Poveţe pentru monahi

Frate, ai venit la mănăstire ca să te mântuieşti, nu ca să îţi pierzi mântuirea; să munceşti, nu să trândăveşti. Ia aminte la acestea, iubite monah! Le ai pe toate de-a gata: hrana, îmbrăcămintea, casa şi pe celelalte. Nu plăteşti chirie sau alte cheltuieli. Ce îţi mai rămâne, decât să te îngrijeşti de mântuirea ta şi de a aproapelui, rugându-te lui Dumnezeu atât pentru tine, cât şi pentru toţi ceilalţi?
I-ai făgăduit Lui Hristos în două rânduri să lucrezi cu credinţă şi cu dreptate, la botezul şi la tunderea ta în monahism. Unde sunt acum făgăduinţele tale? Arată-mi-le [din faptele tale]! Şi hainele, şi făgăduinţele tale vor fi puse în faţa ta la Înfricoşătoarea Judecată a lui Hristos, dacă trăieşti altfel decât ai promis. Căci L-ai minţit pe Dumnezeu, nu pe oameni. Precum vezi şi tu, este un lucru groaznic.
Ia aminte la tine, iubite frate, şi ţine minte mereu făgăduinţele tale. Trăieşte conform lor, ca să nu fii osândit la judecată ca un mincinos.