Femeia şi mântuirea lumii

Prin restabilirea adevăratei ierarhii antropologice, ​volumul​ de față ne descoperă chemarea femeii de a crea împreună cu bărbatul noua realitate a masculinului şi femininului care prilejuiește geneza spirituală a trupului Preoţiei universale a umanității. „Tron al înţe­lepciunii” și chipul prin excelență al principiului reli­gios în uman, femeia își dobândeşte valoarea de tip ­sacral, orant, numai într-o relaţie cu bărbatul, întrupând demiur­gic starea de rugăciune. 
Nu doar fiind, ci și devenind rugăciune și transformând lumea în templul și topos-ul sacral cel mai pur al desfășurării hieratice a liturghiei cosmice, femeia asigură prelungirea firii în trupul ei metamorfozat și sfințit prin Întrupare. Prin structura ei intim religioasă, femeia mediază și realizează actul integrării vii în trupul hristic eclezial, fiind astfel capabilă să se opună dezintegrării şi dezumanizării de care geniul masculin al lui ­homo faber se simte mereu atras. 
Discursul inspirat al lui Paul Evdokimov reușește să tre­­zească dorul de a descoperi și vâna prin iubire dum­ne­zeiască nu „eternul feminin”, ci „eternul feciorelnic”, care plămădește și germinează harismatic depli­nătatea firii omeneşti în fiecare dintre noi.