Curajul de a iubi. Psihologia întâlnirii cu Dumnezeu

Cunoaşterea de sine este o necesitate şi o datorie căreia nimeni nu i se poate sustrage. Omul are nevoie să ştie cine este. El nu poate trăi fără a descoperi sensul propriei vieţi: riscă să fie nefericit dacă nu-şi recunoaşte demnitatea. Iată de ce putem spune că, în fiecare zi, suntem în căutarea propriului eu: o căutare continuă, chiar dacă uneori inconştientă, adesea obositoare şi, aparent, contradictorie, dar ce nu are sfârşit... Omul se caută în primul rând pe sine, şi dacă are curajul de a-şi descoperi propria identitate, devine îndată conştient de necesitatea de a înainta tot mai mult în căutarea sa... către Fiinţa care este chiar izvorul identităţii sale. Dacă dorinţa sa este arzătoare şi căutarea sa constantă, Dumnezeu nu va mai putea rămâne în ascuns. De altfel, însuşi Dumnezeu a pus în inima omului dorinţa căutării şi perseverenţa. Dacă, într-adevăr, omul este în căutarea Dumnezeului său, îl va găsi fără îndoială, fiindcă Dumnezeu însuşi îi va ieşi în întâmpinare.