Evanghelia după Matei

Acest volum dedicat Evangheliei după Matei face parte din colecția Sacra Pagina, care este un comentariu în mai multe volume al cărţilor Noului Testament. Expresia Sacra Pagina („Pagina sacră”) se referea iniţial la textul Scripturii. În Evul Mediu descria şi studiul Scripturii, la care interpretul a adăugat următoarele instrumente: gramatică, retorică, dialectică şi filosofie. Astfel, Sacra Pagina cuprinde atât textul care urmează a fi studiat, cât şi activitatea de interpretare.

Această serie prezintă traduceri noi şi expuneri moderne ale tuturor cărţilor Noului Testament. Scrisă de o echipă internaţională de exegeţi biblici catolici, este destinată experţilor Bibliei, studenţilor, teologilor, clerului şi cateheților. Volumele prezintă informaţii fundamentale şi expuneri introductive. Ele conţin perspective metodologice specifice, dar menţin accentul pe problemele ridicate de compoziţiile Noului Testament. Scopul seriei Sacra Pagina este de a oferi o analiză critică solidă, fără a pierde sensibilitatea faţă de sensul religios. Prin urmare, această serie este catolică din două puncte de vedere: incluzivă, în metodele şi perspectivele sale, şi modelată de contextul tradiţiei catolice.

Conciliul al II-lea din Vatican a descris studiul „paginii sacre” drept „însuşi sufletul Sfintei teologii” (Dei Verbum, 24). Volumele din această serie ilustrează modul în care exegeţii catolici contribuie la apelul Conciliului de a oferi accesul la Sfânta Scriptură tuturor credincioşilor creştini. În loc de a pretinde că spune un cuvânt final cu privire la orice text, aceste volume încearcă să deschidă bogăţiile Noului Testament şi să invite pe cât mai mulţi oameni să studieze serios „pagina sacră”.

Acest comentariu la Evanghelia după Matei a fost scris dintr-o perspectivă „evreiască” – una care cred că este cerută de textul însuşi. Autorul este un romano-catolic care a cercetat îndelung Biblia ebraică şi scrierile evreieşti tardive, mai ales că acestea oferă contextul pentru înţelegerea Noului Testament şi a creştinismului timpuriu. În afară de preocuparea mea academică pentru iudaismul antic, am experimentat şi vitalitatea iudaismului modern, continui să îl admir şi caut să fiu sensibil şi empatic faţă de acesta atunci când interpretez scrierile creştine timpurii.

Genul comentariului biblic a determinat unele alegeri făcute în această carte. După o introducere, comentariul oferă o nouă traducere (literală) a fiecărei secţiuni din Evanghelia după Matei. Explică problemele textuale, dificultăţile filologice şi alte probleme în note. Prezintă o analiză literară a fiecărui text: context, formă, utilizarea surselor, structură etc. Bibliografiile direcţionează cititorul către studii moderne importante şi uneori spre alte interpretări.

Dimensiunea „evreiască” este trăsătura distinctivă a acestui comentariu. Este dezvoltată pe trei niveluri. Primul şi cel mai evident nivel este efortul de a informa cititorul despre Vechiul Testament şi despre alte texte evreieşti care par a fi influenţat sau cel puţin merg în paralel cu Evanghelia după Matei. Susţin ideea potrivit căreia comunitatea pentru care a scris Matei era în mare parte (deşi nu exclusiv) iudeo-creştină. Pentru o astfel de audienţă, Matei putea folosi retorica şi temele iudaice fără explicaţii. Nu este cazul americanilor din secolul XX şi al celor care citesc Evanghelia astăzi. Şi astfel, atât în note, cât şi în eseul interpretativ pentru fiecare pasaj pe care îl realizez, încerc să suplimentez fundalul evreiesc pe care Matei l-ar putea presupune din partea cititorilor săi originari. Încerc astfel să pun cititorii de astăzi ai lui Matei într-un loc analog cu cel al primilor săi cititori.

Cel de-al doilea nivel al dimensiunii „evreieşti” se referă la situaţia în care a scris Matei: conflictul dintre evrei după distrugerea Templului din Ierusalim din anul 70 d.C., despre continuitatea şi natura iudaismului. La sfârşitul primului secol d.C., undeva în Palestina sau Siria, un evanghelist iudeo-creştin a folosit Evanghelia după Marcu, o colecţie de fraze desemnate de savanţii moderni ca fiind Q, şi un material special (M) pentru a scrie ceea ce este cunoscut sub numele de „Evanghelia după Matei” pentru o comunitate în mare parte iudeo-creştină care a existat în cadrul iudaismului, dar în tensiune cu alte grupări evreieşti. În interpretări, indic înţelesul pe care l-ar putea avea fiecare text în acea situaţie, aşa cum şi comunitatea mateeană a încercat să-şi definească identitatea şi să se situeze în tradiţia evreiască.

Al treilea nivel al dimensiunii „evreieşti” apare la sfârşitul fiecărei interpretări. În timp ce preocuparea de bază a lucrării este de a explica Matei ca pe un text din secolul I, ştiu că educatorii şi predicatorii doresc un ajutor în predarea importanţei lui Matei pentru oamenii de azi. Aşadar, folosind termenul „actualizare”, ofer sugestii scurte despre modul în care fiecare text ar putea fi prezentat într-o sală de clasă sau într-o celebrare liturgică. Nu îl acuz pe Matei de antisemitism, aşa cum fac unii interpreţi. Dar sunt conştient de potenţialul antisemit pe care îl au unele texte mateene, atunci când sunt scoase din contextul lor istoric, şi doresc să îi avertizez pe profesori şi predicatori despre acest lucru. În acelaşi timp, încerc să ofer comentarii teologice adecvate noii relaţii care există între evrei şi creştini începând de la Conciliul al II-lea din Vatican şi, astfel, ajut profesorii şi predicatorii să contribuie la această dezvoltare pozitivă, dar fragilă.

Lucrarea se concentrează pe Matei ca text iudaic – iudaic în premisele sale conceptuale şi retorice, în cadrul său sociologic şi în mesajul său teologic. Abordarea este literară, istorică şi teologică. Există totuşi aspecte importante care atrag puţin atenţia: preocupările noilor metode literare (critica răspunsului cititorului, structuralismul, semiotica), istoria tradiţiei evanghelice (în special paralelele din Evanghelia lui Toma) şi determinarea evenimentelor istorice din spatele textelor. Explozia informaţiilor despre lumea antică şi apariţia a noi metode de interpretare fac imposibilă crearea unui comentariu cu adevărat complet (unul care încearcă să le cuprindă pe toate).

Nici efortul de a demonstra fundalul evreiesc al lui Matei nu este complet. În loc să adun liste de paralele pe care puţini cititori le vor verifica vreodată, prefer să aduc în prim-plan sursele şi paralelele evreieşti cele mai clarificatoare şi să le tratez într-un context suficient pentru ca cititorii să înţeleagă semnificaţia Evangheliei după Matei. Adevărata trăsătură distinctivă a acestei lucrări este încercarea de a afirma ceea ce ar fi putut însemna fiecare text în conflictul de la sfârşitul primului secol între comunitatea lui Matei şi rivalii săi evrei.

Daniel J. Harrington, SJ