Florilegiu patristic despre rugăciunea Tatăl nostru  

Cât este de mare îngăduința Domnului, cât de mare prisosul prețuirii și bunătății Lui față de noi, încât a voit să spunem rugăciunea în fața lui Dumnezeu numindu-L pe Domnul Tată și, precum Hristos este Fiul lui Dumnezeu, așa să ne considerăm și noi fiii lui Dumnezeu! Acest nume nimeni dintre noi n-ar îndrăzni să-l rostească, dacă nu ne-ar fi permis El Însuși să ne rugăm așa. Trebuie să ne amintim, frați prea iubiți și să știm că atunci când spunem că Dumenzeu este Tatăl nostru, trebuie să ne purtăm ca fiii ai lui Dumnezeu, pentru că așa cum nouă ne place să-L avem pe Dumnezeu ca Tată, la fel să-I placă și Lui caă ne are pe noi fii. Să ne comportăm ca niște temple ale lui Dumnezeu, pentru ca Dumnezeu să sălășluiască în noi. Să nu fie faptele noastre lipsite de harul Duhului Sfânt, fiindcă am început să trăim după legile duhovnicești și cerești, să nu cugetăm și să nu săvârșim decât cele spirituale și cerești.

Sf. Ciprian al Cartaginei, despre rugăciunea domnească