Vocea soarelui la Pătrăuți

Majoritatea oamenilor de astăzi au pierdut o dimensiune a existenței care a modelat spiritualitatea omenirii pentru cea mai mare parte a istoriei sale. Iluminarea artificială a orașelor moderne a redus efectul vizual al cerului nocturn. În plus, progresele tehnologice fac relația dintre Soare și hrana pe care o producem și consumăm mai puțin evidentă. Spre deosebire de oamenii din trecut, cei de astăzi sunt izolați imaginativ de cosmos, în ciuda pașilor importanți făcuți deja către înțelegerea și explorarea acestuia. Modul în care societățile din trecut au explicat relația omului cu cosmosul se regăsește în scrierile, ritualurile și cultura materială a acestora. Din aceste surse rezultă că Soarele a ocupat o poziție centrală în viziunile lor despre viață și că oamenii din trecut erau conștienți de potențialul funcțional și simbolic al luminii. Deși atestată și în arhitectura domestică, orientarea mediului construit pentru a profita la maximum de calea Soarelui pe cer este totuși cel mai bine păstrată în arhitectura cultică...

Deși mai puțin studiate cu abordări arheo-astronomice decât exemplele occidentale, bisericile bizantine promit revelații fascinante. Studiile cercetătorilor Iakovos Potamianos, Ioannis Iliades și Andrzej Piotrowski atestă efectele de lumină complexe și variate care se văd în bisericile bizantine de epocă medie și târzie.** Efectele de lumină pe care Părintele Gabriel Herea le-a observat și documentat în biserica din Pătrăuți sunt legate de această lungă tradiție. Ca și în cazul complexului bisericesc din Arbanassi (Bulgaria) din secolul al XVII-lea, unde un centru creștin s-a coagulat pe un teritoriu otoman și șapte biserici au fost construite după principii astronomice care concentrau lumina Soarelui la ore semnificative, în Moldova lui Ștefan cel Mare (r. 1457- 1504) se pare că lumina Soarelui a fost folosită pentru a intensifica experiența religioasă.

Analize ulterioare ale sitului moldovenesc vor ilumina (sic!) implicațiile fenomenului, elucidând cu precizie ceea ce utilizarea atentă a luminii solare în această biserică ne poate învăța despre cultura și contactele culturale ale Moldovei, despre construcțiile locale și practicile de decorare a lăcașurilor de cult, precum și despre teologia și experiența religioasă din această zonă aflată la intersecția dintre Orient și Occident.

Vladimir Ivanovici

Biserica de la Pătrăuți a fost construită în așa fel încât în perioada echinocțiilor (adică inclusiv de hramul bisericii, care este pe 14 septembrie), Soarele să apună în dreptul ușii de intrare și să proiecteze lumina sa pe latura de vest a Sfintei Mese. 

Discutăm poate despre cel mai complex aliniament solar de la Pătrăuți. Acest aliniament depinde de poziția în care apune Soarele la echinocții, de înălțimea dealului dinspre apus, de înălțimea platoului pe care este construită biserica, de lungimea bisericii și de arhitectura acesteia. O tradiție din primul mileniu afirmă că o asemenea proiecție, axială pe templu, exista în templul din Ierusalim, la răsăritul Soarelui: „Ideea unei axe spațiale a luminii, formată de razele soarelui care, dimineața, intră în interior, a fost afirmată de către anumiți autori creștini privitor la templul Ierusalimului. În jurul anului 840, Valafrido Strabone realizează în această privință o sinteză a ceea ce deja scriseseră predecesorii săi și subliniază faptul că lumina soarelui care se ridica trecea prin cele trei uși pe axa curților consecutive ale templului și intra pe o linie dreaptă în Sfânta Sfintelor.” (Blaauw, 2010: 37)