Agartha Falticeneana

…e perfect posibil lui Dumnezeu să preserve în genul uman blestemat şi decăzut din rangul lui „insule" carnale sub formă de stripe şi genealogii alese, care să fie surpavieţuiri, continuări în lumea noastră a „cărnii" glorioase dinainte de cădere.
Acesta a şi fost desigur cazul Fecioarei. La fel, macrocosmic, a „prezervat" şi a rezervat „insule" în ambianţa terestră, având încă trăsăturile Paradisului, şi neafectate de decăderea ciclică, cum e Agartha de exemplu şi atâtea alte categorii păzite de materie de care vorbesc toate Tradiţiile… (Vasile Lovinescu – Insemnari initiatice)

...mă învăţa cum să procedez când în drumurile labirintice întâlneam un aşa-zis obstacol: "Stai liniştită, îmi spunea, şi uită-te fix la cine a apărut. Va începe să lumineze ca un soare dacă este o întâlnire admirabilă sau se va topi ca o meduză în caz contrar. Totul e să stai liniştită".
Incerca să mă înveţe „fixarea volatilului". Mai târziu am găsit scrisă fraza: „Dacă rămâi imobil şi atent, ispita e cea care (se) epuizează”.
Dar cum să „stai liniştită" în anii tumultuoşi când calul năzdrăvan răscoleşte grădina sufletului?!
Cum să înţelegi că ţi se afanează pământul inimii?
Cum să-ţi tii respiraţia până a doua zi, când vei primi buchetul de flori nemuritoare de la Făt-Frumosul deghizat într-un prea-bineştiut grădinar?
De fapt, cum să transformi dorinţa de Realitate în înţelegerea Realităţii?
Azi sunt convinsă că, oricât s-ar strădui cineva să asimileze cunoştinţe teoretice pentru a ajunge la certitudini principiale, nu va reuşi decât cu ajutorul unui cunoscător calificat deja, care ştie meandrele traseului de trăire mereu la limita între cunoscut şi Necunoscut...

