Viața și Acatistul Sfântului Cuvios Calistrat de la Timișeni și Vasiova

Cuviosul Părintele nostru Calistrat s-a născut în anul 1900 la Burdujeni (astăzi cartier al Sucevei) și a primit în botez nu mele Constantin. A crescut, din fragedă pruncie, în duhul rugăciunii și al dreptei credințe. Cerceta biserica, împreună cu binecredincioșii săi părinți. Simțind chemare pentru viața monahală, și-a îndreptat pașii către Schitul Sihăstria Secului (astăzi Mănăstirea Sihăstria din județul Neamț), unde, la vârsta de 25 de ani, a in trat sub povățuirea duhovnicească a marelui egumen nevoitor, Protosinghelul Ioanichie Moroi. Având deosebită evlavie față de cele sfinte, a fost tuns în cinul monahal, primind numele Calistrat, apoi a fost hirotonit ierodiacon, iar, în anul 1931, a fost hirotonit ieromonah.

Cuviosul Părintele nostru Cleopa Ilie spunea: „Părintele Calistrat era omul rugăciunii și al sfatului. Venea cel dintâi la biserică. Stătea permanent în picioare ca să nu adoarmă, iar când îl apuca somnul, făcea închinăciuni. La strană cânta foarte frumos. Eu am stat un timp cu el în chilie și mă punea să citesc pravila, iar el făcea tot timpul metanii”. În anul 1942, Părintele Calistrat a fost trimis preot misionar la mănăstirile din Banat: Partoș, Timișeni și Săraca. A devenit cunoscut pentru slujirea și cuvântările sale și a reușit să întoarcă multe suflete pe calea mântuirii, fapt pentru care a primit și ascultarea de preot duhovnic la Mănăstirea Vasiova. De la Vasiova, cu binecuvântarea mitropolitului său, Vasile Lăzărescu, ieromonahul Calistrat a mers la mănăstirea de metanie, Sihăstria, în Moldova, unde a primit și tunderea în marea schimă.

În anul 1959, în urma legii de reducere a personalului monahal și de desființare a unor mănăstiri și schituri, el a rămas singur administrator și slujitor la mănăstirea „Sfântul Ilie de la Izvor”, Bocșa-Vasiova. Credincioșii aveau însă mare evlavie la slujbele săvârșite de el la mănăstire și simțeau, prin sfaturile și rugăciunile Părintelui, ajutorul lui Dumnezeu, așa încât veneau la el în număr foarte mare. Peste câțiva ani, starea sănătății i s-a înrăutățit și, la insistențele obștii, a fost îngrijit în spital. După o perioadă de tratament, având și o oarecare descoperire, pe care n-a arătat-o celorlalți, a cerut să fie dus îndată la mănăstire. La 10 mai 1975, în sâmbăta Săptămânii Luminate, Părintele s-a întors la Mănăstirea Vasiova, împreună cu doctorul care îl îngrijea. După ce doctorul a plecat, Părintele s-a îmbrăcat și a chemat pe preotul slujitor să-i citească rugăciunea de dezlegare. Când acesta a venit și a început să-i citească o rugăciune pentru sănătate, Părintele Calistrat l-a întrerupt, zicând: „Nu, citește dezlegarea!”. În timp ce preotul citea, Părintele Calistrat s-a așezat cu fața spre răsărit, a răsuflat de trei ori și s-a stins ușor, ca o lumânare, trecând din praznic în praznic și din lumina Învierii în lumina veșniciei. A fost înmormântat, cu cinstea cuvenită, lângă altarul bisericii mănăstirii.