Comuniune şi alteritate. Fiinţarea personal-eclesială

Mitropolitul Ioannis (Zizioulas) de Pergam reflectă ­profund asupra înrâuririi vieţii dumnezeieşti treimice în existenţa umană. 
Comuniunea (împreună-fiinţarea) şi alteritatea (particularitatea distinctivă şi unică a persoanei) este fiinţarea proprie Tatălui, Fiului şi Sfântului Duh, oglindită în existenţa personal-eclesială a creştinului. Fiinţarea personală este vieţuirea desăvârşită ce revelează şi sărbătoreşte unicitatea existenţei fiecărui om, în comuniune, dialog şi iubire. În Hristos şi în Biserică, teama existenţială de Celălalt şi de ceilalţi, urmare a căderii omului în păcat, se preschimbă în întâlnirea liberă, faţă către faţă, cu Dumnezeul personal şi semenul-frate. 
Zizioulas caută răspunsuri la cele mai mari întrebări ale existenţei umane, dintre care cea mai acută – problema morţii. Ce înseamnă că omul are suflet nemuritor? Cum putem depăşi moartea, duşmanul nostru ultim? Ce este ­iadul? Ce sunt chinurile veşnice şi ce este fericirea veşnică? În afara comuniunii iubitoare a Dumnezeului întreit nu există viaţă, căci a iubi înseamnă a fi în comuniune, şi a fi în comuniune înseamnă a exista. 
Profetic, devotat tradiţiei patristice pe care o interpretează în dialog cu preocupările teologice şi filosofice contemporane, Zizioulas revelează înţelesul profund al creştinismului într-o lumină inspirată de Duhul Sfânt ce ne destinde intelectul şi ne încălzeşte inima. (Pr. dr. Liviu Barbu)