Micul meu amic

APOSTOLUL ROMÂNIEI interbelice, academicianul Nichifor Crainic, s-a născut în Ajunul Nașterii Domnului, pe 24 Decembrie 1889, intr-o căsuță țărănească și săracă din satul giurgiuvean Bulbucata. Tatăl său Nidelea, țăran jertfitor, fără prea mult pământ, a vrut să-l vadă preot în sat ca să muncească pământul parohiei. A vândut porcul de Crăciun al familiei și un cal ca să-l susțină în primul an de Seminar. Însă Dumnezeu a avut alt plan cu acest copil genial și curajos, născut în anul în care a plecat Eminescu. A devenit un îndrumător de preoți și ierarhi pe calea ortodoxă a luminii taborice a lui Iisus Hristos, prin cursurile sale de mistică ortodoxă - știința îndumnezeirii omului - de la Fac. de Teologie Ortodoxă din Chișinău și București, și prin publicistica sa luminătoare. A coordonat revista Gândirea, cea mai importantă revistă de gândire românească și creștin-ortodoxă, imaginea Regatului Unit al României Mari. A trasat punctele de orientare pentru generația tânără, care vedea în el un "profet al neamului" (Sfânul Mucenic Ilarion Felea, recent canonizat), și a inițiat proiectul Filocaliei de la Sibiu și Sâmbăta de Sus (încă din 1938), împreună cu Sfinții săi ucenici Arsenie Boca și Dumitru Stăniloae. Primirea în Academia Română i-a făcut-o prietenul său Lucian Blaga, care a subliniat în discursul său că odată cu Nichifor Crainic au intrat în Academie și sfinții Bizanțului. Lucian Blaga a fost ajutat de Crainic să-și publice primul volum de poezii și a scris sub îndemnul lui despre Spațiul mioritic.

Sfântul Dumitru Stăniloae semnala că o nouă etapă a început în viața lui și o nouă epocă a început în Biserica Ortodoxă Română odată cu misiunea plină de roade a lui Nichifor Crainic. 

 Pentru scrisul său în duh mărturisitor - ortodox și românesc a făcut închisoare, patru luni la Jilava în 1934 (pentru articolul "În țara regelui Wieder și a reginei Duduia”) și 15 ani la Aiud (procesul Ziariștilor naționaliști, orchestrat de antiromâni). La Aiud, Nichifor Crainic a compus poezii-rugăciuni care au salvat vieți: “duminica dimineața, nu terciul era așteptat, ci predica lui Nichifor Crainic” (N. Enescu, Memoria lacrimei). A fost poet al lui Iisus Hristos, al șesurile natale și al darurilor pământului pătrunse de energiile necreate, profesor de teologie mistică și apologetică, academician curajos, ziarist liber creștin, ministru, mentor al Sfinților din închisori, indrumător de sfinți etc.

După ieșirea din temniță, veneticul ex- pușcăriaș Lev Oigenstein alias Leonte Răutu, stabilit în cartierul Primăverii-Dorobanți, care dicta totul în treburile culturale în timpul regimului comunist (ulterior și rector la Academia Ștefan Gheorghiu ex-Universitatea Muncitorească a Partidului Comunist din România, înființată de Hannah Rabinsohn alias Ana Pauker) i-a interzis lui Nichifor Crainic să publice în țara sa și a strămoșilor săi români.

În acest text, Nichifor Crainic evocă prietenia dintre el și un băiețel din timpul pribegiei sale ardelene, după ce fusese adăpostit de ucenicul său - Sfântul Arsenie Boca - la Mănăstirea Brâncoveanu Sâmbata de Sus.

"Laptele e cel mai hoţ aliment; te pândeşte cum nu eşti atent, sare din oală spumegând şi s-aruncă în foc ca un călugăr budist. Se scula băieţaşul, care dormea la mama, dar, când ne-am împrietenit, plăcerea lui cea mai mare era să petreacă noaptea în braţele mele. Eram o atracţie pentru el, fiindcă aveam o barbă căruntă şi o lulea grozavă, cum nu mai avea nimeni în sat. Îl puneam în rânduială şi luam împreună micul dejun. Tata pleca prea de dimineaţă. Era foarte dificil la masă. Ca mulţi copii de vârsta lui, nu voia să mănânce. Atunci a trebuit să mâncăm în joacă..."