Avram Iancu. Eroul sângelui românesc

„Nu cu argumente filosofice și humanitare vei putea convinge pe acei tirani, ci cu lancea, ca Horea.”
Eroul național AVRAM IANCU

„Salturile în istorie ale Ardelenilor sunt destul de rare, dar atunci când se produc, valurile veacului urlă în furtună şi apariţiile lor se numesc revoluţia lui Horia sau revoluţia lui Avram Iancu... Avram Iancu, tânărul avocat care dăduse semnalul mişcării, nu venea să demonstreze şi să ceară nimic, fiindcă el era însăşi voinţa şi hotărîrea Ardealului de-a face istorie românească. Avea numai 24 de ani şi cobora din munţii lui Horia. Era înalt şi ochenat, de o frumuseţe răpitoare dacă n-ar fi fost oarecum înăsprită de grava seriozitate a cugetului. El purta pistoale în chimirul care îi strângea cămaşa moţească. Vorbea rar, dar când deschidea gura, din toată fiinţa lui emana o putere magică, nefirească, de care nici el nu-şi dădea seama de unde vine. Contemporanii spun că avea un temperament vijelios, pe care totuşi ştia să-l strunească în frâna minţii. La studii, în şcolile ungureşti, se remarcase printr-o inteligenţă eminentă. Avea tot ce trebuie pentru a domina: frumuseţe de Făt-frumos pe gustul românesc, care fermeca mulţimile, şi energie gravă în glas şi-n gest pentru a se face ascultat. Un asemenea exemplar nimbat de geniul rasei, cum fusese dincoace de munte Domnul Tudor din Vladimiri, nu devine căpetenie prin deliberare şi prin vot; instinctul gloatelor îl simte fulgerător şi i se supune cu voluptatea înnăscută în firea oamenilor de a se preda unei voinţe superioare să facă din ei orice-ar crede de cuviinţă. Puterea de fascinaţie a lui Avram Iancu sporea înmiit la gândul că el întrupează marea răzbunare a unui neam ţinut de veacuri în subteranele pline de casnă ale istoriei... gestul de-a face din munte cetatea românismului e o reeditare a strămoşului Decebal, retras între stâncile Haţegului ca să se apere de Romani.”
ACADEMICIANUL MĂRTURISITOR NICHIFOR CRAINIC (1889-1972)