Comoara pocăinței

 Vai de oamenii care îndrăznesc să vorbească sau să scrie despre cele ce sunt peste puterea de înțelegere a minții lor, fără împreună-lucrarea harului iluminator și binefăcător al Duhului Sfânt. Aceștia se aseamănă orbilor care vor să călăuzească alți orbi printr-un loc primejdios, plin de gropi și de capcane. Dacă nu vor urma cu supunere un îndrumător, care are ochii sănătoși și cunoaște foarte bine drumul cu toate obstacolele sale, cu siguranță vor cădea în vreo una din gropi. Așadar nici eu, preapăcătosul, pentru că sufletul îmi este orb și nu sunt luminat cu lumina duhovnicească, nu pot să-i îndrum pe alții dacă nu am la rândul meu un îndrumător încercat și iluminat, și vorbesc aici de unul dintre părinții înțelepți și înduhovniciți ai bisericii noastre, adică de slăvitul arhiepiscop al Cretei, Sfîntul Andrei Ierusalimiteanul. Îndrăznesc să mă adresez frațiilor voastre pentru că îl am pe acesta dascal și îndrumător, prin troparele mântuitoare și pline de har ale Canonului cel Mare. Și chiar dacă nu am asupra mea Duhul Domnului, scriu despre Dumnezeu, despre înfricoșătoarea și mântuitoarea dogmă a Preasfintei Treimi, așa cum învață sfânta, apostolească și sobornicească noastră Biserică. Ioan Lindul, Arhiepiscopul Mirelor.