…numele i se potrivea întocmai ca în dictonul hermetic: "vas tuus est mensura Ignis tui". Numele Vasile i-a cuprins vasul vieţii şi recipientul său a fost totdeauna pe măsura focului său. Flacăra care l-a aprins a strălucit egală cu ea însăşi, până la marginile ambarcaţiunii şi pe mare departe de unde curge şi azi ca rouă de lumină şi face să înverzească pârjolitele câmpii ale inimii. Căci Asemenea cheamă pe asemenea, Inima vorbeşte inimii.
Vasul a fost emblema spirituală a inimii sale. La început, în vasul său a răsunat numele Lala, căci aşa se autostriga micul neofit în prima copilărie. Repetată zilnic, silaba suverană îi vădea vocaţia de contemplativ: La-la.
Târziu, mult după petrecerea sa prin această lume, s-a dezvăluit cuprinsul de sfinţenie „legitimată” a numelui Lala, înscris în calendarul creştin, în 11 ale lui martie.
Să fi fost datarea acestui obscur sfânt Lala (citeşte smerit sfânt, cititorule, care te înspăimânţi de adumbrirea divină!), să fi fost deci datarea, în Marte, trâmbiţa neauzită a nevăzutului război în care e angajat, încă de la naştere, un spiritual? Totuşi, „sorţii” zilei de 11 arată că războinicului zilei îi e făgăduită rectitudinea polară (11).
Pare cumva că aceste stângace tuşe subţiază sau îngroaşă portretul unui spiritual? Sunt doar simple irizări ale funcţionalităţii spirituale a numelor din diferitele etape ale vieţii.
Târziu, foarte târziu – dar mai bine decât niciodată, într-o caligrafie sacră, numelui Lala i s-a descoperit şi înţelesul de învăţător. Psihopomp al hagialâcurilor interioare, Vasile Lovinescu şi-a condus mica barcă spre propria desăvârşire. Vasul încărcat de „puieţii, germenii nepieritori, nedestructibili care aşteaptă Învierea”(1) s-a ghidat mereu după Luceafărul strălucitor de dimineaţă.
De-a lungul vieţii, suavele meandre, iscate de adierile Duhului, au primit, în vasul atât de încăpător, şi alte nume. Giuvaeruri de înţelesuri şi funcţii, fiecare nume nou, adus de o binecuvântare, i-a consolidat starea de vasal al Celui Atotputernic. Văpaia acelor nepreţuiţi tăciuni aprinşi a pătruns în valurile imobile ale vasului miraculos. Ce nu va fi fost topit în apa limpede a cristalului din cuprinzătorul vas, lestul de escarbucle, de safire şi smaralde, de topaze şi mărgăritare, pe care erau gravate numele primite, au fost demult transportate de fidelul cavaler, vasal al Domnului său, pentru a împodobi Cetatea către care avea aţintită privirea aidoma Cavalerului care a învins Moartea.
Desigur că, în afară de navigaţia cu vasul spiritual, pe asonanţa fonetică a numelui Vasile, procedeu, de altfel, cunoscut în ştiinţele tradiţionale, se poate lua în considerare şi etimologia lui. Dar atunci numele spiritualului ne poartă la alt vas, la nava atotcuprinzătoare a Basilicii, corpusul mistic al Omului universal, care uneşte cele de jos cu cele de Sus.
Chiar şi în alte tradiţii, cele trei consoane ale numelui Vasile – vsl – au o înaltă semnificaţie în unirea dintre cele de jos cu cele de Sus. Iată ce se scrie, referitor la invocaţia Numelui divin: „Numele divin revelat de Însuşi Dumnezeu implică o Prezenţă divină care devine operantă pe măsură ce Numele ia în posesie mentalul celui ce L-a invocat.
Omul nu se poate concentra direct asupra Infinitului, dar se poate concentra asupra simbolului Infinitului şi atinge, astfel, Infinitul Însuşi; când subiectul individual s-a identificat cu Numele în aşa fel încât orice proiecţie mentală a fost absorbită de forma Numelui, Esenţa divină a acestuia se manifestă spontan, căci această formă sacră nu tinde către nimic în afară de ea însăşi; ea nu are raporturi decât cu Esenţa sa, şi limitele sale se dizolvă, în final, în aceasta. Unirea cu Numele divin devine uniunea – al-wasl- cu Dumnezeu Însuşi (2).
Vasile Lovinescu a fost profund preocupat de Numele lui Dumnezeru. El ştia, însă, că, pentru a ajunge să te concentrezi pe Însuşi Numele Unic, trebuie asumate şi scânteierile sacrificiale, numele acoperite cu hainele sacrificiale, numele aflate în „morfismele separate unele de altele, antagoniste şi chiar ostile unele altora, ale aceluiaşi Mare Nume, în vicisitudinile şi tribulaţiile Lui (3).
S-a ascuns Îngerul său în numele pecetluit cu Pecetea Darului Duhului Sfânt?
Oare, strigat, numelui Vasile îi răspunde ecoul de pe pieptul unui Arhanghel, aşa cum alte nume vibrează până la Mika-Il, Gavri-IL, Rafai-IL?
Ştim doar că pronumele de majestate „IL” a într-aripat vasul spiritualului.
Spre finalul vieţii pământeşti i-a reapărut, pe căile numai de ea ştiute, silaba incantatorie a copilăriei.
Din numele tautologic La-La, litera de majestate „L” s-a coborât ca o lance de diamnat în numele Ilu. A fost ultimul nume care a plutit deasupra preaplinului adunat în vasul ce se retrăgea „mut ca o lebadă”(4).
Departe de a fi un spor de cunoaştere, aceste dezvăluiri sunt acum numai stinse pâlpâiri ale lucirii începuturilor, numai ecouri ale sunetului La, din primele bătăi de inimă în toaca din vasul spiritual…


CUPRINS:
Numele
Cunoscutul şi necunoscutul
Ecourile începuturilor
Scurtă prezentare
Portretul unui spiritual
Jurnalul unui spiritual
Incantaţia colindelor
Cântare pentru cel dus
Colind
Ispirescu şi Cosiţa de aur
Enigme shakespeariene
Aniversare la Academia Română
Agartha falticeneană
Doamna Lovinescu
Tablouri din Ţara de Sus
Fenixul
Praguri