Psihologia femeii

Pentru Freud psihologia femeii reprezenta un „continent întunecat”. Una dintre primele psihanaliste care au contribuit la explorarea acestui domeniu a fost Karen Homey. Ea pune accent asupra elementelor caracteristice feminității, ignorate de predecesorii săi care încercaseră să formuleze o teorie a psihologiei femeii urmând modelul masculin. Astfel vaginul, sarcina și maternitatea redobândesc un rol important în tabloul psihologiei feminine conturat de Karen Horney în lucrările cuprinse în acest volum. Ilustrându-și ideile cu numeroase exemple, autoarea abordează teme importante cum sunt: conflictele inconștiente ale femeii legate de dorința de a avea un copil, predispoziția poligamă a bărbaților, neînțelegerile dintre sexe, complexul de masculinitate al femeilor, frigiditatea, diferențele dintre persoana sănătoasă și cea nevrotică. Scrisă într-un limbaj accesibil, dintr-o perspectivă feminină dar nu feministă, cartea se adresează tuturor celor interesați de înțelegerea femeilor.

Karen Horney (1885—1952) s-a născut la Hamburg, în Germania și a studiat medicina la Universitatea din Berlin. Medic psihiatru și psihanalist a predat la Institutul Psihanalitic din Berlin și la Institutului Psihanalitic din Chicago si Institutului Psihanalitic din New York. Împreună cu Alfred Adler a fondat curentul neo-freudian. Printre lucrarile sale se numără Personalitatea nevrotică a epocii noastre, Noi direcții in psihanaliză, Autoanaliza.

„Tendințele masculine se exprimä prin atitudinea dominatoare a femeii și prin dorința sa de a avea un control absolut asupra copiilor. Or femeia se poate teme de acest lucru, fiind, astfel, prea indulgentă cu ei. Se poate manifesta una dintre cele două extreme. Fie își bagă fără încetare nasul în treburile copilului, fie se teme detendințele sadice implicate, rămânând pasivă, neîndrăznind să intervină. Resentimentul împotriva rolului feminin transpare din învățăturile date copiilor, potrivit cărora bărbații sunt brute și femeile sunt creaturi suferinde, rolul feminin este demn de dispreț și de milä, menstruația este o boală („blestem“) și actul sexual, un sacrificiu pe altarul dorințelor soțului. Aceste mame vor fi intolerante față de orice manifestare sexuală în special din partea fiicelor, dar, foarte frecvent, și din partea fiilor.” - Karen Horney

„Visele şi simptomele multor femei  demonstrează cu certitudine că, în fond, ele nu s‑au împăcat cu propria feminitate. Din contră, în viețile lor fantasmate inconştiente şi‑au păstrat iluzia de a fi fost, de fapt, create bărbați. Ele cred că au fost mutilate, rănite sau vătămate prin intermediul anumitor forțe. Menținându‑ne în limitele unor asemenea fantasme, organul genital feminin este conceput ca un organ bolnav şi deteriorat, o idee care poate fi confirmată mai târziu şi activată iar şi iar prin realitatea menstruației – în pofida cunoştințelor conştiente adecvate.” - Karen Horney