Repertoriul bibliografic al localităților și monumentelor medievale din Transilvania. Vol. 1

Profesorul si istoricul de arta Vasile Dragut, arata, in prefata unui alt repertoriu al istoricului academician Nicolae Stoicescu, ca „fiecare cercetator stie din proprie experienta cat timp pretios a trebuit sa investeasca pentru alcatuirea unui fisier personal pentru problemele in studiu, stie cat de necesare ii sunt repertoriile si dictionarele de specialitate“. Desi obsesia gloriei sau a originalitatii ii indeamna pe multi sa treaca cu usurinta pe langa munca onesta si rabdatoare a alcatuirii de repertorii, in perspectiva timpului, tocmai aceasta categorie de lucrari se dovedeste a fi mai trainica si mai solicitata, dupa cum a mai aratat Vasile Dragut. Instrument de lucru util cercetatorilor, repertoriul bibliografic ramane o poarta deschisa studiului, poate prima de la care cel aplecat asupra istoriei porneste in descifrarea tainelor trecutului.
Un istoric, detinut politic

Nicolae Stoicescu s-a nascut la Slatina, pe 30 noiembrie 1924, a urmat studiile primare si liceale si facultatea de istorie la Bucuresti, iar dupa obtinerea licentei, din 1950 pana in 1951, este angajat ca asistent universitar si cercetator la Institutul de Istorie al Academiei Romane. In octombrie 1951 a fost arestat si condamnat de Tribunalul Militar Bucuresti la patru ani de inchisoare corectionala pentru uneltire impotriva ordinii sociale. Executa pedeapsa la penitenciarul Jilava si in lagarul de munca „Peninsula“, unde detinutii politici erau folositi pentru construirea Canalului Dunare-Marea Neagra. Isi reia activitatea stiintifica din 1957, devenind cercetator principal la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga“ de pe langa Academia Romana. In 1971 i se confera, de catre Universitatea din Bucuresti, titlul de doctor in istorie, iar in 1993 a fost ales membru de onoare al Academiei Romane. S-a opus campaniei de daramare a bisericilor si de sistematizare a satelor, iar in 1989 a fost pensionat fortat de la Institutul de Istorie. Dupa Revolutia din 1989, profesorul Nicolae Stoicescu a fost ministru al Cultelor, apoi ambasador al Romaniei la Atena. La 15 septembrie 1999 a trecut la Domnul, lasand posteritatii o opera impresionanta.

Printre lucrarile de referinta se afla „Repertoriul bibliografic al monumentelor feudale din Bucuresti“ (1961), „Curteni si slujitori. Contributii la istoria armatei romane“ (1968), „Sfatul domnesc si marii dregatori din Tara Romaneasca si Moldova (secolele XIV-XVII)“ (1968), „Dictionar al marilor dregatori din Tara Romaneasca si Moldova (secolele XIV-XVII)“ (1971), „Continuitatea romanilor: privire istoriografica, istoricul problemei, dovezile continuitatii“ (1980), „Unitatea romanilor in evul mediu“ (1983), in colaborare „Rascoala seimenilor sau rascoala populara“, „Cum masurau stramosii. Metrologia medievala pe teritoriul Romaniei“ (1971), precum si monografii dedicate unor domnitori: Vlad Tepes (1976), Matei Basarab (1982), Radu de la Afumati (1983). De asemenea, la bibliografia lui Nicolae Stoicescu se adauga peste 100 de articole si studii, contributii la editii de izvoare, colaborarile la volume de sinteza si enciclopedii.