Monahul - Episcop în antichitatea târzie

Format: 15x21cm
Pagini: 250

Traducere de Dragos Dasca

Cartea "Monahul-episcop in Antichitatea tarzie" este mai mult decat un studiu al resorturilor si contextelor istorico-doctrinare in urma carora monahii au ajuns sa fie preferati pentru treapta de episcop; este o redescoperire si o revalorizare a importantei si rolului arhiereului in istoria crestinismului ortodox. Care este arhiereul cel dupa chipul Pastorului cel Bun? De ce sunt monahii cei mai potriviti candidati pentru treapta de arhiereu? Iata cateva din intrebarile la care prezentul studiul al istoricului american, A. Sterk, incearca sa raspunda folosind un exhaustiv material patristic.
Dacă intenţionezi să urci într-o sfântă treaptă, de exemplu, de mitropolit sau episcop, nu accepta această demnitate atât timp cât nu ai primit, prin postiri şi privegheri o descoperire de sus şi încredinţarea deplină că aceasta vine de la Dumnezeu; iar dacă manifestarea lui Dumnezeu întârzie, prinde curaj, stăruieşte, smereşte-te înaintea lui Dumnezeu şi o vei vedea prin faptul că viaţa ta este curată şi biruieşte obstacolele patimilor. Şi ce spun, mitropolit? Căci chiar şi pentru tronul de patriarh dacă ai fost ales fără o vedenie dumnezeiască, să nu ai cumva îndrăzneala de a lua în mâini purtarea de grijă a Sfintei Biserici a lui Dumnezeu” Catacalon Cecaumenus (istoric bizantin)

Episcopul ascet L-a văzut pe Dumnezeu... S-a curăţit de patimi, a contemplat adevărurile dumnezeieşti şi, în cele din urmă, precum Moise, L-a întâlnit pe Domnul cel viu pe Muntele Sinai. Vederea lui Dumnezeu, rodul vocaţiei monahale a episcopului, era adevăratul izvor al autorităţii sale în Biserică şi lume. Oricare vor fi fost abuzurile sau perveritirile suferite ulterior de acest ideal, în Biserica Ortodoxă a persistat credinţa că numai un astfel de bărbat trebuie să păstorească poporul lui Dumnezeu (A. Sterk)