Apostol mic

Apostol mic

Lecturile biblice din cadrul Sfintei Liturghii reprezintă miezul şi elementul cel mai vechi, constitutiv, al primei părţi a acesteia, numite Liturghia catehumenilor sau Liturghia cuvântului. Dacă lecturile veterotestamentare din Lege şi Profeţi au dispărut din Liturghiile ritului bizantin aproape cu totul (cu excepţia Liturghiilor unite cu Vecernia), cele noutestamentare au locul lor indelebil în cadrul celebrării euharistice, fiind precedate de versete sugestive din Psalmi (numite Prochimene şi Aliluiare). De aceea, Apostolul este o carte absolut necesară săvârşirii Dumnezeieştii Liturghii şi a majorităţii slujbelor ortodoxe. El cuprinde cărţile Noului Testament în afară de Evanghelii şi Apocalipsă. Numele consacrat îi dezvăluie conţinutul, format din scrieri apostolice, care cuprind viaţa, activitatea şi învăţăturile Apostolilor Mântuitorului. Cum această colecţie se deschide cu Faptele Apostolilor, numite în limba greacă Praxeis, întreaga carte s-a mai numit în vechime, la noi, şi Praxiu sau Praxapostolos. În Biserica Ortodoxă Română, începând din secolul al XVII-lea, textul scripturistic a fost împărţit în pericope, spre o mai uşoară întrebuinţare, iar cuprinsul a fost organizat după modelul Sfintei Evanghelii, conţinând întâi pericopele din lectura cursivă (începând cu Faptele Apostolilor şi terminând cu Epistola către Evrei, adică de la Paşti la Sâmbăta cea Mare), continuând cu pericopele numite ale Minologhionului (specifice fiecărui praznic şi Sfânt mai important, aşezate pe lunile şi zilele anului bisericesc), şi încheind cu cele necesare la diverse Sfinte Taine şi ierurgii. […]

Ediţia de faţă a Apostolului este una îmbunătăţită, corectată şi completată. Textul a fost confruntat cu ultima ediţie a Sfintei Scripturi (2008), dar s-au ţinut seama şi de diortosiri anterioare, realizate de marii noştri liturgişti: pr. prof. Petre Vintilescu şi pr. prof. Ene Branişte. Au fost consultate şi ediţii româneşti mai vechi, precum cea reprezentativă de la Neamţ, din anul 1851, realizată pe baza textului diortosit de Sfântul Ierarh Grigorie Dascălul. De asemenea, a fost folosit Tipicul Mare (Iaşi, 1816), precum şi ultima ediţie greacă a Apostolului (Atena, 2007). Împărţirea noii ediţii urmează îndeaproape cuprinsul ultimei ediţii a Evangheliei (2012), astfel încât fiecărei pericope apostolice îi corespunde o pericopă din Evanghelie. Totodată, s-a reintrodus capitolul cu pericope de obşte, necesar pentru cinstirea Sfinţilor care nu au pericopă proprie sau nu au încă slujbe alcătuite, deşi sunt cinstiţi local. S-a acordat o grijă sporită identificării, corectării şi completării versetelor din Psalmi care constituie Prochimenele şi Aliluiarele, pentru ca ele să exprime cât mai deplin semnificaţiile fiecărei sărbă tori sau zile liturgice, în conformitate cu vechile lecţionarii şi tipice ortodoxe. Aceste versete pot constitui temeiuri pentru predica zilei, chemată să aibă în vedere şi textele scripturistice din Apostol. De asemenea, ediţia de faţă beneficiază şi de o ţinută grafică superioară, fiind împodobită cu icoane şi frontispicii policrome.