Marea Triadă. Omul - fiul Cerului și al Pământului
- Preț normal
- 41,00 lei
- Preț de vânzare
- 41,00 lei
- Preț normal
Fără stoc
- Preț per produs
- per
Cod
5948417230267
Ultima lucrare scrisa de René Guénon, Marea Triada a aparut in 1946, si este un studiu riguros care se bazeaza pe ternarul „Cer, Pamant, Om” (Tien-ti-jen) al daoismului, pe care il compara cu alti ternari din diferite traditii spirituale, pentru a-i conferi un sens universal si pentru a explica bazandu-se pe el ca „misiunea” omului pe pamant este aceea de a echilibra cele doua principii metafizice simbolizate de Pamant si Cer si de a fi „mediatorul” acestora.
In cadrul acestei „mari triade”, Cerul si Pamantul sunt termeni complementari, iar Omul rezulta din actiunea lor. Structurile ternare pot fi intalnite si in alte contexte traditionale, cum ar fi Sfanta Treime din crestinism, formata din Tatal, Fiul si Sfantul Duh, Trimurti hindusa, continand pe Brahma, Vishnu si Shiva, triada egipteana cu Osiris, Isis si Horus, dar si ternari de tipul Deus-Homo-Natura, Providenta-Vointa-Destin etc.
Diferitele tipuri de ternari nu trebuie sa ne induca in eroare insa, caci nu intotdeauna termenii lor se aliniaza in mod identic. Autorul urmareste cum neintelegerea acestor structuri de-a lungul istoriei a dus la interpretarea incompleta a fiintei umane, ceea ce ar putea explica degradarea spirituala pe care o intalnim in zilele noastre.
*
„Distinctia spiritului, sufletului si trupului a fost de altfel unanim admisa de toate doctrinele traditionale ale Occidentului din Antichitate si Evul Mediu; faptul ca s-a ajuns mai tarziu la uitarea ei pana la a nu se vedea in termenii «spirit» si «suflet» decat un fel de sinonime, de altfel destul de vagi, folosite indistinct unul in locul celuilalt, pe cand ele desemneaza in mod propriu realitati de ordin cu totul diferit, este poate unul dintre cele mai uimitoare exemple privitoare la confuzia ce caracterizeaza lumea moderna.”„Este evident de altfel ca orice relatie intre doua fiinte oarecare, pentru a fi reala, trebuie sa fie obligatoriu expresia a ceva ce apartine deopotriva naturii amandurora; astfel, influenta pe care o fiinta pare sa o suporte din afara si sa o primeasca de la o alta nu este niciodata pentru ea cu adevarat, cand o consideram dintr-un punct de vedere mai profund, decat un fel de traducere, in raport cu mediul, a unei posibilitati inerente propriei naturi a acestei fiinte.”
René Guénon
