Bucuria de a sluji. Ganduri pentru preoteasa si femeia ortodoxa

Preoteasa Juliana Schmemann ne oferă o perspectivă relevantă asupra rolului femeii în Biserică în general şi al preotesei în special. E o mărturie actuală, clară şi profundă. Ne-a fost dăruită cu multă dragoste şi smerenie, la capătul unei vieţi trăite din plin, cu bucurie, respect şi recunoştinţă. Aveţi în mână o scriere valoroasă, printre puţinele de acest gen.

Indiferent dacă eşti soţie de preot sau doar participi activ la viaţa comunităţii bisericeşti din care faci parte, există două variante: fie ai îndeajuns respect de sine ca să-ţi dezvolţi personalitatea, fie vei deveni atât de vulnerabilă încât, fără să vrei, îţi vei suprima personalitatea ca răspuns la cerinţele vieţii în Biserică. (Juliana Schmemann)

Exprimând o viziune profund optimistă a acestei slujiri, subliniată clar prin titlul cărţii – „Bucuria de a sluji” –, preoteasa Juliana nu ocoleşte niciuna din dificultăţile pe care le presupune această misiune. Autoarea dă sfaturi înţelepte despre felul în care greutăţile slujirii pot fi abordate şi depăşite. (Jean-Claude Larchet)

Fii tu însăţi. Să nu te gândeşti că dăruind te vei împuţina. Dimpotrivă: te va urca mai sus pe scara ce duce spre Împărăţie. Uneori te superi? Bineînţeles! Dar să nu rămâi supărată. A lăsa deoparte supărarea te ajută să-ţi păstrezi starea bună, libertatea credinţei, să slujeşti, să iubeşti şi să alegi ceea ce te îndeamnă conştiinţa să alegi.

Preţuieşte această bucurie cu totul specială, aceea de a fi căsătorită cu un preot. Preţuieşte această bucurie specială de a fi cu Domnul „ca unul care slujeşte” (Luca 22,27). Soţul tău se bazează pe tine chiar şi atunci când nu-ţi dai seama. De aceea rolul tău este esenţial; nu neapărat evident, dar esenţial.

Preoteasa Juliana este soţia regretatului părinte de origine rusă Alexander Schmemann (1921-1983), profesor şi teolog, decan al Seminarului "Sf. Vladimir" din New York şi administrator bisericesc implicat în naşterea Bisericii Ortodoxe din America. Caracterizarea în trei cuvinte făcută părintelui Alexander - viaţă, bucurie şi recunoştinţă - este valabilă şi pentru doamna preoteasă. După moartea soţului ei, ea a continuat să transmită în jurul ei acelaşi duh de încredere, bucurie şi trăire permanentă în prezenţa lui Dumnezeu. A fost invitată la nenumărate întâlniri cu femei, mame şi preotese:
Ceea ce îmi doresc e să vă transmit această bucurie profundă de a fi femeie - fără resentimente, fără comparaţii sau speculaţii inutile; să fiţi voi însevă şi să fiţi recunoscătoare pentru ceea ce sunteţi, pentru puterea voastră de a dărui, pentru această nesfârşită putere de a vă dărui. (Juliana Schmemann)