Dialoguri, interviuri, convorbiri

„Părintele Ghelasie şi-a interpelat contemporanii cu o teologie în răspăr (şi cum ar putea fi altfel o teologie a Logosului dumnezeiesc, Care Însuşi a fost numit „semn de împotrivire”, gr. semeion antilegomenon – litt. „semn căruia i se va zice împotrivă”, Luca 2, 34); cu o teologie care, aşa cum s-a văzut, a fost şi este „spre căderea, dar şi spre ridicarea multora” din Noul Israel. Ca să nu devină „piatră de poticnire”, această teologie a Părintelui Ghelasie trebuie interpretată, ca şi vieţuirea lui diogenică, în cheia unei „antinomii transfigurate” (ca să folosesc expresia lui Blaga) care alătură necontradictoriu „cenobitismul” marii teologii patristice […] de ritmul particular, caracterial (idios rythmos), al respiraţiei unei gândiri cuvântătoare de marcă personală. Din aceste ingrediente este alcătuită viaţa veşnică (he aionios zoe); numai aşa, prin această împletire antinomic transfigurată dintre koinos şi idios, se atinge scopul vieţuirii creştine – acela de a trece de la Bios la Zoe, prefacere de care vorbește undeva și C. S. Lewis, marele apologet al creştinismului.” (Gabriel Memelis)

„Lumea noastră de astăzi, confuză și destructurată, nu-și va găsi salvarea decât în dialogul întâlnirilor sincere și deschise, [dialog] prin care [părțile] să se recunoască reciproc, să se completeze cu ceea ce le lipsește, să se reîmprietenească până la unirea în Chipul unic, care nu este amestecarea, ci comuniunea, comunicarea și împărtășirea. ” (Ierom. Ghelasie Gheorghe)