Primește odorul acesta. Cuvinte la hirotonii

Chipul și formele acestei lumi sunt schimbătoare, dar Biserica, taina ei, le depășește, le înnoiește, le face hristice, după chipul lui Hristos și le dă viață veșnică. 
Din nefericire, noi oamenii căutăm să fim legați de cele pământești, dar Biserica, aflată în dialog cu veacurile, prin Pronia lui Dumnezeu și harul preoției, își urmează calea în vecii vecilor. Prin Taina Hirotoniei arătăm cu toții că ne urmăm chemarea în această lume, revendicând nu numai cele de aici, ci și veșnicia. Astfel, Biserica ne unește cu cerurile, ne ajută să nu zăbovim doar pe acest tărâm, ci să dăm naștere și celeilalte relații – cu Cerul, cu Hristos și cu sfinții, dospindu‑ne ființa în lumina, harul și mila lui Dumnezeu.
Hirotonii s‑au săvârșit și în urmă cu două mii de ani, și acum o mie de ani în Imperiul Bizantin, și acum cinci sute de ani în Imperiul Otoman, dar și astăzi, în noua realitate a Uniunii Europene. Sfidând războaiele, ocupațiile și regimurile atee, Biserica învinge istoria, fără a înceta nici o clipă să se pregătească din această lume pentru veșnicie, chivernisind, prin Taina Preoției, nevoile duhovnicești ale credincioșilor și descoperind lumii, întru chemarea sfințeniei, taina harului Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.
Mitropolitul Andrei Nanakis