Isihasmul rus. Spiritualitatea Sfântului Nil Sorski

Această lucrare are în vedere în primul expunerea spiritualităţii Sfântului Nil, aşa cum el însuşi o prezintă în scrierile sale. Pe lângă aceste scrieri, nu foarte numeroase, nu avem alte surse pe care să le folosim. La scurt timp după moartea sa (1508), biografiile sale au fost arse de hoardele tătarilor care au invadat nordul Rusiei în anii 1530 şi 1540. Sihăstria lui Sorski, pe care el a întemeiat-o, nu a transmis nicio tradiţie vie în afară de ceea ce el însuşi a scris. Această lipsă de informaţii biografice le-a permis cu uşurinţă istoricilor de mai târziu, fie să-l epuizeze în câteva rânduri scurte, vorbind despre scrierile sale şi idealul lui sihăstresc, fie să sublinieze cu exagerare anumite aspecte, precum atitudinea sa faţă de ereticii iudaizanţi sau poziţia sa neşovăielnică împotriva averilor din rândurile călugărilor din acele vremuri: un rezultat al eşecului de a distinge învăţătura şi lucrările sale de ale ucenicilor săi de mai târziu. În anii 1860 şi 1870, istoricii şi scriitorii ruşi au început să îl analizeze pe Nil Sorski, dar prea des tendinţele lor slavofile au predeterminat concluziile pe care le-au tras prea uşor din scrierile sale.
N. M. Nikolskiy spunea că istoricii erau mult prea preocupaţi de doctrina socială a Sfântului Nil, în special de atitudinea sa faţă de posesiunile monahilor, problemă care întotdeauna pentru Sf. Nil era de ordin secundar, în timp ce uitau complet punctul principal al tuturor scrierilor sale – identificarea căii care duce la contemplaţia curată, scopul primordial al vieţii monahale.
.