Erezie și neoreligiozitate. Volumul 1

<div>&nbsp;În arealul religios de astăzi, folosim termeni ce ne ajută să înţelegem fundamentele şi tainele credinţei, pe de o parte, şi, deopotrivă, ne ajută să înţelegem şi alternativele la aceste fundamente religioase. Dreapta învăţătură reprezintă prima condiţie a unei religiozităţi autentice şi adevărate, fiind singura care poate să-l aşeze pe om în comuniune nemijlocită cu Creatorul său. Alternativa la dreapta învăţătură este reprezentată de ceea ce numim - cu terminologia specifică limbajului teologic consacrat - erezie sau sectă, cele două reprezentând, de fapt, una şi aceeaşi nocivă realitate. Viaţa şi mântuirea omului în postmodernitate este afectată de fenomenul numit secularizare, cu repercusiuni grave pentru întregul sistem axiologic creştin. Secularizarea, desacralizarea, sincretismul pseudo-religios şi mai ales fenomenul descreştinării fac ca întreaga mărturie creştină să fie afectată în fundamentul ei autentic-misionar şi să creeze confuzie la nivelul tainei credinţei şi, în egală măsură, la nivelul propovăduirii acesteia. Aşadar, nu mai putem vorbi de religiozitate adevărată, pe de o parte, şi de erezie sau sectă pe de altă parte, ci suntem obligaţi să punem falsa religiozitate sub denumirea de neoreligiozitate (Autorul).&nbsp;</div>