Medicul, pacientul său și boala. Aspecte inconștiente în practica medicală

Preț normal
55,00 lei
Preț de vânzare
55,00 lei
Preț normal
Fără stoc
Preț per produs
per 
Cod 9786064000606

Anunță-mă când reapare în stoc!

Medicamentul cel mai des folosit în medicina generală este medicul însuşi; altfel spus, nu doar flaconul sau cutia cu medicamente contează, ci maniera în care acestea sunt prescrise pacientului – de fapt, ansamblul atmosferei în care medicamentul este dat şi luat. În cartea de față, Michael Balint descrie diferite procese inconștiente ce intervin în relația medic-pacient, aspecte care pot favoriza vindecarea, sau pot duce la tensiuni, neplăceri și tratamente lipsite de rezultatul benefic așteptat. Dacă relaţia stabilită între specialist şi client poate fi un obstacol în calea bunei desfăşurări a activităţii, atunci unul dintre modurile în care rezultatele profesionale pot fi îmbunătăţite este supervizarea centrată pe reacţiile emoţionale ale medicului față de pacienții săi. Înţelegerea acestor reacții poate oferi date importante despre pacient, pe care specialistul să le poată folosi mai departe în evaluarea cazului şi în stabilirea unei intervenţii eficiente. Numeroase exemple clinice ilustrează dinamica inconștientă a relației terapeutice, precum și modul în care se desfășoară grupurile Balint pentru medici. Michael Balint (1896-1970), studentul şi analizandul lui Sandor Ferenczi, este un psihanalist a cărui originalitate s-a exprimat atât în activitatea sa clinică, cât şi în lucrările sale. Implicarea în dezvoltarea teoriei şi tehnicii psihanalitice a fost dublată de preocuparea pentru stimularea înţelegerii psihodinamice de către alte grupuri profesionale, în special de către medici. La Editura Trei a apărut și una dintre cele mai cunoscute lucrări ale sale, Defectul fundamental. CUPRINS Introducere Prefaţă Prefaţă la a doua ediție I. Introducere PRIMA PARTE Diagnosticul II. Problema generală III. Ofertele pacientului și răspunsurile medicului IV. Excluderea prin examene fizice adecvate V. Incidența și evaluarea simptomelor nevrotice VI. Nivelul diagnosticării VII. Coluziunea anonimatului VIII. Medicul generalist și specialiștii săi IX. Perpetuarea relației profesor–elev A DOUA PARTE Psihoterapia X. Consilierea și liniștirea XI.„Cumîncepem“ XII. „Când ne oprim“ XIII. Climatul psihologic specific medicinei generale XIV. Medicul generalist în calitate de psihoterapeut A. Două cazuri ilustrative XV. Medicul generalist în calitate de psihoterapeut B. Un caz dificil PARTEA a III-a Concluzii generale XVI. Funcția apostolică I XVII. Funcția apostolică II XVIII. Medicul și pacientul său XIX. Pacientul și boala sa XX. Psihoterapia realizată de către medicul generalist XXI. Rezumat și perspectivă pentru viitor ANEXE I. Formarea II. Selecția III. Rapoarte cu privire la evoluția ulterioară a cazurilor IV. Despre un rol suplimentar al clinicii de psihologie Când unui pacient, după o serie de examinări conştiincioase şi aprofundate, i se spune că nu are nimic, medicii speră că el se va simţi uşurat şi că starea i se va îmbunătăţi. Aceasta se întâmplă, de fapt, destul de frecvent; însă, într-un număr mare de cazuri, se întâmplă chiar contrariul, iar medicul reacţionează la această situaţie, întotdeauna neaşteptată – în ciuda frecvenţei sale –, printr-o surpriză dureroasă şi indignare. [...] "Nu ai nimic" înseamnă doar că noi nu am găsit nimic şi, în consecinţă, nu putem să-i spunem ce anume îl înspăimântă sau îl îngrijorează şi îi cauzează suferinţă. Astfel, se simte părăsit, incapabil să îşi explice şi să îşi accepte durerile, fricile şi privaţiunile - Michael Balint A te îmbolnăvi și, mai ales, a fi bolnav este resimțit de numeroase persoane conştiincioase ca fiind o greșeală, o solicitare a unor privilegii nemeritate. Acești bolnavi se simt vinovați pentru că primesc o atenție mai mare decât aceea la care consideră că au dreptul, pentru că nu lucrează, pentru că trăiesc pe spinarea altcuiva etc. Există, de asemenea, tipologia individului pregătit să obțină mai mult decât are dreptul, care primește cu bucurie cel mai mic semn de boală, care face tot posibilul pentru a „prinde" vreo boală. Aceste două tipuri de subiecți au sentimente de culpabilitate, deși din motive diferite, și este foarte dificil să ameliorăm starea lor dacă medicul nu poate acționa asupra acestor sentimente de culpabilitate - Michael Balint