Nebuni pentru Krishna și nebuni pentru Hristos

Autorul acestui volum s-a născut în anul 1981 în Ivești, jud. Galați. Este licențiat (2004) și doctor în teologie (2011) al Facultății de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul” – Universitatea din București. A efectuat studii de aprofundare la Universitățile din Marburg și Tübingen (2008-11) și a fost asistent la catedra de Noul Testament și Istoria Bisericii Vechi la Facultatea de Teologie Evanghelică – Universitatea din Frankfurt (2012-14). În 2014 a intrat în obștea mănăstirii „Sf. Martiri Brâncoveni” din Nürnberg, fiind hirotonit diacon (2015) și preot (2017). Din 2015 îndeplinește funcția de consilier cultural al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Germaniei, Austriei și Luxemburgului.

A tradus mai multe lucrări de teologie din limba germană și a publicat articole în domeniul istoriei religiilor, istoriei bisericești și al studiului Noului Testament în diferite reviste teologice și volume colective. Este co-editor (împreună cu prof. Stefan Alkier) al vol. Wunder in orthodoxer und protestantischer Sicht, Kleine Schriften des Fachbereichs Evangelische Theologie der Goethe-Universität Frankfurt am Main, Leipzig, 2015. A mai publicat volumele: Los santos de la Tierra Rumana, Andreiana, Sibiu, 2015 și Comori pe calea Împărăției. Viețile sfinților ale căror moaște se găsesc în Catedrala Mitropolitană din Nürnberg și în parohiile din Arhiepiscopia Ortodoxă Română a Germaniei, Austriei și Luxemburgului, Doxologia, Iași, 2019.

*

Cartea de față reprezintă o variantă ușor modificată a tezei de doctorat în teologie (istoria religiilor) intitulată „Devoțiune și iubire în hinduism și creștinism”, susținută în februarie 2011, sub îndrumarea prof. dr. Remus Rus. Lucrarea își propune o privire comparativă asupra biografiilor a doi „sfinți nebuni”, socotite mai mult sau mai puțin „pilduitoare” pentru universurile religioase în care ele se desfășoară, chiar dacă ele nu pot fi considerate comportamente fondatoare. Dimpotrivă, ele par să nu treacă de statura unor sinteze ale manifestărilor religioase extreme ce fuseseră atestate cu mult înainte. Este vorba despre doi asceți atipici, unul provenind din răsăritul ortodox sirian (Sf. Simeon din Emesa), celălalt din hinduismul bengalez (Caitanya Mahāprabhu), exemplari prin fervoarea mistică și manifestarea zgomotoasă, pe alocuri violentă, pendulând între abject, ridicol, hilar și sublimul iubirii totale față de divinitate și semeni – o iubire însoțită de abandonarea oricărei demnități umane încadrabile așteptărilor.