De la întunericul vieții spre lumina lui Hristos

„O carte între paginile căreia am murit și am înviat de multe ori, am plâns cu lacrimi care mi-au curățat sufletul, am citit cu nesaț neomenesc, am devorat fiecare cuvânt, rând, filă!
Este o lecție de viață despre un copil, pe care l-a găsit Crucea, iar el a ținut-o atunci și o ține și acum strâns în mâini de preot cu suflet de copil, într-o eternă rugăciune, în fața credincioșilor pe care îi iubește și fără să îi cunoască. După cum cântă cum glas angelic și mă cutremur cu câtă lumină părintele își spune povestea într-o singură frază în fiecare duminică: „Iubite-voi Doamne, vârtutea mea. Domnul este întărirea mea și scăparea mea și izbăvitorul meu” (Psalmul 17:1)” B.C.

„Superbă cartea, dar grea, foarte grea! Pe mine, în astea două zile, m-a împăcat cu mama și am văzut ce important e să cauți Lumina și să te lași călăuzit de ea. Simt nevoia de un final în care să se arate că Iulian a devenit preot ortodox și dă mai departe Lumina care l-a găsit și pe care a găsit-o” B.C.

„Doamne ajută! Am încheiat cu lacrimi în ochi. Sincer! Pentru mine, ca mamă, a fost dureros, ca teolog impresionant, ca om - emoționant!” R.I.

„Pfff... mi-a fost foarte greu să o citesc! Am plâns cum n-am mai plâns de foarte mult timp. Pe cât de mare e tristețea momentelor, pe atât de frumoasă este descoperirea lui Dumnezeu” P.D.