Traducătorul Sfântului Ioan Gură de Aur în arhivele securității. Preotul-profesor Dumitru Fecioru. Autobiografie

„Știu că după-amiezile și le petrece la continuarea traducerilor operelor Sf. Ioan Gură de aur.” Sursa: „Brăneț Vasile”, 4 mai 1961

Anul 2019 a fost desemnat de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române ca Anul omagial al satului românesc și anul omagial al patriarhilor Nicodim Munteanu și Iustin Moisescu și al traducătorilor de cărți bisericești. Preotul Dumitru Fecioru (1905-1988) s-a născut într-un sat românesc, a fost hirotonit de către patriarhul Nicodim Munteanu și a fost prieten bun cu patriarhul Iustin Moisescu, încă din vremea studenției când au călcat împreună pe Sfântul Munte Athos, și totodată s-a remarcat ca unul dintre cei mai talentați și harnici traducători de cărți bisericești și în special ca traducător al Sfântului Ioan Gură de Aur.
Din neam de răzeși (un strămoș pe linie maternă fusese răsplătit pentru fapte de vitejie de către domnitorul Petru Rareș, fiul lui Ștefan cel Mare), preotul Dumitru Fecioru de la la Biserica Bărbătescu Nou - Cuțitul de Argint s-a născut la 18 iul. 1905 în satul Poiana din lunca Tazlăului, fiind cel mai mare copil dintre cei opt ai familiei morarului Gheorghe Fecioru.
După cele cinci clase primare în comuna Berzunți, s-a înscris la Seminarul Teologic „Veniamin Costachi” (1918-1926) din Iași, apoi la Facultatea de Teologie din București (1926-1930). În toamna anului 1930, datorită sprijinului istoricului bisericesc Teodor M. Popescu, tânărul absolvent a plecat cu bursă la Atena din partea Ministerului de Finanțe, unde l-a întâlnit pe Iustin Moisescu, viitor patriarh al României. Între cei doi s-a înfiripat o prietenie de-o viață. Cine s-ar fi gândit că peste o jumătate de secol cei doi vor scoate colecția patristică „Părinți și Scriitori Bisericești” în plin regim ceaușist?

La trecerea părintelui Dumitru Fecioru în viața de dincolo de mormânt, Părintele Galeriu a scris următorul text:
„Cu Preotul Profesor Doctor DUMITRU FECIORU trece în Biserica cerească, și se înscrie în istoria Bisericii de aici, unul din truditorii de primă mărime în ogorul Teologiei Ortodoxe Românești. Viața ni-l arată din fragedă vârstă răspunzând unei asemenea vocații timpurii și îndrumat unei asemenea slujiri [...] Preotul D. Fecioru cu darul și pregătirea sa în cele mai bune școli teologice românești și străine, cu o putere de muncă excepțională, pilduitoare, se putea realiza cu opere teologice proprii, dovedind prin studiile sale publicate o gândire originală, adâncind și dând o expresie mereu actuală Revelației divine, manifestată suprem în Iisus Hristos. Dar cu smerenie și cuviință a răspuns unei alte cerințe a Bisericii, anume, aceea de traducător.”