea de faţă cuprinde cuvântări pe care le-am ţinut în zilele de duminică, la Sfânta Liturghie, în cadrul Mânăstirii Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus, cu excepţia predicii introductive “Dumnezeul meu”, pe care am ţinut-o la Mânăstirea Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava. Când am ţinut cuvântările cuprinse în această carte şi când le-am înregistrat, nu m-am gândit că ele vor forma conţinutul unei cărţi. Fiecare din cuvântările pe care le-am ţinut în zilele de duminică, au fost rostite în folosul credincioşilor şi în folosul meu personal. M-am gândit totdeauna să ofer iubitorilor de învăţătură ceva ce le-ar putea fi de folos pentru viaţa duhovnicească şi pentru cealaltă vreme a vieţii lor. Mi-am gândit gândurile în aşa fel încât să poată fi înţelese şi apoi împlinite, după putere, de către cei care le-au ascultat. Am ţinut să pun în atenţia ascultătorilor acele învăţături sfinte care ar putea fi temelie de viaţă, ar putea fi nişte îndrumări care să creeze în sufletul credincioşilor dorinţe şi seminţe de a se depăşi pe ei înşişi şi de a se alcătui, cu darul lui Dumnezeu, după chipul Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Cu ajutorul lui Dumnezeu, iată, cuvântările rostite pentru diferite duminici au ajuns să fie alcătuite în cartea de faţă, fiind acum la îndemâna cititorilor, care şi ei se pot considera ascultătorii comunicărilor mele.
În vremea ce a trecut, mulţi dintre preoţi şi dintre credincioşi mi-au dat ideea să alcătuiesc o carte de predici. Preoţii mi-au cerut aceasta pentru a avea material în lucrarea lor de propovăduire, iar credincioşii au dorit să aibă predicile mele pentru orientarea lor, pentru îmbunătăţirea sufletelor lor. Acum a sosit vremea să împlinesc dorinţa celor care mi-au cerut să alcătuiesc această carte pentru preoţi şi credincioşi. Mi s-a oferit posibilitatea de a tipări cartea la Editura Agaton din Făgăraş şi am fost ajutat să realizez aceasta de doi apropiaţi ai sufletului meu: de părintele Cornel Ursu, care a transcris predicile de pe casete, şi de unul dintre lucrătorii de la această editură, pe nume Constantin Spiridon, absolvent de teologie, care s-a ocupat de organizarea textului şi apoi mi-a citit materialul pentru a putea face anumite îndreptări acolo unde era necesar.
Pentru mine este o bucurie să ofer această carte cititorilor. Doresc ca preoţii slujitori care vor folosi cuvântările rostite de mine, să aibă bucuria mântuirii şi să se facă lucrători de bucurie pentru ascultătorii lor. La fel le doresc credincioşilor de rând, să aibă din cuvântările rostite de mine dar de la Dumnezeu, să găsească liniştea sufletească, să înmulţească binele şi bucuria, iubirea şi fericirea.
Binecuvântarea Domnului să fie peste noi toţi, totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!

P.S. Toate predicile rostite au fost revărsări de gând şi de simţire. Mărturisesc că nu le-am pregătit anume, ci mai multe idei pe care le-am cuprins în cuvântările mele mi-au venit în timpul rostirii cuvântărilor. Aş putea spune că predicile au fost, de fapt, alcătuite în clipa în care au fost ţinute. Gândurile s-au chemat unele pe altele, ideile s-au condiţionat. Ascultând câte o predică de pe casetă, mi se părea uneori că nu sunt ale mele. Deşi erau ale mele, rostite de mine însumi, aveam impresia că sunt mai presus de mine. Dau slavă lui Dumnezeu pentru ceea ce s-a realizat mai întâi ca predici şi apoi sub o formă a cărţii acesteia. Sunt eu însumi, cuprins în gândurile mele, cuprins în cuvintele pe care le-am rostit, cuprins în cartea care s-a realizat din darul lui Dumnezeu, sper, spre folosul multora.
Mulţumesc din toată inima celor care au colaborat ca această carte să existe şi să ducă gânduri bune pentru gânduri bune şi lumini de gând pentru cei ce-şi doresc lumini de gând, pentru cei ce-şi doresc temeiuri de viaţă nouă, pentru o viaţă pe care s-o poată binecuvânta Dumnezeu, pentru o viaţă de mărturisire a credinţei care a biruit.
            Arhim. Teofil Părăian