Valenţele iubirii divine din perspectivă biblică

Sfânta Scriptură transmite prin fiecare carte, prin fiecare capitol imensitatea iubirii dumnezeieşti. Asemenea Scripturii, şi lumea întreagă respiră prin fiecare mişcare a ei dovada că aceeaşi iubire se află la temelia existenţei şi dăinuirii întregului univers. Fiecare om, cu greutăţile şi bucuriile lui, cu suferinţele şi liniştile sale mărturiseşte prin fiecare bătaie a inimii că iubirea lui Dumnezeu nu are sfârşit. Textul biblic subliniază iubirea ca realitatea de nezdruncinat aflată la originea vieţii şi a ideii de comuniune. Terminologia pe care limba ebraică şi limba greacă o folosesc cuprinde o diversitate de valenţe prin care Scriptura dezvăluie înţelesurile iubirii ca relaţie umană sau ca legătură între Dumnezeu şi om. Iubirea este în esenţă preferinţa faţă de o anumită persoană, indiferent dacă acţiunea îi aparţine Domnului sau omului. Sentimentele pe care Dumnezeu le are faţă de lume, faţă de oameni sunt atât de puternice încât Scriptura le descrie în imagini care au darul de a sublinia, măcar parţial, iubirea divină.

Autorul