Opere. Vol. II

"Instinctul metafizic la nici o vârstă nu este mai puternic decât în adolescenţă. Superioritatea maturităţii, din acest punct de vedere, e că are o mai puternică inteligenţă metafizică, însă trăirea perspectivelor metafizice, voluptatea infinitului, religiozitatea înaintea faptului exietenţei, surprinderea de a exista, chinul de a se lămuri, dilatarea funcţiunii logice, recepţionarea entuziastă şi mută a simfoniei cosmice, cu un cuvânt, epopeea metafizică, nicicând nu sunt mai simţite şi întrezărite în perspective vizionareca acum, deşi studierea lor va veni abia mai târziu, în cea mai mare parte, lucrând pe materialul trăit în faza aceasta a vieţii.
E o întrebare, dacă mai poate înţelege metafizica cineva care, în tinereţe, nu a avut intuiţii de acest fel. E o întrebare, dacă în maturitate, când înţelegem realitatea malefică, noi nu facem în cea mai mare parte decât să ne exploatăm o stare sufletească din tinereţe. Fără aceste amintiri metafizice ale adolescenţei, filosofia pe care am mai putea-o face ar fi foarte săracă. Nici o vârstă nu e mai puţin metafizică decât maturitatea. În privinţa aceasta, chiar şi bătrâneţea o întrece. Iar copilăria îi e mult superioară. Şi adolescenţa e apogeul."