Când vă rugați, ziceți Tatăl nostru

Un eveniment deosebit la Editura „Viața Creștină” este apariția lucrării semnată de Papa Francisc despre rugăciunea pe care Isus a oferit-o tuturor ucenicilor Săi, de pretutindeni și din totdeauna: Tatăl nostru. Pentru a înțelege ce cuprinde această carte, voi reproduce un cuvânt al Sfântului Părinte din introducere: „Cartea aceasta cuprinde dialogul pe care l-am purtat cu Marco Pozza pe tema rugăciunii Tatăl nostru. Isus nu ne-a învățat rugăciunea aceasta pentru că ar fi fost o simplă formulă de a ne adresa lui Dumnezeu. Prin ea ne invită să ne întoarcem la Tatăl pentru a descoperi și a trăi ca niște adevărați fii ai Săi și ca frați unii cu alții” (p. 9). Așadar, regăsim în această carte dialogul foarte savuros și profund referitor la rugăciunea „domnească” dintre Papa Francisc și părintele Marco Pozza, un preot italian tânăr și plin de zel, cu mult talent jurnalistic și care din anul 2011 lucrează într-o „parohie” specială, adică este capelanul centrului de maximă siguranță Due Palazzi din Padova. În cadrul acestei discuții amicale, într-o atmosferă de mare simplitate și sinceritate, așa cum doar Papa Francisc știe să creeze, sunt aprofundate pe scurt toate cuvintele rugăciunii Tatăl nostru, pentru ca între acestea să fie inserate și câteva predici sau cuvântări ale Sfântului Părinte, în directă legătură cu unul sau altul dintre elementele rugăciunii. Astfel, datorită unei abordări simple și profunde, cu exemple concrete și cuvinte izvorâte din experiențele celor doi interlocutori se ajunge la faptul că cititorul redescoperă frumusețea acestei rugăciuni dincolo de obișnuințele deja deprinse și chiar dincolo de așteptările pe care ar putea să le aibă din partea unui Suveran Pontif. Însă simplitatea autentică este în sine o frumusețe care surprinde plăcut rațiunea și cucerește pe furiș inima. Partea a doua a cărții este un foarte frumos eseu semnat de părintele Marco Pozza în care cererile rugăciunii Tatăl nostru sunt puse în legătură cu viețile frământate și pline de tragism ale unora dintre deținuții din închisoarea în care părintele are misiunea de capelan. În încheiere, aș vrea să redau un cuvânt foarte potrivit pentru a ne determina pe noi, creștinii, să citim cu atenție această carte: (Pr. M. Pozza): „Vă ofer în dar – dat fiind faptul că nu dețin altceva decât poate mireasma oițelor mele, a turmei mele – un vers din Goethe: «Ceea e ai moștenit de la părinți recucerește dacă vrei să-l deții cu adevărat». Pentru noi, rugăciunea este o moștenire. Însă, nu e de ajuns să o moștenim, trebuie s-o recucerim pentru a putea spune că o deținem”. (Papa Francisc): „De aceea este important să ne întoarcem la rădăcini. Mai ales în această societate dezrădăcinată, trebuie să ne întoarcem la rădăcini, să le recucerim”. Pr. Daniel Avram